Esti un prost

Ayiii, ce imi mai place acest argument. Se preteaza la orice: esti un prost ca nu imi dai marire de salariu, esti un prost ca nu te duci la vot, esti un prost fiindca ai trafic, esti un prost fiindca nu intelegi cat sunt eu de destept….

Ce mai, esti un prost fiindca nu gandesti si actionezi exact ca mine.

Si nu ma pune sa iti explic ce anume este gresit in asta. M-ai face sa imi pierd timpul. Fiindca esti un prost si nu ai intelege. Altfel ti-ar fi oarecum evident de cand ti-am spus ca esti prost ca esti un prost. Si te-ai lua singur de guler si te-ai ridica din mocirla greselii.

Dar tu esti un prost si nu o faci. Asta e! (sau Asta e Romania, daca vrei sa dai ceva accente dramatice argumentului)

Dar cel mai mult imi place o ramura a acuzatiei – nu ai surprins esenta. Imi aduce aminte de facultatea de filosofie, cand asta era invinuirea suprema. Luai particica de esenta nesurprinsa si construiai pe baza ei un intreg sistem ca sa il stergi pe celalalt. Logic, nu va indoiti. Si mai venea apoi altul care vedea la tine o bucatica de esenta careia nu i s-a facut dreptate. Si isi sufleca manecile si se apuca de munca.

Fir-ai tu sa fii cu esenta ta, ca esti un prost! Lasa ca iti demonstrez eu.

Si apareau tomurile de sute de pagini. Care dadeau apa la moara viitorilor barbosi, sau nu, care excelau in capacitatea de a nu face nimic. Altceva decat sa spuna ‘nu ai surprins esenta’.

Cum insa noi nu avem timp, fiind atat de multi carora trebuie sa le spunem ca sunt niste prosti, marcam locul cu un ‘nu ai surprins esenta’, ‘nu ai inteles nimic’ si trecem mai departe. La urmatorul idiot. Cine se prinde bine, cine nu e tot degeaba. Si asa am pierdut o gramada de timp atentionandu-l. Ca asa suntem noi, oamenii destepti, generosi.

Si vrem sa dam din lumina noastra tuturor