O poza face cat o mie de cuvinte.

Iar daca se intalnesc desenele Nadiei cu viziunile Liviei asupra viitorului iese o combinatie la care eu nu mai am nimic de adaugat. Deci horoscopul pentru berbec in 2010 spune ca imi voi cheltui tot bugetul pe canapele, pantofi si un cal !?!

cititi ce se va intampla pentru zodiile voastre aici.

Pe la 17 ani, cand inca nu pricepusem ca ceea ce ne indeamna sa avem relatii este o banala necesitate sexuala, stateam eu asa si ma uitam la mine.

Ce ti-ar mai lipsi tie mai Dana? Ca uite, peretii din casa sunt toti ai tai, sa faci ce vrei cu ei. Ai scris cam asa, de o culegere de exercitii de gramatica. Sa fii sanatoasa, ca se vopseste. Pisica ti-am luat, dar nu ai avut grija de ea si a fugit. De hranit nu ai ce te plange. Iti dam si bilete de autobuz sa te duci la scoala. Ca apoi sa ai de unde chiuli.

Dana de la 17 ani o ducea bine. Dar era cam plictisita. Si ce s-a gandit ea? Ia sa imi trag eu un prieten.

Dar nu vroia asa, orice prieten. Vroia unul special. Si cum, dupa cum v-am spus deja ca special nu avea legatura cu sexul, ceea ce ar fi facut alegerea un pic mai usoara, prietenul acesta trebuia sa stea chiar in blocul de vizavi. Mai inspre scarile din dreapta si suficient de sus ca ea, Dana, sa il vada noaptea cum se fataie prin casa. Si i-ar mai fi placut sa vorbeasca cu el prin biletele aruncate pe geam. Ok, si prin pietricele daca nu se poate altfel. Blocurile erau insa la o distanta cam mare . Dar isi inchipuia Dana ca va fi dragostea atat de mare incat vor inventa un sistem de comunicare prin lumini.

Eh, si a stat Dana si a visat la acest eden al relatiilor mult si bine. Pana ce soarta i-a scos in fata un baiat roscovan si pipernicit a carui locuinta indeplinea cerintele. Va dati seama, era mana destinului!

Baiatul roscovan era atat de plictisitor incat Dana se scurgea de ametita pe peretii mazgaliti din camera, pe bancile parcului de langa liceu, pe strada, cu lingura in mana asezata corespunzator la masa. Insa nu se lasa, pentru ca ea stia exact ce vroia. Ca sa il convinga pe baiatul roscovan sa se joace cu ea cu luminile Dana i-a demonstrat ca inca era foarte agila la cataratul in copaci, l-a luat cu ea la banchetul (doamne sfinte ce prostie) de sfarsit de liceu, ba chiar s-a gandit sa ii faca o lista de carti pe care ar trebui neaparat sa le citeasca, poate asa gasesc ceva de discutat.

Insa in niciun caz nu i-a spus ca ea vrea un banal joc de lumini. Intrucat nu trebuie sa ceri niciodata ce vrei, dupa cum scrie in codul feminin. Baiatul roscovan a suportat. Si iar a suportat sa nu priceapa ce i se cere. Doar ca Dana s-a hotarat la un moment dat ca nu ii mai trebuie asa relatie la distanta. Si a pus punct.

Relatiile tale la distanta cum au mers? Participa la leapsa hotcity si poti castiga o camera portabila logitech.

Pana acum credeam ca nimeni nu si-ar dori un virgin. Pana acum, adica pana la Twilight. Despre care spune lumea ca naste un fel de apreciere lasciva in sufletele domnitelor care au uitat cat s-au chinuit sa scape de virginitate acum 25 de ani. Cu alte cuvinte cu cat esti mai virgin cu atat te doresc mai tare. Ok, esti vampir si o sa-mi sugi sangele? Sunt a ta, fa cu mine ce vrei, numai sa faci ceva. Hai virginul meu sa ne dragostolim.

Iar aceste domnite nu sunt una, doua. Ci o gasca intreaga mare doritoare de sange de virgin. De ce, de ce, de ce? Iar domnitele nu se lasa mult rugate si ca orice nebun incearca sa ne aduca pe drumul cel bun aratandu-ne ca lumea lor e mai normala decat a noastra. Cu alte cuvinte, lumea barbatilor care nu fac sex este mai de dorit decat cea a celor care ocazional vor sa ne prindra inta-un colt si, doamne, ce rusine…, asa ca nu mai continui.

Dar ce fac domnii care nu mai sunt virgini de ne-am plictisit atat de tare de ei?

Pai au facut sex o data, de 10 ori, de 30 de ori cu amanta numai in ultima saptamana. Si si-au dat seama ca nu este nicio mare scofala. Adica ma rog, e bine, e ca si cum ti-ai cumpara o pereche noua de pantofi. Dar nu este nimic… deosebit. Si, ei bine, chiar daca acesti barbati nevirgini nu ne spun direct ca am fi comune, noi tot stim. Pentru ca si noi ii consideram comuni. Poate ca unii au fost extraordinari pentru o vreme. Dar deh…

Pe cand daca el este virgin. Si nu pentru ca nu poate. Sau pentru ca totul se intampla prea repede ca sa mai apuce sa treaca de pragul ‘Wow, ti-ai dat sutienul jos. Deci asa arata!’. Ci pentru ca nu a gasit-o pe ea, unica, cea pentru care merita sa isi scoata hlamida stralucitoare de zeu. Ei bine, cum ai putea sa ii rezisti unuia ca asta caruia ii pute toata lumea in timp ce tu mirosi inviorator a proaspat. Cine ar da inapoi la a fi cu un barbat care vede in jur numai cadavre putifere? Eh, asa ceva ti-ar intari parerea buna pe care o ai despre tine pe viata. Gata, te-a pupat virginul, nici nu mai trebuie sa ai alte realizari.

Iar in plus domnii care nu sunt virgini gasesc ca au tot felul de lucruri mai bune de facut decat sa ne serveasca pe noi. Ceea ce unui barbat virgin nu i se poate intampla. Nu ai sa vezi vreodata un virgin in sedinte la job. Si nici plictisit. Sau iritat. Sau prost. Un virgin este perfect. De asta nu mai exista barbat perfect in jurul nostru care sa fi trecut de 20 de ani.

Virginul stie. Ca noi suntem o aratare. O fantasma. O minune. Si ca suntem gingase si minunate chiar si atunci cand radem de virginitatea sa. Pe care ne-o pune ofranda la picioare.

Nu am ales. Comedia mi se parea prea groasa ca sa ma bag in ea. Eu tin la blana mea alba si nu mi-o murdaresc daca nu simt ca ar merita. Asa, ca am stat pe margine si am observat, fara implicare prea mare. Sa fie la ei acolo.

Lumea tipa pe la televiziuni – se freaudeaza, se fraudeaza. Vine seful politiei, adica cel insarcinat cu urmarirea infractorilor electorali. 2 cetateni aveau buletinele expirate, un cetatean a votat si pt sotia sa. Si s-a intrerup curentul pentru cateva minute la o sectie.

Spre seara populatia care aparea la tv parea semi-dementa. Vocea lui Vadim a devenit aproape moderata, se pierdea in multime.

In toata campania nu am auzit nici macar o singura referire la un program politic. Dar in schimb stiu de un filmulet in care Basescu bate un copil. Si mai stiu ca exista intalniri de ambele parti la ceas de seara cu Vantu.

Lumea nu-i vrea in egala masura nici pe Basescu, nici pe Geoana. Ca doar s-a votat importiva celui care te sperie mai tare. Si asa s-a ajuns 50 la 50.

Toti cei din jurul meu considera ca e normal sa votezi pe cineva care vorbeste ca acum 25 de ani in cartile de propaganda. Si pe deasupra se aude ca nici macar la asta nu l-a dus capul de unul singur.

Respectam niste oameni. Inainte sa devina atat anti-basescu incat nu puteau sa scoata un cuvant, chit ca discutia era despre gogosari, fara sa incerce ii dea doua in cap. Inteligenta lor s-a dus pe apa sambetei. Si rabdarea mea si mai dihai.

Noroc ca s-a terminat.

… doar ca din cand in cand cadem in patima exodului catre beculete. Cum exista un prilej, cum atarnam ceva colorat, sclipicios si mare. Sa se vada. Iar la o asa frumusete vin toti capii de familie in daciile vechi de 10 ani, impreuna cu bunicii si progeniturile sa se minuneze.

Cu cat este primarul mai gospodar, cu atat sunt mai reusite aranjamentele si populatia venita sa le admire mai numeroasa. Adevar incontestabil pentru responsabilul cu parcul Iore, care acum arata ca un deseu de beculete pe care nimeni altcineva din aceasta lume nu le-a vrut. Sunt puse pe jos sub forma de reni din staniol care se aprind, in copaci sunt atarnati mosi craciuni striviti de o scara de beculete. De fapt nu exista chestie verticala, fie stalp, creanga sau mot de cabanuta care sa nu aiba macar o stea.

Iar in centru troneaza mare fantana fantanilor, cea multicolorata in verde praz si mov si rosu si portocaliu. In jurul ei se strange toata suflarea care incape. Mai stau si pe margini, printre rasadurile noroioase. Poporul casca gura la ea strans unul in altul, bucuros ca natura este atat de ingrijita incat nici nu se mai vede. Toata lumea vinde pufuleti si guma, baloane si seminte. Pare sa fie un miting, nici loc sa arunci un ac, daramite sa plimbi un caine.

Se vede treaba ca primarul s-a preocupat. Cel putin de aceasta parte a parcului. Pentru ca cealalta a fost lasata la indemana naturii. Mai exact a cainilor ce se aud din tufisurile intunecoase. Mi s-a explicat ca acolo, in Salajan, stau muncitori. Adica acele persoane nerafinate care nu stiu sa aprecieze un beculet bine plasat si o iarba cosita. Dar o data pe an este 1 decembrie, asa ca vin si ei sa isi incante sufletul la fantana fantanilor, cu toata familia, si bunicul si prichindelul si vecinul de la 2…

Asa se intampla cand primarele este gospodar.

‘Va multumesc, va multumesc, sunteti extraordinari. Si eu va iubesc’, parca asa spun vedetele in momentul in care vor sa isi puncteze triumful. Sala vuieste. Fluxul de energie zburda liber inspre si dinstre scena. Nimeni nu este in niciun fel izbit de acest va iubesc pentru ca ma iubiti. Dragostea e prea mare ca sa mai vezi conditionalul.

Oricum, noi astia care nu ne lasam dusi de val avem niste lucruri de invatat de aici. Ca sa adopti postura de vedeta nu trebuie decat sa stii cum sa folosesti aceste cateva cuvinte.

Pluralul.
Cineva iti spune un compliment, sau e prezent la ceva sau pur si simplu aminteste o chestie. Conform dictonului, ce este peste 2 deja este multime, atunci multumirile le intorci la plural. Planeta intreaga s-a oprit sa laude ceea ce ai facut. Tu ai vrea sa multumesti nominal fiecaruia in parte. Si iti frangi mainile ca nu iti ajunge timpul pentru asta. Prin ton ii rogi pe ceilalti sa te inteleaga si sa isi extraga fiecare in parte multumirea pe care si-o merita.

Cuvintele
Superlativele nu sunt bune. Arata burlesc. Te iubesc enorm imediat ridica o spranceana. Si celalalt se gandeste ca poate faci misto de el. Sau, cine stie, vrei sa il minti. Doamne fereste! Cand tot efortul tau este indreptat numai in directia de a provoca ceva bunavointa din partea celorlalti. Si se stie, lumea este inerta si indiferenta. Trebuie sa ii zgandari cu ceva. Si o faci folosind cuvinte tari. Cum ar fi iubirea. Sa le spui imi gadila vanitatea ca gasiti simpatic ceva facut de mine e ca si cum ti-ai trage o palma.

Luarea initiativei
Nu poti astepta sa cada lumea singura in extaz. Asta nu se intampla asa, imediat. Starile pozitive se provoaca. Cu un ‘si eu’ de exemplu. Atunci va intelege ca deja a ajuns acolo, ca a initiat actul de adulatie. La care raspunzi pozitiv si ii intorci favoarea. Nu este aceasta cea mai buna dintre lumile posibile? E ingrozitor sa ti se raspunda negativ la niste sentimente asa de nobile.

Sper ca aceste sfaturi va sunt de folos. In final va multumesc din suflet pentru ca v-a placut acest articol. Si eu va iubesc nespus si de abia astept sa ne mai intalnim la povesti. Va pup si sa aveti o viata frumoasa!

sa scriu dialoguri intre oi

sunt funny si porno si inocente in atata timp. si cu siguranta isi spun niste lucruri, ca prea se plac.

mai multe felicitari gasiti aici

Nu mi s-a mai intamplat de mult ca o carte sa ma puna atat de tare pe ganduri. Cam din liceu, cand orice inadvertenta dintre sistemul de credinte si fapte imi sarea in ochi ca meritand o pedeapsa capitala. Eh, ale tineretii valuri. Acum, cand stiu ca zilnic derapam fata de ceea ce spunem ca am crede, nu mi se mai pare nimic special in asta. Un fapt banal.

Si uite ca vine dl Heinrich Boll in Opiniile unui clovn ca sa imi spuna ca derapajele pot fi grave si nu exista niciun fel de scuza pentru ele. E adevarat ca el a ales si o perioada in care derapajele se plateau cu viata. Si nu a ta, ci a altora. Actiunea petrecandu-se in Germania de dupa al 2-lea razboi mondial. Un motiv suficient ca sa fii ceva mai neintelegator fata de natura umana.

Dar nu asta m-a stresat cel mai tare. Ci modul in care era prezentat catolicismul, personajul principal, clovnul, avand un razboi personal cu el. Si cum tot ce este catolic ne afecteaza si pe noi… Glumesc. Dar acest catolicism era adulat de oameni inclinati spre ordine. Si eforturi care merita fiindca duc la … acumulare. Desigur, pentru clovnul cu pricina acumularea este un alt cuvant rau. Doamne sfinte!

Toti care nu sunt asa, adica isi mai traiesc viata si nefacand nimic, considerad uneori regulile sociale ca fiind niste mari aberatii, merita, dupa parerea catolicilor, sa fie lasati sa moara de foame. Intransigenta este egala cu prostia ne spune Boll. Pentru ca numai un bou ar putea pretinde cu mana pe inima ca e normal si corect ca toata lumea sa fie ca el.

Ceea ce cam da peste cap tot ce am invatat noi despre greiere si furnica. Furnica e numai o catolica practicanta cu inima de piatra care nu are niciun fel de iubire crestineasca fata de aproape, ci numai o dorinta ucigasa de convertire. Furnica iubitoare de Dzeu ar lua greierele si i-ar imprastia creierii pe pavaj ca apoi sa-i adune intr-o forma conforma principiilor pe care ea le are.

Va spun sincer ca m-am speriat groaznic. Nu ca eu as avea vreo avere fantastica si de darnicia mea ar depinde soarta a mii de greieri veseli si cantatori. Dar de judecat intransigent mi s-a intamplat si mie. Si probabil si voua, tuturor. Uh, dupa cum spuneam in liceu, viata e grea si cam gresita.

Nadia a vazut altceva

Esti wonder woman?

More woman, less wonder

Ne pare rau, dar nu beneficiati de forte superioare. Sunteti cat se poate de banala. Cam ca 90% dintre femei, asa. Si chiar daca acum nu va inscrieti perfect in aceste caracteristici veti ajunge acolo. Dupa suficienti ‘au, ma doare’! Iar daca planuiti ca la urmatorea petrecere sa aveti un costum de wonder woman sa stiti ca asa vor face si alte 90% dintre invitate. Nu este nimic rusinos in a fi comun.

Testeaza si tu

oare daca eu am scris testul se mai pune?

Cand eram in liceu, si cam emo, ca un adevarat deschizator de drumuri ce sunt, desi cuvantul inca nu exista, un doctor mi-a spus ca am cancer osos. Mama sa lesine langa mine, scoate repede din portofel tot ce are si da medicului, drept multumire ca a depistat atat de repede ce am. Si poate scap. Cu viata. Eu dau din umeri si spun ‘aha’.

Intre timp presupusa boala se afla a nu fi existat vreodata. Eu scap de atitudinea emo. Numai doctorii nu scapa de atitudinea lor de a sadi panica in sufletele ce si-ar dori sa mai traiasca inca un pic. Cu toate organele la locul lor. Si daca se poate fara sa doara.

Ultima oara cand mi-au incercat taria de caracter a fost printr-un telefon de la o policlinica privata. Care trebuia sa imi dea rezultatele unor analize. “Va rugam sa veniti pana la noi ca sa discutati neaparat cu dl doctor. Nu v-au iesit bine.” imi spun ei. “Aha”, zic eu. Dar de data asta fara suportul emo, apelul sunand ca o sentinta rece. Fiindca nu este de bun simt sa dai o veste oribila prin telefon. Prin cap imi trec tot felul de nenorociri posibile. E greu sa nu mai fi in liceu. Ajung acolo si aflu ca este nimica. Ceva comun si tratabil numai prin doua pastile.

Sa ii iau si sa ii strang de gat? Nu pot, ca poate totusi ma salveaza mai incolo, cand voi avea probleme cu adevarat. Pana atunci se joaca cu mine ca si pisica cu soarecele. Asigurandu-se ca nu voi uita vreodata de existenta lor. Ca si cum as putea uita. Ca in fiecare luna mi se mai scurg bani din salariu ca sa fiu sigura ca ma vor baga in seama cand va fi momentul. Nu ca asta m-ar supara. Inteleg necesitatea. Ce nu inteleg este lipsa de tact.

Dupa care mi-am adus aminte ca, in facultate fiind, ii suportam pe toti cei care studiau altceva decat mine, mai putin pe studentii la medicina. Inca de prin anul 1, 2 acestia capatau un aer de aroganta greu de trecut cu vederea. Cam asa cum erau preotii pe vremea cand ateismul se pedepsea cu moartea. Iar in plus, doctorilor nu le spune nimeni ca umilinta ar fi o virtute. Asa ca instant capata atitudinea cocosului printre gaini. Nici nu mai trebuie sa faca ceva, ajunge ca sunt singurii oameni sanatosi printre atatia bolnavi. Daca mai esti si singurul care pretinzi a avea o solutie gata, esti un zeu!

Foarte obositori acesti doctori de pe la noi. Parca niciodata nu nimeresc ce ar trebui sa spuna. Ori sunt secretosi de te fac sa iti inchipui toate nenorocirile. Ori iti spun ca exista probabilitatea sa ai ce e mai rau, desi nu e mai mare decat in cazul altora care o duc bine mersi. Poate ca ar trebui sa ii trimitem pe toti la o scoala de comunicare. Sau nu o fi de vina nestiinta, ci dorinta de a mai lua niste bani, ca doar nu o sa murim de stres pe loc. Sa se prinda cineva ca se joaca asa cu noi.