Publicul nu este chiar asa de prost

Vroiam sa vorbesc despre public pentru ca el a fost adus iar in discutie in urma lamentatiilor din ultima luna pe marginea mortii presei. Nu am de gand sa privesc partea economica a povestii. Si nici macar cea moralo-cetateneasca. Au facut-o deja altii. Am sa va vorbesc insa despre ce anume m-a deranjat pe mine.

Daca ati ratat discutiile aruncati un ochi pe urmatoarele:

Grupul celor care deplang desacralizarea.

CTP despre vanzarea sufletului pur de jurnalist.

Patapievici despre instigarea la ura pentru rating.

Sorin Tudor despre viitoare moarte a democratiei.

Petreanu despre victoria prostiei.

Fluture despre slaba calitate umana.

Manac despre incapacitatea de a discerne.

E posibil sa fi ratat cateva. De acestea imi aduc aminte pe moment. Toata lumea si-a dat cu parerea. Iar concluzia este unanima. Publicul este prost, trebuie hranit cu lingurita si pastrat la nivel elementar ca sa nu se autodistruga. Ciudat, tinand cont de faptul ca ei, da, exact ei, cei care vorbesc, sunt la randul lor acest public. Si nu par chiar idioti. Si nici cei care ii citesc nu dau dovezi de cretinism. Ca sa vezi cati oameni destepti avem in jurul nostru

Nu pot sa nu ma opresc sa ma intreb – daca aveti atat de putina incredere in ei, cei pentru care scrieti, de ce va mai obositi?

Inteleg ca este destul de deranjant sa ti se sufle piedestalul de sub picioare dupa ce te obisnuisei sa privesti lumea de sus, dar sa vedem si partea buna. Uite ca existam, daca mi se permite un noi, si putem sa ne salutam intre noi. Iar asta este posibil si datorita democratizarii informatiei aduse de internet.

Trecem printr-o oarecare anarhie informationala? Da. Ne va ucide asta? Depinde cata incredere aveti in oameni. Pana la urma toti am ales democratia fiindca puterea este atat de periculoasa daca tentam cu ea numai pe cativa. E de asteptat ca si fortele contrare din media sa se anihileze astfel incat toti sa ajungem la o pozitie safe.

Intrebarea mea este – cand o sa incepeti sa va creditati publicul?

A fost ziua aceea

O data pe luna mi se mai intampla. Si colegele mele stiu deja. Ma observa cum se imbujoreaza obrajii de nervi. Si ochii capata accente patetice. Fumez mult.Mainile incep sa tremure. Visez la sentimente de invidie, dar din pacate dau numai peste dezgust.

Da, este ziua in care citesc siturile de femei.

Ma amarasc. Si  nu mai sunt capabila sa scriu doua randuri. Mi se pare incredibil sa fie atat de rau. De ce, cine le obliga? Nu cred si pace ca asa este cititorul de pe net – sofisticat ca in clasa a 3-a. Ca asta vrea el si din aceasta cauza i se servesc texte incolore. Traduse de pe cine stie unde. Macar utile sa fie daca nu au urma de personalitate. Dar nu, nu reusesc sa depaseasca banalul penibil. Sau prostul gust.

Dupa care ajung acasa si incep sa am cosmaruri. Ca mi se va intampla si mie candva sa scriu asa. Stiti si voi, vine criza. Si trebuie sa fii mai bun in a da poporului ceea ce cere.

Adica asa ceva?

“Sex oral – Ei da, nu trebuie sa fii prostituata de lux pentru a sti ca barbati sunt innebuniti dupa sexul oral. Dar ar fi bine sa afli ca nu este suficient sa te napustesti cu gura pe ciocoflenderul baiatului. Diversifica. Acorda un interes major testiculelor, incearca sa iti folosesti gura si in mod particular limba pentru a le rasfata.”  – din cel mai citit articol de pe kudika

“Traim in era vitezei, in era in care toate informatiile se transmit pe calea internetului, a calculatorului si a tehnologiei in general. Publicatiile tiparite sunt din ce in ce mai putine pentru ca toate lucrurile si-au gasit un spatiu pe internet. De ce internetul? Pentru ca deja toata lumea se folosesti de calculator, iar internetul a devenit ceva indispensabil. Daca nu aveam internet pe calculator, atunci cu siguranta trebuie sa avem pe telefon.” – ele.ro incearca sa raspunda astfel la intrebarea de ce ne-ar trebui o pagina personala pe net.

“Daca si tu esti in cautarea unui job in aceasta perioada trebuie sa stii ca cele mai sigure si mai usor de obtinut sunt posturile de care nu stiu foarte multi oameni, care sunt mai putin accesibile publicului larg. Astfel, afla ca nu toate joburile sunt postate pe site-urile de internet de specialitate, ci mai exista si companii care isi posteaza anunturile doar pe site-urile proprii. Putine persoane stiu acest lucru si de aceea candidatii sunt mult mai putini, iar sansele ca tu sa fii selectata pentru job-ul respectiv sunt mult mai mari.” – pe tocuri te ajuta in perioada de recesiune.

“Preludiul reprezinta faza de dinainte de obtinere a orgasmului, faza in care partenerii experimenteaza adevarate senzatii. Senzatii care culmineaza cu climaxul. Preludiul este necesar pentru eliberarea de inhibitii a ambilor parteneri, pentru introducerea unei stari de relaxare completa si pentru comunicarea prin limbaj si gesturi, faza in care partenerii isi descopera zonele erogene si atingerile care le fac placere.” – Mayra, care stie, incearca sa invete si pe altii.

Cum reusesc aceste situri sa supravietuiasca? Si nu-i asa ca oricat de grava ar fi criza nu trebuie sa ajung si eu sa fac asta… adica mi-ar fi pana peste poate sa pun ciocoflender, testicule si rasfat in mod particular cu limba intr-o singura fraza. Ups, am facut-o deja