Ma placi? Trebuie sa ma citesti

Toti iubitii mei au fost supusi la traume. Puteau sa fie ei sa fie cei mai draguti oameni de pe suprafata pamantului, cu simtului umorului si aducatori de orgasme. Daca nu ma citeau nu se puteau intelege cu mine.

Iar pe vremea cand nu exista internet peste tot si blogingul nu fusese inca adoptat va rog sa ma credeti ca era complicat.

Ii pandeam sa intre pe usa. Daca eram in toane bune ii asteptam cu cina pusa. Le lasam, sa zicem, vreo 10 minute sa se relaxeze. Cu mare greutate. Fiindca inca de pe la 4 urmaream usa ca o apucata. Iar apoi le tranteam in brate un vraf de foi. Si ma aseazam langa ei pe bratul fotoliului bataind dintr-un picior. Si asteptand parerea. Oare am redat bine? Se intelege? Are relevanta? Mai trebuie taiat ceva?

De stres pufaiam tigara dupa tigara. Si incercam sa imi indrept parul. Tragand tare de el. Ma ridicam. Ma duceam la oglinda. Al naibii, tot nu era drept! Pe masura ce lectura inainta obrajii capatau culoarea fundului de maimuta. Speriata ca, la dracu, o sa inteleaga ca unele lucruri sunt despre ei. Si nu sunt neaparat laudative. Iar daca nu inteleg atunci nu stau chiar bine la capitolul inteligenta. Si asta iar nu era bine… Anticiparea unor dialoguri neplacute ma epuiza.

In tot acest timp ei ramaneau lipiti de fotoliu de privirea mea neinduratoare. Invartind foile nehotarati ce sa faca. Toti, fara exceptie, reactionau la aceasta brutalitate oftand din greu. Si incercand sa ma dezbrace. Cam asa, de pe la jumatatea tomului. Cu voce spasita ziceau ca nu au inteles nimic. Ca nu se pot concentra. Ca au avut o zi ingrozitoare, facand lucruri de oameni mari. Si nu jocuri fara urmari. Asa, ca mine.

Dar ca au ei alt ac de cojocul nelinistilor mele. Doar sa ii las, si o sa vad ca imi place. Mrrr….

Sana zicea azi, sacrilegiu!, ca ea prefera batbatii care nu folosesc internetul. Si ca pot sa nu arunce nicio privire pe blogul ei si ea este bine mersi si multumita. Ba cu atat mai tare. Si cu atat mai bine. Doar nu trebuie chiar asa sa impartasesti totul. Oricat ar fi de important.

Dar eu nu sunt chiar normala la cap. Si daca asta nu merge parca nimic nu merge. Asa ca, sper ca ne-am inteles, daca ma placi TREBUIE sa ma citesti!

6 responses to “Ma placi? Trebuie sa ma citesti

  1. asa eram si eu acum cativa ani. acum am ajuns la concluzia ca prefer sa arat ce scriu unei persoane interesate, care eventual imi da si feedback.
    sa ii arati iubitului ce scrii e pierdere de vreme daca el nu e critic literar. va crede ca ce ai scris e pentru el. te intreaba daca vrei sa-i transmiti ceva. se supara daca se identifica cu vreun personaj…
    stii cum e, nu?

  2. Dar daca nu te mai place dupa ce te citeste? Eu zic sa nu te risti.

  3. canalie, problema nu e ca nu te mai place el dupa ce te citeste, ci ca nu il mai placi tu pentru ca nu ii place lui cum scrii :))

  4. eu citesc ce scrii … si culmea ! continua sa imi si placa de tine :))

  5. @ mihai – sweet🙂
    @ canalia – mrrrrr…
    @ sabina – uita de criticii literari. ei nu conteaza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s