Poate pe voi va bucura cand aveti dreptate. Pe mine ma sperie.
Fiindca am dreptate in tot felul de situatii in care nu ar trebui sa am. Cand fac previziuni pe termen lung. Cand ma gandesc la lucruri incontrolabile, impalpabile. Cand nimeni in jur nu crede ca este asa cum zic eu. Si apoi, cu totul improbabil, intr-o perioada de cativa ani sau luni, se vede ca am cazut in ceea ce va fi mainstream. Wtf?
Ceva de acest gen te poate da peste cap. Mai ales cand se intampla in mod repetat. Sa stii, dar totusi sa nu crezi. Fiindca aproape nimic din ceea ce este in jur inca nu iti da dreptate. Este mai degraba o banuiala bazata pe lucruri minore. Care nu se deosebesc prin nimic de celelalte multe lucruri minore care te inconjoara.
De ce? Si cum le selectez tocmai pe acelea? Adica e un proces complet penibil. Ma spal pe dinti si intr-o doara zic ‘ok, asta trebuie sa fie’. Si apoi le urmaresc pana in panzele albe. Cand toti cei din jur clatina din cap. Si vor sa ma trimita pe alte campuri. Si eu ca nu, si nu, zau ca directia e in alta parte. Crede-ma, o simt. Haha, pe buna dreptate, ajung sa ma considere o persoana cu care nu se poate discuta.
Mi s-a intamplat uneori sa vad oportunitati. De cele mai multe ori insa nu am reusit sa le pun in practica. Fiindca, in fine, eu le vad. Cei din jur nu. Si este greu de explicat. Si de inhamat restul lumii din jur la o banuiala. Dar cel mai des mi s-a intamplat sa vad pericole. Mari, pornind de la lucruri minore. Si sa iau pe baza lor decizii la care ceilalti sa se cruceasca. Si sa zica ceva de apetitul dramatic. Si da, in timp, lucrurile s-au dovedit a fi mai grave decat imi inchipuiam eu.
Iar asta ma sperie si mai tare. Pentru ca si acum vad pericole. Si toata lumea din jur spune sa stau linistita, ca exagerez. Iar faptul ca in trecut am avut adesea dreptate imi cam ingheata zambetul pe buze. Fiindca nu este normal. Ar trebui sa aiba dreptate cei cu acces la mai multa informatie, cei care privesc lucrurile mai global, cei care cauta aceste raspunsuri intr-un mod mai ‘stiintific’.
As vrea sa nu mai am dreptate. Ar fi mai relaxant.
E vorba despre mine? Mi se intampla intocmai…wow!
hah, te las sa te ocupi de blog cat plec in vacanta. daca tot gandim exact la fel 🙂
nu cred ca e suficient!