Se pare ca toata lumea si-a propus cate ceva pentru 2009. Ba chiar, cei care au fost ceva mai harnici, au si analizat ce au facut in 2008.
Ei bine, eu am ajuns in primul an in care nu imi doresc nimic. Si imi e tare bine asa.
Hah, poate m-am imbolnavit. Stiti, e anul cu 33. Varsta fatidica. La mine se exprima prin dorinta de a pastra un status quo. Ar fi funny ca de acum sa ma lupt numai sa tin ceea ce deja am: oamenii care imi plac, firele de par din cap, autoironia.
Si o poza cu ce mi-a placut mie la Berlin,
ceea ce inseamna ca orasul asta e cool mai ales cand fura de la altii. Sau poate am imbatranit.
Ps – The blue seeds merita ascultati.
calator prin oras 
dana, eu sunt foarte multumita de ce am citit aici. tinand cont de faptul ca petrecem impreuna vreo 8 ore/zi, inseamna ca si eu sunt printre lucrurile bune, pe care vrei sa le tii:). ia uite domnule, cum m-am binedispus!:P
🙂
…si eu sunt mereu aici! deranjez?
la multi ani si buna revedere!