Partea buna la carti este ca te feresc de pacatul gandirii. Sunt scrise special ca sa nu mai pierzi tu timpul analizand ce se intampla. Iei cartea, memorezi ce spune autorul, doar ai invatat la scoala cum se face, si apoi niciun gand sa nu iti mai umbreasca mintea pura.
Ca sa nu mai vorbim, doamne fereste, de riscul de a te insela, pe care ti-l asumi de cate ori gandesti singur. Asa ca, indiferent despre ce o fi vorba e bine mereu sa faci apel la o autoritate. Mai ales cand este vorba de domenii esentiale – ce iti doresti tu de la viata, oare e mai importanta dragostea sau jobul, sa iti inseli prietenul sau nu, sa ceri marire de salariu, sa cresti in ochii sefului. Lucruri unde nu ai voie sa gresesti.
Cartile mai au si greutate in argumentatie. Este asa pentru ca x a scris asta. Si apoi ai incheiat discutia. Celalalt cu siguranta nu mai are ce sa replice. Fiindca el nu este famous. Intai sa fie si apoi mai vorbiti.
Iar cei care se stramba cand te vad vorbind numai in citate sa stii ca sunt numai niste inculti. Daca ar fi citit la fel de mult ca si tine ar fi inteles cata inteligenta proprie se ascunde in spatele citatului. Pana la urma l-ai ales tocmai pe asta, desi mai stiai si altele. Sic!
Un text bun este unul in care tie iti apartin numai cuvintele de legatura. Lasa autorii sa se mire prin textele tale. Si sa isi raspunda unii altora, ca doar de asta sunt celebri. Si mai ales publicati! Nu au cum sa se insele. Si daca s-au inselat vina este in totalitate a lor. Si a celor care le-au tiparit. Si a celor care le-au pus in librarii si ti le-au vandut.
In plus, faci si un lucru marinimos. Majoritatea autorilor sunt morti. Si se stie ca mortii trebuie pomeniti.
As face un top al blogurilor care vorbesc numai in citate dar inca mai sper ca oamenii aia isi vor da seama singuri cat sunt de penibili si vor incepe sa isi foloseasca neuronii si la altceva decat memorat fraze.
calator prin oras 