Ura sociala

Nu as vorbi despre acest subiect daca nu as observa in jur atata virulenta catre anumite categorii. Si o tendinta ingrijoratoare de a generaliza in indreptarea acestei violente.

Oameni care isi pun mainile pe urechi ca sa nu auda orice opinie ce i-ar putea contrazice. Oameni care ataca ca si cum diferitul ar fi o amenintare directa la existenta lor. Oameni cuprinsi de neliniste numai la ideea ca nu sunt toti si toate exact ca ei.

Ma intreb daca noi in educatie nu am mers prea mult pe uniformitate incercand sa cream o coeziune sociala care este evident ca nu exista. Si daca nu trebuia totusi insistat mai mult pe existenta diferitului. Si a normalitatii acelui diferit. Ca sa nu zic de existenta avantajelor produse de diferit.

Lumea din jur incearca sa ma linisteasca spunandu-mi ca desi eu vad 90% astfel de manifestari asta nu inseamna ca proportia se pastreaza in mod asemanator si in societate. Ci mai degraba pe acestia ii vedem pentru ca ei ies in evidenta. Pentru ca ei tin neaparat sa se manifeste pe cand ceilalti ar fi multi si tacuti.

Nu pot sa nu ma intreb, daca sunt atat de multi de ce sunt tacuti?

In mod normal, daca la fiecare atac anormal ar veni 10 sa ii spuna ca a luat-o rau pe aratura pana la urma omul acela ar incepe sa isi puna intrebari. Probabil ca s-ar ajusta el pe langa societatea celor multi. Fiindca tendinta generala este de a te adapta mediului.

Sunt ei, cei multi, si lasi? Sau poate doar superiori si nu isi pierd timpul educand ‘scursuri’. Ca doar de asta platesc impozit, ca sa se ocupe statul de educarea lor. Deci sunt lenesi. Astfel de anomalii nu ii privesc. Ei sunt si asa suprasolicitati fiind normali. Ca ar avea si ei frustrari, dar uite, se abtin. E epuizant. Este suficient.

Si vocea virulenta este din ce in ce mai puternica. Si niciodata combatuta. Si crescand din indiferenta noastra. Fiindca se aude numai pe ea insasi.

Nu as vrea sa intru si eu in linia generala de gandire care vede viitorul din ce in ce mai negru, predicand apocalipse dupa apocalipse. Dar nu ma pot opri sa nu ma intreb unde ne va duce toata aceasta indiferenta. Si asteptare ca altcineva sa ne rezolve problemele.