Ce bine ca am crescut

Traim intr-o lume de barbati ignoranti. Unii care nu au reusit sa vada mai departe de familia in care au crescut si de baietii cu care au impartasit bancuri cu Bula in spatele blocului. Acolo, ei intre ei, au invatat tot felul de lucruri importante privind supravietuirea. Si au ajuns la concluzia ca lumea este exact ceea ce se vede din spatele blocului.

Apoi au crescut. Dar au purtat mereu cu ei bucatica de gard de care se sprijineau odinioara. Orice ar fi vazut aceasta era acolo ca sa priveasca numai printre sarmele sale ruginite. Si sa se mai odihneasca pe el daca oboseau. Dar mai ales ca sa il foloseasca pe post de scut indiferent ce ar fi intalnit nou. Pentru ca se stie, cel de dincolo de gard nu poate fi decat dusmanul.

Asa ca, singura lor grija a fost sa nu se inconjoare cumva de oameni rai care sa isi doreasca sa dea cumva gardul la o parte. Si sa ajunga din cauza asta la indemana indoielilor care se comporta ca niste furii sugandu-ti puterea si lasandu-te muiere, nu barbat. Asa ca, daca nimereau peste ceva care ar fi avut potential sa le sadeasca o urma de intrebare asupra indubitabilei lor extraordinare personalitati apelau la salvatorul ‘da-i in p… mea’.

Din pacate, printre particulele de fier care sustin taria gardului mult iubit se afla si conceptia patriarhala. Care contine un set de reguli destul de clare – o femeie este buna daca sta la locul ei. O femeie este buna daca vine la pachet si cu altele. O femeie este buna daca nu are pareri diferite de ale lui. O femeie este buna daca este „supusa” si alte asemenea.

Cum din pacate cam 90% dintre ei sunt asa nu prea avem nicio sansa sa nimerim peste ceva diferit. Si suntem condamnate ori sa mai suportam una alta ori sa cautam la infinit cu mintea facuta tandari ca am putut fi totusi atrase de un  asemenea specimen lipit de gardul blocului. Si numai ca sa dam ulterior peste un alt sustinator la gardului. Si tot asa.

Pana ajungem sa credem ca acel gard e de fapt o padure de copaci cu radacini bine infipte. Si pe care nu le poti scoate decat daca arzi padurea cu totul. Ramai si fara patriarhat dar si fara sustinatorul lui. Si atunci ce te faci? Mai injuri, dar numai in gand. Iti cad trasaturile fetei si te ofilesti. Ba, daca esti adaptabila, chiar incepi sa ii crezi si sa te inversunezi pe tine ca uite, nu esti asa cum ar trebui. Ca doar iti spune toata lumea ca esti defecta!

Oh, ce bine ca am crescut! Si acum le pot vedea atat de bine gardul in care s-au ingradit. Si ca le pot rade in nas. Si daca uneori ma mai intristez ca lucrurile sunt asa nici nu ma mai gandesc sa ma bag langa ei in inchisoarea gardului. Si daca asta le place, sa fie sanatosi, ca eu am in fata mea intreaga lume, fara garduri.

3 responses to “Ce bine ca am crescut

  1. Eu cand gasesc garduri ma distrez prin a le sari.

  2. Vad ca nu a comentat nimeni asa ca va comenta Mimi😀
    Mimi crede ca si femeile au gardurile lor. Asa suntem cu totii educati, cu garduri. Cei care isi folosesc creierul lasa gardul in urma, cine nu, continua sa creada tot ce i s-a plantat in cap.
    Uite ceva care sa te binedispuna, 8 obiecte esentiale in bucatarie:
    -cutit de bucatar
    -set de cutite
    -tigaie mare
    -set de tigai etc.
    mai multe dovezi de logica si inteligenta aici
    http://www.mayra.ro/timp-liber/savoir-vivre/deco/8-obiecte-esentiale-in-bucatarie.html?pagina=3

  3. la naiba, pana a verificat mimi sa nu fi mancat vreo litera a postat deja cireasa😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s