Cat de mult ascultati?

Desigur, este fantastic si minunat sa spui ce iti trece prin cap. Iti auzi vocea care suna mai melodios decat a oricui altcuiva. Si te poti peria in oglinda. Ba chiar ai si niste avantaje ceva mai serioase decat masturbarea egoului: dai prilejul sa fii cunoscut, iti clarifici propriile idei, reusesti sa mai si convingi pe cate unii etc.

Insa actul ascultarii mie mi se pare mult mai interesant. Chiar si atunci cand este vorba sa ajungi la anumite rezultate. Nici chiar artistul nebun purtat pe avanturi de propriul geniu nu este mai degraba un vorbitor. Desi probabil ca asa s-ar crede. Si el trebuie sa asculte in jur ca sa exprime ceva care are relevanta. Pe teren virgin nimic nu apare.

Si cum asculti?

E, aici iti trebuie multa rabdare, curiozitate si experienta. Pentru ca, de cele mai multe ori, ceea ce este mai interesant se afla dincolo de cuvinte. Adica asculti accente. Hai sa zicem cuvinte cheie, pentru ca suntem obisnuiti cu termenul. Si poti ajunge dupa un timp sa ai o harta mentala a persoanei respective. Care sa arate aproximativ ca un tag cloud.

Si asta este posibil pentru ca in general suntem obsedati de numai cateva idei. Ceea ce e bine, altfel nu am mai reusi sa facem nimic. Ne-am pierde in explicatii la explicatii. Temele noastre de discurs revin. Sunt privite din cele mai variate unghiuri. Dam viata unor idei raportandu-ne incontinuu la ele. Si lasand complet deoparte ca si cum nu ar exista ceea ce nu intra in universul nostru.

In acest fel lucrurile care nu se spun sunt cel putin la fel de importante ca si cele care se spun. Pentru ca iti indica ceea ce nu este persoana respectiva. Iar eliminarea este aproape o desemnare. Cu siguranta mult mai corecta decat autoevaluarea pe care si-o face fiecare. Avem asa o tendinta sa ne mintim 😛

Repetarea si lipsa spun mult mai mult despre noi decat ceea ce vrem sa transmitem in mod constient. Numai timp sa ai sa le urmaresti.

Si, desigur, nu trebuie uitat niciodata caracterul. Acesta avand mereu cuvantul final.