Cat de baroc traiti?

Pamantul este plat. Ba este rotund. Este guvernat de legi stricte. Ba tocmai cand le folosim bruiem realitatea.

Destul de baroc. Dar gata, ne ajunge. Iar daca vrem ceva mai mult citim un horoscop. Sau scuipam in san in fata bisericii. Sau ne punem o dorinta de fiecare data cand mancam ceva nou in anul respectiv. Ceea ce ne da o ocupatie fascinanta chiar de pe 1 ianuarie. Si ne tine asa in expectativa, sa vedem daca se implineste pana terminam toate felurile posibile de mancare.

Eh, dar astea sunt lucruri banale, intrate in obiceiul popular. E ca si cum te-ai duce la Mc sa faci pipi daca esti in oras si nu se mai poate altfel. Eu as vrea sa stiu altceva. Cat se zapaceste viata ta de un fantastic care nu este la fel de raspandit precum injuratura. Unul propriu, pe care nu il imiti fiindca asa se simte in aer.

Eu recunosc ca sunt doua lucruri care imi fac viata baroca: barbatii si cartile.

Ei bine, unii barbati reusesc, chiar daca numai pentru o perioada scurta de timp, sa imi schimbe personalitatea cu totul. Legile fizicii, experienta, obisnuintele, interesele nu mai fac o ceapa degerata. Lumea are alte culori, cuvintele isi schimba greutatea  si sunt mai maleabila decat un tanc de 5 ani incantat ca este lasat sa se urce pe bicicleta pentru prima oara in viata lui. Asa ca mananca legumele din supa la pranz si nu zice nici car nici mar cand nu este lasat sa se joace cu oamenii mari.

Cartile actioneaza altfel, mult mai subtil. Este o problema de empatie. Daca viziunea lor asupra lumii a fost suficient de puternica sunt in stare sa retraiesc cateva zile la rand starea de spirit pe care o degaja. Si asa ma vezi dand raspunsuri aiurea vanzatorului de merdenele. Sau speriind prietenii cu unele comentarii baroce la intrebarea daca vreau si cartofi prajiti pe langa friptura.

Ultima carte care a avut un asemenea efect a fost Umbra vantului.