De ce nu mai avem incredere in bun simt?

Mie mi se pare ca pe vremuri (nu fiti rai si nu ma puneti sa definesc termenul, candva, in epoca de aur🙂 ) oamenii foloseau bunul simt ca principal instrument de orientare in lume.

Da, stiu ca ardeau vrajitoare si mureau cu miile de ciuma in timp ce faceau matanii ca sa fie izbaviti  de povara, dar cel putin nu erau ingropati in hartoage care sa le spuna cum trebuie facute lucrurile. Si pana la urma femeile alea trebuiau cumva pedepsite ca sa mai calmezi populatia. Iar cand te bantuie ciuma timpul trece mai repede daca numeri cate rugaciuni spui. Asa ca ambele actiuni trebuie sa fi fost la vremea respectiva o chestie facuta cu cap si responsabilitate.

Un pret mic de platit pentru a avea o societate functionala.

Acum nu mai avem asa mari probleme cu instinctele primare, dar am luat-o mult prea mult in directia cealalta – nu mai avem incredere in nimic din ceea ce ne vine in mod natural sa facem.

Privim cu neincredere si superior pe oricine nu are un sistem in spate – o scoala de gandire aprobata de cel putin 50 de ani si vreo cateva carti best seller citate cu evlavie de cate ori vrem sa aratam ca ‘ne pricepem’. Iar lucrurile nu se opresc aici, pentru ca de abia acum incepe intreaga nebunie. Dupa ce avem ideea vin normele care ne invata cum sa o aplicam. Si se mai scot vreo 10 mii de tomuri. Unele mai cu schepsis si mai secrete decat altele. Ceea ce iti permite sa ai un aer de initiat. Si sa nu faci nimic daca nu bifezi in cartea actiunilor acceptate.

Si asa, cu simtul nostru natural, care pune la bataie ceva experienta practica imbinata cu intuitie pentru a intelege realitatea, se sterge pe jos de catre oricine. Si nu oricum, ci cu mult dispret pentru un mod atat de ‘barbar’ de a lucra. Nici nu mai conteaza cat de inteligent este ceea ce spui / faci daca nu respecti norma care spune ca trebuie sa faci pasul 1, 2 si 3.

Am invatat de la atatea norme sa nu ne mai folosim deloc capul. Dar in schimb ascultam ca sfintenie ceea ce ne spun ceilalti despre cum ar fi lumea. De parca in loc de creier am avea un robot care inregistreaza fraze. Si apoi se apuca de facut gesturi mecanice. Si apoi pune in tabele situatii. Si trage trei concluzii anemice concepute anume ca sa arate exact ceea ce ne-au spus altii ca ar trebui sa arate.

Iar in final mergem pe la conferinte si dam comunicate de presa ca sa ne mandrim cu faptul ca lumea nu are nimic care sa ne mai mire.  Si cascam de ni se rup falcile de cat de fumate sunt toate lucrurile. Dar respingem tot ceea ce nu este ‘stiintific’.

Probabil pentru ca ni se pare ca pentru bun simt nu ar trebui sa fim platiti. Sau poate ca ne e frica sa nu fim arsi ca vrajitori/vrajitoare pe vreme de ciuma.

2 responses to “De ce nu mai avem incredere in bun simt?

  1. Pai cred ca din cauza ca in aspectul asa, ca si in alele, ne formeaza societatea, incepand de foate mici. Pentru ca, de exemplu, nu stii nimic daca nu ai o diploma.
    Penru ca am fost un copil rau, care gandea, si parintii mei au fost parinti rai, care ma lasau, cand eram in scoala primara m-am scuzat ca nu am note bune fiindca: ” treuie sa-i las si pe aia care nu-s inzestrati de la natura sa se bucure de ceva.”
    Cred ca a meritat. Nu-mi pierd vremea cu „aia”, ci cu voi, ceilalti.

  2. stiu sa scriu dar am un laptop cu tastatura miiiica si abia ma obisnuiesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s