Scary

Sunt atatea moduri de a scrie prost incat pana si faptul de a scrie decent devine ceva aproape imposibil.

Cu aceasta impresie amara am ramas in week-end dupa ce am citit cam aproximativ 200 de bloguri. Desigur, din blogosfera feminina. Ca sa mai updatez lista celor care au gasit ca demersul nostru pe hotcity este util.

In continuare sunt uimita cat de bine suna numele blogurilor de fete. Cat de multe pot sa promita prin doua-trei cuvinte. Cum ai impresia ca daca le vei tasta numele vei descoperi un univers care se formeaza din linii pe care tu nu le-ai fi vazut niciodata. Iar acum ai un spray care iti lumineaza unghiuri si culori invizibile cu ochiul liber.

Numai ca… doamne cat de plate pot sa fie unele, ca si cum si-ar fi consumat intreaga personalitate numai in nume si apoi au ramas cu… un mare gol.

Stiti cat de repede iti dai seama ca nu vei mai calca a doua oara pe un blog? Ajung cateva priviri peste vreo 3 texte in care gandul nu se poate agata in nimic. Si parcurgi pana la sfarsit si iti dai seama ca nici macar nu iti mai amintesti despre ce anume este vorba.

Dar si mai grav, repetitia temei sau a unghiului de abordare de la un blog la altul. Nu credeam ca putem fi atat de robotizati. Da, chiar si atunci cand ne credem mai revolutionari si suntem mai incantati pentru ca atacam mai cu spor valorile traditionale. Iar asta face lucrurile si mai incredibil de triste.

Sa va mai spun ca persoanele respective nici macar nu sesizau ce greseli de abordare faceau? Probabil ca isi reciteau textele ulterior si se incantau de imaginea vazuta, asa cum capeti un sentiment de confort cand te uiti intamplator intr-o oglinda.

Decat asta mi-as fi dorit orice altceva – incercari esuate, texte care nu duc nicaieri, descrierea celor mai banale lucruri posibile. Orice altceva decat aceasta scarpinare instinctiva prin alfabet.

Nu imi doresc decat sa simtiti spaima atunci cand aveti foaia alba in fata si scrieti primele cuvinte. Sa nu le puteti tasta. Sa va macine cateva zile inainte de a indrazni sa luati pixul sau laptopul. Sa aruncati cu ele in pereti. Si apoi sa mergeti sa plangeti in baie. Sa intrebati 10 persoane cum au reactionat cand v-au parcurs, sa visati noaptea urat, sa cititi manuale despre cum se scrie. Si sa le declarati niste idiotenii. Si apoi sa mai incercati inca o data.

Scrisul e munca, nu scarpinat, asa ca la treaba cu voi!