Probabil voi credeti ca educatia este de vina pentru ceea ce se intampla in jur. Pentru lipsa de bun simt care isi ranjeste gingiile la noi din orice parte.
Si ne baga in rahat de caine cand mergem pe strada. Si in ‘ce te-as …. de te-as prinde’ cand traversam un sant ce nu se va mai termina niciodata. Sau ne obliga sa privim vajnici masculi cum fac pipi la colt de strada.
E posibil sa mai credeti si ca este prostia. O prostie atat de mare incat iti indoaie mintea. Si te lasa prada primelor reactii. Care sunt un pic nefericite.
Sau agresivitatea pe care a supt-o romanul de cand traia in paduri. Asta ar putea sa mature orice in cale. Nu ne putem concentra. Ne intuneca mintile. Si transforma totul intr-un mare dusman.
Eu in continuare cred ca nu ne-am nascut cu vreuna din aceste ‘calitati’. Ci doar suntem prea saraci. Si asta ne tine in stadiul de a fi primari. Primari in intelegerea lumii. Si unii fata de altii. Primari in acceptarea noutatii. Si in ura. Si in placere.
Suntem prea saraci sa stim cum sa spunem buna ziua fara sa ragaim. Si cum sa ne certam fara sa ragusim. Mult prea saraci sa radem in sinea noastra. Sau sa ne jucam numai din priviri. Prea saraci ca sa avem rabdare. Si sa invatam ceva.
Prea saraci, pana la urma, ca sa putem avea bun simt.
calator prin oras 
Cat esti de indulgenta.
Da de ce suntem saraci? Saracia este rezultatul prostiei, al lenei, al incapacitatii de a te lupta cu tine insuti si cu repaosul. Saracia e derivata din egoism si grija fata de capra vecinului.
Nope, nu saracia aduce lipsa de bun simt, de multe ori oamenii saraci dau dovada de mai mult bun simt, e vorba doar de educatia primita, si de vointa fiecarui individ in parte de a trai in bun simt.
@ nona. nu as fi chiar asa de sigura. nimic nu iese din prima. si daca nu ai resurse sa tot incerci ai sanse sa ramai acolo unde esti. adica jos
@ marinarul. pentru bun simt iti trebuie un pic de liniste. sa fii un om ‘asezat’. din pacate saracia noastra nu este una acceptata si sa construiesti pe baza ei ce poti. ci una urata si hulita. si de care nu mai stim cum sa scapam. de aici starea perpetua de nemultumire si nesimtire