30 de propozitii

Daca ma opresc lumea se va surpa. Biroul cu patru picioare la care stau va capata dintr-o data trei. Se va lasa intr-o rana. Si pagini intregi de grafice vor incepe sa curga din laptop. Pierzandu-se pe sub dulapuri. Si fara ele vom ramane toate cu mainile in aer nestiind care este tasta urmatoare pe care trebuie sa o apasam.

Asa ca nu ma opresc niciodata. Imi spun in fiecare dimineata cele 30 de propozitii esentiale. Pe care nu am voie sa le uit daca vreau sa imi stiu coordonatele.

Inainte le notam intr-un carnetel. Dar am observat ca ramaneau acolo, linistite. Nu tropaiau in jur ca sa schimbe realitatea. Chit ca eu ma simteam bine. Si gaseam alte 30 care sa le inlocuiasca. Fiindca pot fi infinite: imi place sa mananc sandvis cu unt si somon, nu am sa ma duc niciodata la mare la bulgari, un articol oboseste daca depaseste o pagina word etc.

Dar cu mereu alte si alte 30 de propozitii nu ajungi nicaieri. Trebuie sa ramana aceleasi macar o perioada. Suficient de mare incat toata lumea sa se prinda. Inclusiv tu: – a, ea este cea care mananca somon. Daca mai bagi si capsuni pe la mijloc stric toata jucaria. Nimeni nu mai intelege nimic.

Deci, cele 30 de propozitii trebuie sa le spun zilnic. Fara nicio spranceana ridicata. Convinsa. Ca sa nu destabilizez imaginea. Si fara sa le citesc din carnetel, ca un scolar puturos. Si doamne, chestia asta imi mananca tot timpul. Pentru ca, fiind totusi atat de arbitrare, in fiecare zi mai uit cam despre ce anume ar fi fost vorba. Si ce ieri era atat de evident astazi e se pierde printre papile.

Si nici daca le pun in fata altcuiva, sa le urmareasca, nu rezolv prea multe. Pentru ca ei au propriile lor 30 de propozitii pe care le urmaresc. Si ale mele suna a limbi straine. Ce nu pot fi invatate asa imediat. Sau poate niciodata. Asa ca sunt mimate cu mai putina lipsa de convingere decat am eu. Cand vreau sa dau vara mustele afara din casa.

Acum voi puteti spune ce vreti. Ca mi s-a urcat la cap. Ca am apetit pentru dramatism. Si alte lucruri similar de intelepte. Dar daca dispar cele 30 de propozitii intreaga lumea se surpa. Nu numai biroul. Motiv pentru care astazi de dimineata mi-am fumat tigara foarte incruntata. Caci, uite comedie, nu mai reusesc sa imi aduc aminte nici macar o propozitie. Care naiba erau?