Teoria locului

Conform acestei teorii exista o legatura directa intre locul in care iti petreci cea mai mare parte a timpului si tipul de personalitate pe care il ai in locul respectiv.

Cred ca ma bantuie aceasta teorie inca din copilarie, cand o clinica construita comunist, cam in 5 ani, a stat suficient de mult cu firele de sarma in sus ca sa am eu impresia ca sunt cel mai vajnic explorator posibil. Si sa dezvolt credinta ca nu exista niciun reprezentant de gen masculin care sa imi fac fata. Da, exact, ei cadeau mai des decat mine atunci cand ne impingeam unii pe altii in baltile verzui lasate de ploaia pe care nici un acoperis nu o oprea.

Dar de existenta acestei teorii mi-am dat seama mai exact in momentul in care el, cel pe care ma pregateam de luni bune sa il parasesc, mi-a spus: Ne mutam. Si pe noua strada trece un tramvai. Moment in care i-am mai acordat o sansa. Sa nu credeti ca imi plac tramvaiele. De fapt sunt cam zgomotoase. Si de obicei strazile pe care trec sunt pline de praf.

Dar teoria a actionat. Daca te muti pe o noua strada, una pe care trece un tramvai, orice se poate intampla. Poate ca el o sa inceapa dintr-o data sa citeasca mai mult si o sa renunte sa iasa in cluburi 5 nopti/ saptamana. Se stie, tramvaiele pot renaste in tine obisnuinte pierdute de parintii tai inca inainte de a te fi nascut. Sau poate acel tramvai care trece in fiecare zi la fiecare 10 minute ma va face pe mine sa accept mai usor ideea ca poti vedea zi de zi, de mai multe ori, aceeasi fata. Si asta nu te omoara.

Hm… nu s-a intamplat nici una nici alta. Relatia s-a dus pe pulbere. Ma deranja un bec de pe strada care imi batea direct in ochi in ciuda pernelor si paturilor pe care incercam sa le trag peste mine. La un moment dat nu am mai suportat si am plecat. Asa ca teoria locului a ramas. Pare valida.

Acum stau imbufnata si ma uit pe geam. Pe mijlocul strazii trece un tramvai. Din acela care face toti soferii mai nervosi. Si ridica rotocoale de praf in aer. Castile ii inabusa zgomotul. De vazut nu apuc niciodata. Pentru ca eu si cu el ne uitam unul la altul in contratimp. Dar in schimb am doua statii de benzina care sunt acolo de cate ori ridic privirea. Si nu stiu cum, dar in week-end mi-am facut masina. Dupa un an de zile in care nu am avut nici cel mai mic interes am un chef nebun sa ma urc in ea si sa nu ma mai opresc.

Probabil ca este momentul pentru o schimbare.  Asa spune teoria locului. Wake me up

One response to “Teoria locului

  1. Schimbarile sunt bune si nu prea. Mai importanta este nevoia de schimbare…..cred ca stiu ce vrei sa spui pentru ca rezonez la idee. Cat despre sansele in plus…..naiba stie cum vine asta dar mintea probabil este ultimul obstacol in calea schimbarii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s