Suntem niste toparlani

Pe vremea lui Proust o mare dovada de rafinament era sa nu spui ce gandesti, ca sa nu ii deranjezi pe ceilalti cu judecatile tale. Drept pentru care se adunau in mici cercuri exclusiviste ca sa isi impartaseasca parerile. Cat se poate de similare. Despre cum au mai inflorit copacii. Si cum a cazut o pietricica de pe casa din strada X. Si cum a fugit Adele cu gradinarul in loc sa faca doar prostii cu el, ca orice doamna educata.

Ei, si pe vremea aceea sa afli astfel de pareri era un mare semn de incredere. Pentru ca altfel lumea tacea chitic si dadea din cap cu bunavointa cand vroia sa comunice ceva. Fluturand un pic batista ca sa indeparteze mirosul de toparlan. Astfel de pareri se treceau cu grija din generatie in generatie. Pentru a ajuta la separarea claselor mai elevate de celelalte. Si datorita lor imediat puteai sa identifici cand cineva facea parte din clasa toparlanilor. Cam cum putem noi acum sa spunem ca cineva este taran, daca il vedem cu pantaloni scurti si ciorapi flausati trei sferturi.

Si statea saracul Proust si tot analiza fluturari de batiste. Ca sa prinda gandul nespus. Si sa intre si el intr-un cerc mai de doamne ajuta. Le urmarea pe strada, le ghicea din miscari de decoltee la opera, facea romane din anunturi searbede de ziare mondene. Isi lua barbuta in mana si se intreba domol cam cat de homosexual sa fie ca sa mai urce si el un pic pe scara sociala. Munca grea si de mare finete, nu-i vorba.

Asa ca am tot dreptul sa ma intreb cum mai putem noi acum sa ne dam mai rafinati decat altii. Pentru ca uite, acum avem bloguri. Fiecare cate unul. Ba, cei mai harnici au si cate doua trei. Ca sa il compenseze pe vecinul de la doi care nu are net pe scaunul din fata cladirii pe care o pazeste. Si drept urmare nu poate avea si el blog, cum au toti muritorii.

Si aceste bloguri sunt pline de pareri. Si dezvaluiri. Si judecati despre faptele altora. Tipate cat mai tare, sa se inlature orice urma de mister. Si ne masuram potenta in numarul de comentarii. In care de fapt altii isi dau cu parea despre parerea noastra.

La asa ceva mai de mult ar fi lesinat orice batista cu initialele brodate. Drept pentru care nu imi mai ramane decat sa cred ca suntem cu totii niste toparlani. Eu mai putin, ca nu ma comenteaza nimeni😛.

One response to “Suntem niste toparlani

  1. eu sunt cea mai marlanca. si nu a fost usor, am munci mult ca sa fiu marlanca. desigur, familia nu e de acord :(…orice excentricitate de genul e vazuta cu ochi rai de cei care s-au straduit sa iti dea o educatie delicata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s