Cine m-ar fi banuit pe mine spunand asa ceva? Si in plina criza.
Dar uite, cu toata lipsa de spirit antreprenorial pe care o am, este si acesta un adevar. Bani se gasesc. Totul este sa stii cum sa ii atragi. Si cum sa ii faci pe ceilalti sa ti-i dea multumindu-ti pentru serviciu.
Vlad imi spunea acum multi ani ca trebuie sa apelezi la spaime. Sa marsezi pe lucrurile care ii sperie cel mai tare. Fiindca acolo iti vor raspunde. Asa ca am facut atunci un fel de harta a spaimelor, pe varste. A iesit ceva interesant. E adevarat ca ma ajuta si morbiditatea proprie ca sa ma duc in punctele cele mai sensibile.
Vlad a avut dreptate. Ce ii speria cel mai tare prezenta interes sporit. Iar apoi era ce isi doreau. Si abia la sfarsit ce aveau. Jocul a fost fascinant. Pana m-am prins ca ma jucam cu oameni reali. Si nu cu entitati conceptuale. Moment in care mi s-a facut mila. Si am inceput pur si simplu sa le zambesc, fara sa le mai cer nimic. Niste jucarii care se pot strica asa de usor.
Mi-am adus aminte de acest lucru pentru ca imi povestea Sorin aseara cum a cumparat el pastile care rezolva orice boala. Pana si cea de inima rea. Ba cred ca ti-ar fi adus si barbatul plecat la capsunit de muieri spaniole cu incantatia potrivita. Pastile facute din ierburi si servite in afara farmaciilor. Iar la coada stateau randuri randuri de batranei. Care cine stie la ce or fi renuntat. Ca sa dea cei 120 ron cat costau (?!). Numai sa scape de spaima bolilor si durerilor.
Banii se gasesc oricand. Doar ca iti mai trebuie si stomac pentru ei.
calator prin oras 