Control freak

Sunt unul. Nu va indoiti. Desi colegele au facut un desen in care radeau de faptul ca sunt asa de absenta. Si nu controlez nimic. Nici macar atunci cand este necesar.

Dar sunt un control freak. Numai ca nu in sensul obisnuit, in care vrei sa verifici fiecare pas al modului in care se fac lucrurile. De fapt nici nu prea stiu neaparat cam cum se fac anumite lucruri. Motiv pentru care m-am si specializat la datul din cap.

Sunt un control freak. Dar in sensul ca nu il suport. Nici in sus. Nici in jos. Nici in stanga. Nici in dreapta. Decat in control am mai degraba incredere in ideea de cultura. Un set de valori comun acceptate. Adesea si fara sa fii macar constient de acest lucru. Acum stiu ca o sa imi spuneti ca toata aceasta ‘cultura’ nu este decat demagogie de prost gust. Intretinuta de fapt prin control. Si pedeapsa. Si premieri. Cultura – o fatada frumoasa pentru un mecanism care este de fapt agresiv.

Probabil controlul nici nu poate fi altfel decat agresiv. Te bazezi cat se poate pe buna crestere si plictiseala celor din jur. Dupa care faci o inchisoare. Ca sa dai cateva exemple sugestive din care toata lumea sa inteleaga ce se poate intampla daca te supara.

Sau cel putin asa mi se pare mie. Inca de pe la vreo 10 ani. Cand i-am demonstrat mamei ca nu se mai poate trai in casa cu atitudinea ei opresiva – sa stie ca mananc bine si ca nu imi e frig cand merg la scoala si sa imi bandajeze genunchii cand cadeam. Asa ca am lovit-o unde o durea pe ea mai mult. Pe peretii abia zugraviti. Am stat si m-am chinuit jumatate de zi ca sa desenez cu pixul cele mai sugestive gratii. Mama nu este neaparat o persoana calma, dar gestul a socat-o atat de tare incat tot ce a spus a fost sa ma roage sa limitez gratiile numai la camera mea. Pentru ca ei, restul familiei, se simt suficient de liberi si multumiti.

Iar acesta a fost numai inceputul luptei mele cu autoritatea. Toata lumea care a incercat cat de cat sa se puna intr-o astfel de pozitie, de la profesori pana la angajatori au realizat ca nu iese nimic. A, ba da, o completa imposibilitate de comunicare. Cativa au cedat nervos si au luat cele mai bizare masuri. Altii m-au lasat in ale mele.

Nu as vrea sa credeti cumva ca toate astea se intamplau si inca mai au loc din vreo lipsa de educatie sau bun simt. Ba chiar imi cer si scuze – imi pare rau, zau! Pana la urma hiba mea a fost dibuita, deci putem sa ne relaxam pentru ca stim despre ce este vorba. Asa, cam pe la al 10-lea angajator. Unul care vroia sa ma faca analist geopolitic. CIA scria pe mine, nu alta. Toata ziua m-au invartit pe toate partile si m-au testat. Dupa care m-au respins pe baze psihologice. Pentru ca, zic ei, nu am glanda care accepta autoritatea. Si nu inteleg notiunea. Ceea ce, aparent, e de nereparat.

Asa ca, daca vreti vreo revolutie veniti va rog la mine. Eu accept din principiu. Si am si atestat de periculozitate. Undeva bine ascuns in arhivele statului.

3 responses to “Control freak

  1. Dana, sunt un angajat bun? Te rog sa-mi faci o evaluare. Am nevoie.

  2. @another cherry si @marie jeanne – lucrurile sunt sub control😛 . doar un pic baroce

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s