Atitudinea de closca a managerilor

In ultima vreme m-am distrat observand atitudinile de closca ale managerilor tineri fata de echipele lor. Nu ca mi-ar placea mai mult atitudinile superioare si obtuze ale celor din vechiul regim, care se vedeau facand parte dintr-un alt regn, ca si cum ar avea 4 maini si 2 capete, spre deosebire de amaratii de angajati, vai de mama lor.

Probabil ca mi se pare atat de distractiva atitudinea proteguitoare in orice circumstanta a tinerilor manageri pentru ca o atitudine de closca nu este totusi ceva ce ai asimila cu usurinta cu imaginea unui barbat. Poate si noile femei manager sunt la fel, dar, deh, nu prea am intalnit, asa ca in privinta lor nu ma pot pronunta.

Ei, si cum se manifesta? Printr-o bunavointa acordata in grup. Tot grupul pe care il are este fantastic. Dar in acelasi mod. Faci un tarc in care grupul sa se baga, ca sa vada prin el relatia cu lumea. Cineva din propriul grup nu poate face o greseala. Sau o dubiosenie. Si chiar daca face, el este imediat luat sub aripa cu o dulce bunavointa. Pentru a inabusi imediat orice parere negativa.

Le-o fi frica, cine stie, ca fapta unuia sa nu se extinda asupra intregului lot. Sau poate stiu ei ce stiu. Cate bobarnace le-or da intre 4 pereti. Pentru ca ei au dreptul. Si datoria sa ii educe/judece. Insa nimeni altcineva nu. Asa ca intreg contactul cu lumea se face numai de dupa penele rasfirate ale managerului. El raspunde si tot el ii apara daca spun prostii, daca uita sa ajunga la o intalnire sau daca s-au imbatat prea tare si au facut pipi direct pe laptopurile carate in speranta ca poate mai lucreaza ceva si in seara respectiva.

La fel de tare cum ma distreaza atitudinea managerilor ma binedispune si cea a celor care accepta un astfel de tratament. Desi, sincer vorbind, daca dai peste asa ceva nici nu prea ai ce face. Doar nu o sa te apuci sa il enervezi numai ca sa isi mai retraga din bunavointa si sa te lase si pe tine sa gusti cum e lumea pe propria piele. Deci nu stiu daca incearca sau nu sa scape, sau macar daca realizeaza ca nu e chiar normal. Pentru ca la suprafata apar numai zambete fericite.

Fericite pentru ca le-a adresat o vorba. Sau un indemn in grup. Pentru ca ii observa de la distanta cu intelegatoare bunavointa. Pentru ca le adreseaza tot felul de apelative dragalase – micuti, desteptuti si altele asemenea. Pentru ca ii lauda ca pe cei mai cei – nu a mai vazut universul asa ceva.

Bleah, dar poate ca nu inteleg eu si vorbim aici de lucruri pozitive.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s