La inceput nu mai putem de entuziasm. Credem ca in sfarsit, vom reusi sa ne uimim pe noi insine, daca pe marea masa de oameni (ca acum nu ne place sa ne mai raportam numai la cativa) nu o putem misca din inertie. Si nu asa, in vreo 3 ani, ci imediat. Acum.
Vrem rezultate dupa primele doua degete miscate pe tastatura. Vrem tricouri rupte virtual. Sau macar 1000 de RT-uri (astea sunt pentru cunoscatori, ceilalti sa nu-si bata capul 🙂 ). Sau daca nu, sa fim citati in discursul lui Basescu de sfarsit de mandat. Chit ca ni se pare ca este un idiot.
Una peste alta ne-am saturat de lucruri mici si marunte. Ca numai din astea vedem in jurul nostru. Si nu se poate sa nu fim noi mai buni decat toti amaratii de care radem zilnic. Bine, unii nu sunt chiar asa de amarati. Si ni se mai intampla sa ne intrebam daca vom reusi sa facem macar jumatate din ce au facut ei. Dar hm… par totusi sa fie numai niste intamplari adecvate care i-au propulsat. Conteaza cine rade mai bine la urma.
Poate fi si aceasta mandrie / dorinta un punct bun de a incepe. Banuiesc ca asa au inceput si oamenii care au plutit primii pe apa. S-au uitat la un peste si au zis – ha, eu pot mai bine decat tine. Uite cum pun 2 busteni si ma duc pe rau la vale. Si daca chiar ma enervezi, imi pun si un motor si imi fac un submarine. Ha, beat that!
Ce se uita insa sa se spuna este ca intre cele doua momente sunt cateva mii de ani. In care dorinta de a bate pestele nu a mai contat pana la urma. Asa ca, vreau sa fiu tare nu tine decat primele cateva zile. Dupa care ce te faci – ce te mana mai departe? Cum faci sa nu abandonezi?
Ei bine, intelepciunea mea, care va ajunge in urmatoarele doua minute sa fie considerata si ‘intelepciunea populara’, spune ca imboldul trebuie sa fie altul. Pot fi banii, n-am sa ma opun eu acestui trend popular. Daca dorinta de bani este insotita si de simtul momentului si de rabdare. Si de curajul de a risca. Si de cunoastere.
Oricum, nici banii, nu cred eu, fire de poet, ca sunt cei care te mana mai departe. Am sa va dau o alta explicatie. Si astept sa ma combateti – te mana mai departe sentimentul ca faci ceva care te exprima. Care te defineste. Si ai vrea ca si cei din jur sa se defineasca exact la fel. Te mana mai departe dorinta de stapani imperii. Si de cuceriri. Peste care personalitatea ta sa se intinda ca umbra lui Batman. Chiar daca este numai imperiul propriei bucatarii.
Pe tine ce te mana mai deperte, dincolo de primul impuls al ambitiei?
calator prin oras 
greu de raspuns pentru un om ca mine care si-a stabilit mereu targeturi viteze, dar scurte. ma uit la situatia de acum, sa zicem ca ma mana dorinta de a fi macar odata cel mai destept om de la masa. La masa la cre vreau eu sa ma asez.
Eu intotdeauna am fost extrem de ambitioasa si de riguroasa in tot ceea ce am facut. Asadar cred ca ceea ce ma mana mai departe este pasiunea pentru ceea ce fac, dat fiind asta ma reprezinta in cel mai inalt grad si dorinta de a ma autodepasi, de a ma perfectiona si de cunoaste din ce in ce mai mult. Vorbesc despre moda desigur.
@adinanecula nu te lasa. pe ei, pe mama lor
@marie_jeanne daca tu esti cel mai destept inseamna ca nu vei avea cu cine sa stai de vorba. pe mine tocmai aceasta perspectiva m-ar speria
intotdeauna e unul cel mai destept la masa care se plictiseste groaznic :))
de fapt glumeam, daca te crezi vreodata cel mai desept de la masa, chiar cand stai cu ultimii necajiti spiritul, ai pus-o , inseamna ca esti prost rau. incercam sa ma scot si eu cu o gluma din situatia neplacuta de a trai linistita fara sa am idee ce ma mana inainte…
Pe mine, odata pornita pe un drum, ma mana inainte in primul rand teama de a ma opri intr-un loc de tranzit, unde n-am niciun rost si nicio treaba de facut… ceea ce vad in urma este infricosator de „putin” (indiferent ca e calitativ sua cantitativ), iar ceea ce vad in jur este dezamagitor, in comparatie cu privelistea panoramica de la finele drumului. Asa ca trebuie sa ajung pana acolo, macar pentru a sti daca m-am inselat sau nu in asteptari.