Se pare ca suntem in epoca confesiunilor. Povestile goale nu se mai vand bine. E mult mai excitant sa fie vorba de un suflet traumatizat de viata care a devenit poet si spre placerea noastra scuipa tot din el.
Ok, asta, plus faptul ca marketingul tinde sa distruga si cea mai mica urma de veridicitate din comunicarea dintre noi. Dupa teoria – oamenii vor povesti, nu vor adevarul. Eu sper din toata inima sa le treaca faza asta in care prea multi au invatat la scoala ca un brand trebuie sa aiba o personalitate si o poveste. Pe care sa o vindem. Nu de alta, dar este atat de plictisitor sa auzi numai povesti cusute cu ata alba. Un pic de atentie, ce naiba!
Iar acum sa revenim la confesiunile unui bancher. Carte peste care am dat din intamplare, fiind la munte, inconjurata de 4 bancheri. Si eu singura reprezentanta a unei profesii inclinate spre comunicare. Bancherii, toti, terminati dupa carte. Isi spuneau unii altora citate. Si faceau misto de ceilalti prieteni, tot bancheri, care inca mai credeau ca profesia lor este cat de cat nobila.
Evident, o astfel de atmosfera de barfa nu are cum sa nu atraga atentia. Bancherii mei, sefi de departamente, isi dadeau coate ‘uita-te la ala ce ticalos furacios este’, ‘ah, ce de bani mai putem jumuli de la clienti’. De, ii inteleg, ei nu au bloguri cu care sa se distreze, asa cum facem noi, cei care lucram in online. Si aceasta carte i-a lovit direct. Cam asa cum ne-ar lovi pe noi o discutie despre pagini false si jumulirea advertiserilor.
Numai ca bancherii nu lucreaza cu maruntisuri. Ci cu sume si procese care ne pot trimite pe toti la sapa. In timp ce ei cu un aer de profesionist serios isi mai pot cumpara inca un yaht. Ei, si ce poveste poti sa mai faci pornind de aici!
Citesc cartea, e usurica, nici voua nu v-ar lua ceva mai mult de cateva ore. Le explic stricandu-le petrecerea ca e un fake, aratandu-le problemele de constructie. As, nici gand sa ma asculte, prea tare le-ar fi placut sa fie banditi ‘Tu nu stii nimic de banking’. Ii inteleg, au o meserie destul de plictisitoare. Ca si a noastra, de altfel. Daca nu ar fi atatea scandaluri artificiale.
calator prin oras 
hm
Buna,
Tocmai ce am primit si eu cartea de la o colega (tot in banca lucrez) si desi mi-e greu sa cred ca este intr-adevar scrisa de o persoana care a fost cine spune ca a fost (mi-e greu sa cred, pentru ca – in ciuda anonimitatii – punand cap la cap detaliile din carte, cred ca ar fi extrem de usor de aflat cine este, si cine naiba s-ar expune unui asemenea risc?!), totusi nu cred ca este un fake… poate doar o combinatie de povesti perfect adevarate, puse cap la cap intr-o „naratie” oarecum diferita de realitate…
Vroiam sa te intreb: „Le explic […] ca e un fake, aratandu-le problemele de constructie. ” .. care sunt? Chiar sunt interesata, poate daca tu imi explici, voi citi cartea cu alta perspectiva 🙂
Multumesc
pai sunt cateva inadvertente, dar nu cred sa te faca sa o vezi in alt fel. ar fi descrierea vietii de familie care este prea romantata, cu detalii pe care nimeni nu s-ar gandi sa le spuna daca el are de relatat o informatie ce l-a traumatizat. ar mai fi celalalt personaj feminin, dama de companie, care intelege araba si umbla cu bankeri de cand a invatat sa mearga, insa nu stie termeni de baza din domeniu. e ca si cum ai nimeri peste cineva care nu cunoaste cuvantul credit. e absurd.
dupa parerea mea este o teorie a conspiratiei prezentata prin intermediul unui personaj fictiv si facuta in mare graba pentru ca subiectul prindea la public in momentul lansarii.
Eu una sunt de acord cu cele 2 exemple pe care le-ai dat si sunt de acord si cu faptul ca e destul de probabil sa fie vorba de un personaj fictiv. Insa nu cred ca aceasta carte prezinta doar teorii… Oricum ar fi, sunt curioasa ce impresie le-a lasat celor ce sunt clienti de banci… 🙂