Critica cat cuprinde

In ultima vreme tot vad reactii negative la critica. Si nu numai la altii, ci si la mine. Asa ca ma gandesc ca ar fi un prilej sa vorbim despre asta. Mai ales ca este vorba despre momente in care critica respectiva nu a fost luata in seama. Desi probabil ar fi trebuit. Si atunci nu a dus la nimic bun. Doar a nascut momente tensionate sau declaratii plangacioase.

Sa vedem de ce:
Impresia ca trebuie sa il validam pe acela care ne critica. Este vorba despre un mecanism de genul – tu, cel care ma critici ce ai facut, cu ce te lauzi de iti permiti sa vii sa iti dai cu parerea despre MINE? Evident, nimeni nu prea poate pune un portofoliu extraordinar, ca atunci cel caruia i se adreseaza cuvintele ar considera din start ca este ajutat si nu criticat. Mda, adica un mod nesanatos de a ocoli argumentele, care ar putea fi totusi pertinente.

Impresia ca cel care ne critica ar trebui sa ne vrea neaparat binele ca sa il bagam in seama. Asta seamana cumva cu pozitia amoroasa – da-mi o palma, dar macar sa fie din dragoste. O critica poate veni si de pe pozitii adverse, si din indiferenta sau dezamagire sau plictiseala. Este mare lucru ca o primesti, de obicei lumea nici macar nu arunca un ochi, ce sa mai vorbim de a impartasi o impresie.

Incapacitatea de a discerne intre critici. Complet de acord ca daca ai sta cu urechea aplecata incontinuu la ce spune unul sau altul nu ai mai fi capabil de nimic. Si atunci trebuie sa alegi cumva cand si pe cine asculti. Dar pe de alta parte e absurd sa te enervezi pentru ca primesti pareri negative cand ai cerut feedback.

Auto-suficienta. Probabil ca daca nu te crezi cel mai frumos si mai destept nu mai faci nimic. Multa lume functioneaza in acest fel. De unde si tendinta de a crede ca cei care te critica sunt niste moluste care nu ar avea dreptul sa vorbeasca. Pe de alta parte, a asculta numai amici care mai au probabil si unele interese in a te tine happy nu e chiar cea mai buna solutie.

Pe mine la critica ma cam enerveaza si lasa fara mijloace de aparare urmatoarele:
–    critica in gol: “Ma distreaza sa te pun in dificultate, dar altfel n-am niciun fel de idee cum s-ar face”
–    critica in turma = un haha-it in mase fara argumentatie numai ca e fun sa simti ca apartii unui grup
–    lipsa ei = “adevarul e ca nu prea imi place, dar nu iti spun ca nu am chef sa te supar”

Iar in loc de concluzie – mereu exista o justificare, dar asta nu ajuta pe nimeni cu nimic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s