Barbatii si corturile

Doua weekend-uri la Vama cu cortul mi-au demonstrat un adevar ciudat, dar incontestabil: orice barbat care iti instaleaza cortul e mai mult decat gata sa te instaleze confortabil si in viata sa. Chiar si daca este vorba numai de doua nopti.

Prima oara am presupus ca este vorba de neobisnuita gratie pe care o afisam in ducerea la implinire a sarcinii grele de a lumina calea fortosului constructor. Acesta, om serios, si cu preocupari profund sportive, a gasit ca ar putea face mai mult pentru mine. Asa ca, terminand de aparat carcasa exterioara s-a gandit si la interior. Cu multa bunavointa am platit serviciul pe care mi l-a facut ascutand prelegerile sale impotriva fumatului. Consider ca suntem chit.

Al doilea ridicator de cort era un tinerel cu mainile tremurande care aproape si-a dat duhul potrivind betele. Si acesta ar fi vrut mai mult, desi era clar ca nu il tine. Greu sa mai prestezi ceva dupa prea multa iarba. L-am rasplatit si pe el permitandu-i sa isi deguste singur fantasmele violacee.

Deci sunt 100% multumita de efectul pe care ridicarea unui cort il are asupra barbatilor. Nu am mai vazut nicaieri atata deschidere si implicare. Si nici atata duiosie masculina. Nu stiu de ce mamele noastre nu ne-au spus ca aceasta e cea mai buna modalitate de a obtine un barbat la casa lui. Si eu care consideram corturile a fi ceva incomod!

M-as duce acum cu un cort in fata la Teatrul National. Sa imi aleg barbatul vietii. Cate unul nou si atatator in fiecare zi. Sper ca nu exista o lege impotriva acestui proiect al meu. Ne vedem pe peluza.