Ma pastrez pentru lucruri marete. Cand supravietuirea va tine, cine stie, de cat de repede reusesc sa traversez tunelul la capatul caruia apa vine asemenea unui bloc de 15 etaje. Parca aceasta era imaginea, desi, trebuie sa recunoasteti ca e cumva confuza. Un bloc de 15 etaje reusind cu greu sa intre intr-un tunel. Desi, probabil ca de asta se si numeste asa – sfarsitul lumii.
Iar pana acest lucru se va intampla procedez ca orice fiinta rationala. Adica nu fac nimic, daca acest lucru este posibil mai degraba decat sa fac ceva. Si cum traim intr-o binecuvantata era in care este foarte posibil sa nu faci nimic si inca sa iti fie bine va pot spune ca am acumulat o cantitate de energie imensa. Cel putin asa ar fi logic.
Imi aduc aminte de o zi de sambata. Sambata. Adica ziua in care lumea se odihneste. Facand ceea ce ii place. Adica nimic. Si am intrebat una dintre acele persoane care inca nu erau la curent cu teoria conservarii energiei ce program are. Avea de facut minim 5 vizite in 5 locuri diferite din oras. Doamne sfinte, am spus neputand sa ma abtin, dar asta o sa te oboseasca ingrozitor. Remarcati va rog ca daca eu ar fi o religie a conservarii energiei eu as putea fi principalul profet.
Si atunci mi s-a spus o alta teorie despre energie. Aparent, energia consumata ar aduce si mai multa energie. Da, si apoi mori, as spune eu, dar m-am abtinut pentru ca decat sa spun asta puteam la fel de bine si sa tac. Deci nu merita sa imi consum pretioasa energie aiurea.
Remarca insa ramane. Consumul de energie si invartirea asemeni spreiului sub presiune poate aduce si mai multa. Cel putin la unii. Care gasesc o mare placere in agitatie. Si unde este ea mai mare acolo se baga.
Cele doua teorii desi aparent se bat cap in cap supravietuiesc cu brio impreuna. Asta, sau sunt lenesa. Chiar si in a-mi provoca placere.
calator prin oras 