Orasul pantalonilor rosii

Va puteti inchipui un oras gri acoperit de ceata. Unde ciorile zboara de pe una din sutele de mii de sarme puse aiurea pe stalpi ca sa se aseze pe o alta. Nici nu este atat de complicat de vizualizat, pentru ca traim intr-un astfel de loc.

Si ca meniul sa fie complet, o burnita subtire se aseaza peste baltile ramase cu o seara inainte. Masinile profita disperate de orice viteza de peste 50 la ora aruncand cu stropi noroiosi peste pantofii de proasta calitate ai trecatorilor. Acestia uita sa mai injure, mult prea preocupati sa isi acopere nasul deja julit de vantul puternic.

Nu a fost niciodata acest oras prea frumos, dar toamna reuseste sa ascunda crampeiele de bine pe care inainte ne odihneam ochii incercand sa ignoram restul. Putea fi o arcada zvelta de casa boiereasca acoperita de iedera. Sau un set de lumanari pus pe mese de lemn in seri tarzii de vara. Ori o rochie inflorata peste genunchi dezveliti.

Toamna ia toate acestea si le pune in pod, aducand insomnii si dureri de stomac de la vin fiert si slanina. In ficare dimineata stai si iti privesti cearcanele vinetii intrebandu-le daca sa iesi din casa. Sa se surpe oare lumea daca astazi te declari cu moralul aproape de pamant? Poti sa si plangi, la o adica, daca astfel reusesti sa convingi. Poti sa plangi si fara sa incerci sa convingi pe nimeni. Numai gandindu-te in ce oras gri traiesti.

Si stand eu asa, la o trecere de pietoni, cu ochii in jos asteptand sa vad cam pana la ce inaltime a pantalonilor mi se aseaza stropii ridicati de autobuz, prin fata ochilor imi trece o pereche de pantaloni rosii. O culoare din aceea pe care nicio femeie care se respecta nu si-o pune decat in miez de vara. Numai ca stofa sangerie nu acoperea picioare de femeie care stie asemenea subtilitati. Ci picioare masculine, cocotate pe o bicicleta. Iar in partea de jos pantalonii nu aveau niste banale ghete, asa cum te-ai astepta, ci doua pungi negre de plastic.

Oi sta eu prost cu nervii, dar imaginea m-a inveselit brusc. Atat de tare pana la a spune ca nu este atat de rau. Daca poti purta pantaloni rosii fara a-i transforma intr-o secunda intr-o fresca a orasului cenusiu. Si as vrea sa rog toti barbatii, in compensatie pentru ca i-am binedispus vizual in timpul verii, sa isi puna pantaloni rosii. Iar eu promit, daca ei reusesc si sa ii plimbe prin oras fara sa-i murdareasca, ca la vara sa nu mai port sutien.

2 responses to “Orasul pantalonilor rosii

  1. Am sa ma conformez cu prima ocazie, desi Scufita Rosie va suferi o acuta criza de personalitate…

  2. 🙂 ah, sa speram ca ne vom intersecta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s