Restaurantele de cartier pe care ni le dorim

Cand vine frigul restaurantele de cartier ar trebui sa traiasca momentele lor de glorie. E mult prea urat ca un loc mai fancy din centru sa ne castige drept musterii. Am vrea sa ne acoperim nasul cu fularul si sa traversam numai o strada pentru a intra intr-un local prietenos unde miroase bine. Ca la parinti acasa, insa fara posibilele discutii lungi in care sa explicam de ce in frigiderul nostru nu este decat o rosie stinghera ramasa acolo din primavara.

Si astfel de restaurante ar putea sa apara oriunde. Poate sa fie si un apartament cu 3 camere. Sau o fosta farmacie. Cine mai sta sa se uite sa fie un conac vechi, pentru ca daca nu mananci pe locul unde a semnat Cuza acte istorice iti sta mancarea in gat? Si daca mancarea este buna si proaspata cine se mai uita daca lambriurile de la ferestre sunt exact asa cum ar trebui?

Din pacate insa restaurantele de cartier sunt putine. Si deloc atragatoare prin oferte. Fiecare sufera de vreo hiba peste care nu poti trece ca sa te mai intorci si a doua oara.

De exemplu, doua pe care le am eu in zona Dinamo, ceea ce este totusi destul de in centru, m-au dezamagit foarte tare. Este restaurantul La Mama pus pe un colt si facut intr-un fel de ghereta. Dupa mancarea de aici nu ma omor. Dar sa zicem ca este corecta, ceva mai buna decat la un fast food. Problemele care apar tin insa cel mai tare de atmosfera. E un aer de delasare care iti da impresia ca locul nu este chiar curat. Si cu o oarecare retinere te intrebi cam cum arata bucataria din spate. Exista insa un lucru si mai deranjant decat asta – lipsa sistemului de aerisire si fumul ce pare sa persiste in incapere de saptamani de zile.

In afara de asta mai este inca unul, la o distanta ceva mai mare. Care aducea cu o cantina de pe vremea lui Ceausescu. Acolo nici nu mi-a venit sa stau sa incerc mancarea. Desi imi fusese recomandata ca fiind foarte buna. Aerul inchis si mesele soioase m-au facut sa fug inainte sa mai vad despre ce este vorba.

Deci nu avem restaurante de cartier decente. Si asta este destul de trist. Nu imi dau seama ce o fi atat de complicat sa pui la cale asa ceva. Orice om care a avut de intretinut o familie s-ar putea descurca. Doua trei feluri de mancare gatita in ziua respectiva care sa fie proaspate, schimbat meniul la o zi sau doua. Tinut localul curat si bine aerisit. Fara muzica deranjanta. Si un pret decent, astfel incat sa iti permiti sa mananci des, nu sa fie un efort deosebit, ‘wow, in seara asta mergem la restaurant!’.

Sunt aproape sigura ca astfel de restaurante ar duce-o foarte bine. Oare de ce nu or exista?

5 responses to “Restaurantele de cartier pe care ni le dorim

  1. pai daca nu exista, propun sa pornim o afacere. 2 mancaruri pe zi, vin de la tara si o placinta home- made.poate ne vin musterii.

  2. @little stone neaparat. si acces wireless la internet din partea casei😛

  3. Eu am norocul sa am chiar langa bloc un restaurant excelent: Salt&Pepper. E deschis de vreo 5 ani si ii suntem clienti fideli. Plus ca e unul dintre cele mai bune restaurante din Bucuresti… parol.

  4. deci de aici fericirea ta perpetua. te-ai imprietenit cu cine trebuie

  5. Nope dimpotriva, m-am insotit cu cine trebuie… asta e secretul.😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s