Nu mi s-a mai intamplat de mult ca o carte sa ma puna atat de tare pe ganduri. Cam din liceu, cand orice inadvertenta dintre sistemul de credinte si fapte imi sarea in ochi ca meritand o pedeapsa capitala. Eh, ale tineretii valuri. Acum, cand stiu ca zilnic derapam fata de ceea ce spunem ca am crede, nu mi se mai pare nimic special in asta. Un fapt banal.
Si uite ca vine dl Heinrich Boll in Opiniile unui clovn ca sa imi spuna ca derapajele pot fi grave si nu exista niciun fel de scuza pentru ele. E adevarat ca el a ales si o perioada in care derapajele se plateau cu viata. Si nu a ta, ci a altora. Actiunea petrecandu-se in Germania de dupa al 2-lea razboi mondial. Un motiv suficient ca sa fii ceva mai neintelegator fata de natura umana.
Dar nu asta m-a stresat cel mai tare. Ci modul in care era prezentat catolicismul, personajul principal, clovnul, avand un razboi personal cu el. Si cum tot ce este catolic ne afecteaza si pe noi… Glumesc. Dar acest catolicism era adulat de oameni inclinati spre ordine. Si eforturi care merita fiindca duc la … acumulare. Desigur, pentru clovnul cu pricina acumularea este un alt cuvant rau. Doamne sfinte!
Toti care nu sunt asa, adica isi mai traiesc viata si nefacand nimic, considerad uneori regulile sociale ca fiind niste mari aberatii, merita, dupa parerea catolicilor, sa fie lasati sa moara de foame. Intransigenta este egala cu prostia ne spune Boll. Pentru ca numai un bou ar putea pretinde cu mana pe inima ca e normal si corect ca toata lumea sa fie ca el.
Ceea ce cam da peste cap tot ce am invatat noi despre greiere si furnica. Furnica e numai o catolica practicanta cu inima de piatra care nu are niciun fel de iubire crestineasca fata de aproape, ci numai o dorinta ucigasa de convertire. Furnica iubitoare de Dzeu ar lua greierele si i-ar imprastia creierii pe pavaj ca apoi sa-i adune intr-o forma conforma principiilor pe care ea le are.
Va spun sincer ca m-am speriat groaznic. Nu ca eu as avea vreo avere fantastica si de darnicia mea ar depinde soarta a mii de greieri veseli si cantatori. Dar de judecat intransigent mi s-a intamplat si mie. Si probabil si voua, tuturor. Uh, dupa cum spuneam in liceu, viata e grea si cam gresita.
Nadia a vazut altceva 😛
calator prin oras 