Cat de tare (nu) ma iubesc

Am auzit si eu, ca voi toti, ca este tare bine sa te iubesti. Iar din aceasta iubire in viata ta vor curge numai lapte si miere. Pentru ca daca tu te iubesti si ceilalti o vor face mai cu spor. Si daca cumva vor gresi si nu vor cadea in admiratie, atunci nu-I bai, inseamna ca mare lucru nu este de capul lor si nimic nu este pierdut.

Iar aceasta iubire nu trebuie sa fie oricum ca sa functioneze. Ci trebuie sa fii tu mai presus de orice si oricine. Nu neaparat sa le dai in cap. Decat daca altfel nu este chip. Dar cu asta nu trebuie sa iti framanti mintea, ca te va invata legea selectiei naturale atunci cand va fi cazul. Trebuie insa sa depui ceva munca pentru a mari iubirea de sine in urmatoarele sectoare:

Ceea ce imi place sau ma reprezinta pe mine este fantastic. The best of the best. Si le crème de la  crème. Lucru pozitiv, fiindca altfel am cadea in pacatul invidiei si am face riduri de mahnire. Asa, prea putin o sa ne dorim ce au altii si o sa ne multumim sa ne mai aruncam un ochi admirativ si pupacios in fiecare vitrina de magazin care o sa ne iasa in cale. Atitudine care iese foarte multor oameni. Intreaba pe cine vrei tu mai sanatos la minte si o sa iti spuna ca este pe cea mai de dorit pozitie.  Iar daca din cand in cand mai crede contrariul se duce la psiholog ca sa il lecuiasca.

Merit mult. Mult. Si mai mult. Pentru ca exist. Daca ceea ce am eu este fantastic e cumva de la sine inteles ca ceilalti pot avea o particica din mine, fie ea atentie sau vreun talent anume, doar daca dau mult din ei. Foarte mult. Cu talentul de a vedea lucrurile asa nu se nasc foarte multi. Dar se perfectioneaza pe parcursul vietii. Iar daca nu se descurca singuri incep sa umble si in gasti, astfel incat sa obtina aceastea ceea ce nu poate individul. Asta daca aveati nevoie de o explicatie pentru breslele de mestesugari din Evul Mediu.

Din pacate atata iubire e adesea o dovada de o oarecare ingustime a intelegerii posibilitatilor. Care sunt multiple. Si nici nu este necesar neaparat sa se excluda reciproc, doar noi o facem pentru ca ne plac topurile. Si nu concepem sa fie doi pe primul loc. Asa ca daca eu sunt crestin, este musai ca tu, hindusule, esti inferior. Ca altfel vai si amar, nu m-as mai putea iubi atat de tare.

Si din aceasta cauza adesea oamenii care se iubesc la nemurire, la fel de mult ma si plictisesc. Desi un lucru pozitiv tot exista – sunt mai curati si frumos parfumati decat cei care au o parere execrabila despre ei. Iar in plus sunt veseli si se gudura pe langa tine in scopul de a obtine o oarecare confirmare a motivului pentru care se iubesc de mor. Ca sa nu mai zic ca in general cele mai bune decizii le iei atunci cand iti urmaresti propriile interese si nu cine stie ce ideal abstract.

Asa ca sa ne iubim de nu mai putem. Dar cu moderatie. Tu cum stai cu iubirea de sine? Participa la leapsa lansata de hotcity.

Dau mai departe fostelor noastre colege de la internship, DayDreamer, iYli si Ada.

5 responses to “Cat de tare (nu) ma iubesc

  1. Imi place leapsa, o preiau (da, sa traiti!😛 ).

  2. a, da, sa ne povestesti de genele lungi. cat de tare le iubesti

  3. Multumesc de leapsa! Cu ocazia asta ma simt si eu si mai public ceva pe blog:D

  4. Pingback: Principiile si iubirea de sine « Toantele nu merg in rai

  5. De ce nu lasi un comentariu si la celalalt concurs? in caz ca nu castigi cu blogul ai sansa sa iei unul din celelalte 10 premii😀 http://www.hotcity.ro/forum/viewtopic.php?f=6&t=465

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s