Ne-am pus toti aceeasi uniforma

Cam oriunde ti-ai arunca ochii in jur nu se poate sa nu te izbeasca faptul ca societatea noastra este uniforma. Exista maxim 5 tipologii mari si toata lumea se chinuie sa se inghesuie in ele.

Dar parca nici tipologiile acestea nu sunt atat de diferite. Iei cantaretul funky care apare pe youtube si vezi ca are exact aceeasi expresie cu liceanul tocmai picat de la tara pentru prima oara in oras de capul lui. Se imbraca la fel. Au acceasi impresie de smecher care a pus stapanire pe lume. Unul are toale originale si altul facute in China. Identice. Si expresia ambilor o vezi mai tarziu si pe fata unei politiciene care explica la cine stie ce conferinta care ar trebui sa fie rolul femeilor in societate.

Si pentru toate aceste asemanari nu cred ca putem da vina nici pe comunism. Si nici pe televizorul care ne educa sa fim toti la fel. Ba nici chiar pe globalizarea care s-a pravalit peste noi. Putem da vina numai pe lene. Ne imbracam la fel, ne miscam la fel, vorbim la fel si uram la fel pentru ca ne este lene sa descoperim ceea ce ar fi propriu. Ce si-au batut altii capul sa zica si a gasit cativa adepti ne va gasi musai si pe noi. Daca toti tipa si injura o facem si noi. Daca stau cu fetele in pamant si nu au nicio expresie asa vom fi si noi.

Pana la urma o expresie proprie necesita o gandire proprie. Sau o experienta diferita. Sau atentie data unei mosteniri culturale. In general necesita cateva idei care nu raman la nivel declarativ, ci prind contur in lumea inconjuratoare. Si necesita si o oarecare hotarare. Tu esti acest lucru si nu un altul, oricat ar parea el de stralucitor si usor de atins. Sunt toti la fel pentru ca pentru o identitate iti trebuie ceva curaj si constanta. Si noi nu le avem.

Iar in plus, a fi diferit este cumva si rau. Prilej de multe atacuri si discutii. De la batranici catre pusti de liceu, de la iubitori de animale catre ahtiati dupa cluburi, de la intelectuali catre pustoaice in roz iubitoare de mall. Toti ar vrea ca ceilalti sa fie exact ca si ei in loc sa se bucure ca exista chiar si aceasta diversitate minima. Si ii ataca virulent de cate ori si in toate modurile posibile. Oricine nu este ca tine e ‘vrajitoarea’ ce trebuie sa fie arsa pe rug. Nu se poate sa fi uitat atacurile contra pitzi de acum un an sau doi. Toata lumea o facea.

Ei bine, lipsa acestei uniformizari este cea care te izbeste de cate ori iesi din tara. Sau te uiti pe un blog colectiv din strainatate. Acolo jucatorii de polo nu seamana cu medicii si nici detinatorii de restaurante cu jurnalistii. Au o atitudine si un intreg background care le sustine identitatea. Fara ostentatie si fara agresivitate.

Ma intreb in cati ani se va produce si la noi o asemenea schimbare de mentalitate. Si daca se va produce vreodata. Sau trebuie in continuare sa incercam sa ne amestecam cat mai mul in peisaj daca vrem sa nu avem dificultati in mentinerea intacta a propriei persoane.