Radu Tudor. The Movie.

Guest-post by Sorin Tudor

Ei, iaca: astazi, Radu a implinit 4 luni (multumesc, multumesc; ceea ce va doresc si voua :)). Ce s-a mai intamplat in tipul asta? Pai, in primul rand, botezul.

De ce „in primul rand” nu-mi dau prea bine seama. Iar little macho, nici atat! Adica: mai intai esti chinuit pentru a fi imbracat trendy&cool. Apoi esti chinuit pentru a fi dus, impreuna cu niste oameni, intr-o biserica.

Ca dupa aia sa fi chinuit iar pentru a fi dezbracat si varat in apa pentru ca un domn – cu barba, cum altfel?! – sa te unga cu ulei prin locurile cele mai neasteptate. In fine, am facut-o si pe asta. Iar daca mai tarziu va avea chef sa afle care e Taina, e liber sa o faca.

Ce sa va spun? Luna acesta Radu a inceput sa rada in hohote. Si a scapat de colici. Si a inceput sa se uite cu mai multa atentie spre lume. Pe scurt, e un intreg spectacol.

Acum, sa fim bine intelesi: nu fac parte dintre aceia care cred ca „implinirea ne-o gasim prin spirit” si alte tampenii de genul asta, numai bune pentru telenovele si carti dedicate „gospodareselor”. Ba, mai mult: fiind o persoana care pretuieste cum se cuvine iesirea la un concert sau vremea petrecuta prin vreun lacas in care se bea bere, realizez, nu fara nostalgii, ca intre timpul de munca si timpul pe care ar trebui sa-l petrec cu Radu, ziua e, intotdeauna, prea scurta. Si, de multe ori, istovitoare.

Cu toate acestea tot ce pot sa spun este ca, atunci cand il vad ca zambeste, nimic altceva nu mai conteaza: nici probleme de job, nici oboseala, nici eventualele suparari. Asa cum, atunci cand plange, orice alt trece pe plan secund, de parca s-ar petrece in alta lume.

Ei, iar acestea fiind spuse, iata ceea ce v-am promis: Radu Tudor. The Movie. De fapt, doar cateva secvente din el. 🙂

Secventa 1: in care Radu se pregateste sa spuna „tata”