Sa fi avut vreo 45 de ani, poate mai mult. Varsta era neclara pentru ca totul era artificial. Stiti, in stilul vedetelor acelora care nu pot sa imbatraneasca frumos.
Unde a imbatrani frumos inseamna sa te abtii de la a folosi tot felul de chimicale care se vad cu ochiul liber, chiar daca tu nu crezi.
Avea aceasta doamna parul valvoi, pana aproape de mijloc, in suvite care se vroiau blonde, dar era prea evident ca ascundeau fire albe. Fusta era scurta, la o palma sub fund. Ciorapi mati pe picioare sanatoase, cizme pana la genunchi. Ce sa spun, se vedea ca se chinuise. A vrut sa faca lucrurile mai bine decat noi, ceilalti, delasatorii.
Accesoriu la toata aceasta tinuta era o trotineta pe care o cara dupa ea peste tot. Trotineta apartinea unui baietel de vreo 5 ani care o scoatea pe doamna in lupta cu anii din starea ei de confort.
Probabil ca era mama lui. Probabil ca il disperase. Probabil ca o disperase. Iubirea poate face asta. Intr-o ora i-a aranjat caciula pe cap de 30 de ori. Da, o data la 2 minute il intrerupea din joc ca sa i-o puna din nou, mai bine. Pana la urma i-a schimbat-o cu totul. Tot parcul a rasuflat usurat. Pana si paznicul de la intrarea din parc a simtit ca lumea a scapat de o povara.
Baietelul era un erou. Cred ca Thor, desi nu as baga mana in foc. Dadea cu punmul in pamant ca sa apara un cutremur. In jur mai erau vreo 4-5 prichindei. Si ei erau eroi. Un Spiderman. Vreo doi Captain Planet. Si ei erau buni la lupte si aveau puteri nemaivazute. Inevitabil, eroii erau cand prieteni cand dusmani. Doamna cu standarde inalte, nu numai vizuale, ci si morale, a gasit acest lucru inacceptabil.
„Haide, te vei juca cu alti copii, care nu sunt violenti.”
Thor a coborat brusc in lumea noatra. De unde rasese si alergase de ii devenisera obrajii doua mere rosii, acum se plimba incet, prin parc, fara sa se opreasca nicaieri. 10 minute, 20 de minute. Doamna in urma lui, la 2 metri, fara sa ii spuna un cuvant. Stoica.
calator prin oras 