Pe de-o parte sunt faptele. Pe de alta sunt cuvintele pe care ti le spui despre aceste fapte. Ai crede ca lumea in care te invarti sunt faptele, adica lumea in care traiesti tu si oamenii din jurul tau. Dar de fapt fiecare dintre noi traieste in lumea cuvintelor pe care si le spune despre fapte.
Dar sa iau un caz contret, ca prea suna abstract ce este mai sus:
Am doi copii si amandoi plang destul de mult. Cel mic plange cu buza schimonosita de durere cam o data la 2-3 zile. Cel mare plange cu ochi galesi cam o data pe saptamana. Acestea sunt faptele.
Acum vine ce imi spun eu despre fapte. Nu de mult imi spuneam ca plag din vina mea. Ca nu am facut eu ceva suficient de bine, orice ar fi fost lucrul respectiv: poate ca erau obositi si nu am sesizat suficient de repede, poate ca nu am mai avut energie sa ii distrez, poate ca ar fi trebuit sa ghicesc de ce au nevoie chiar daca ei sustineau ca vor exact contrariul.
Si plansul acesta trecea prin mine ca un pumnal in cautare de vinovat pe care sa il taie. As fi facut orice sa nu il mai aud. Dar el venea incolacit de pe picioarele mele, unde copiii stateau agatati de parca am fi in razboi si ni se prabuseste lumea. De fugit, nu ai unde. De schimbat nu prea ai ce, pentru ca totul este asa cum trebuie.
Si apoi vine consultantul acesta in psihologia copilului. Mare vedeta prin America. Parerea mea despre consultanti nu-i prea buna. Despre consultantii in psihologie nici nu mai vorbesc. Si il aud cum ne spune ca nu trebuie impiedicat plansul copiilor. Ba chiar trebuie provocat uneori, atunci cand simtim ca nu ne mai intelegem cu ei. Este cam singura supapa pe care o au fiindca nu au creierul suficient de dezvoltat incat sa isi controleze emotiile si nici nu stiu suficiente cuvinte incat sa isi poata povesti ce se intampla. Si toate acestea se aduna si se aduna, iar la un moment dat trebuie sa se exprime cumva. Si o fac prin plans. Este ceva ce tine de biologie si nu de morala.
Plansul este terapeutic si consolator. Plansul te elibereaza.
Probabil asa cum ma elibereaza pe mine cuvintele, uneori.
calator prin oras 