Am fost dati prin statie

Intr-o zi de vineri, cand oamenii lucrau pasnic la viitorul lor si al patriei, noi ne-am hotarat ca este momentul sa vizitam noua ludoteca de la Biblioteca Nationala.

Pentru ca prea ne-au laudat-o toti si arata bine in pozele vazute pe net. In cazul in care nu stiti ce este o ludoteca, este vorba despre o combinatie intre o biblioteca si un loc de joaca. Are jucarii si carti puse la nivelul copiilor, sa se joace si sa le citeasca dupa placerea lor.

Asa ca am pornit, catinel, pe Calea Victoriei de la Romana spre Universitate. Un drum pe care, in mod normal, il faci pe jos in jumatate de ora. Noua ne-a luat vreo 3 ore. Ne-au oprit cele doua parculete intalnite in cale, mai era si Ateneul cu porumbei razbunatori si hotarati sa nu cedeze asfaltul, magazinele in ale caror vitrine era musai sa te strambi.

La Universitate este Targul de Craciun. Laudat a fi printre cele mai frumoase din tara. Fotografiile facute in acest loc in fapt de seara or fi frumoase, dar targul nu are nimic special – un spatiu ingust plin de casute care vand lucruri neinteresante. Nici nu se compara cu cel de la Sibiu. Cu cele din Berlin nici nu mai vorbesc. Totusi am luat un kurtos kalac foarte bun. El ne-a asigurat energia pentru ceea ce a urmat. Si nu a fost putin.

Un taximetrist rabdator, dar si hraparet (sa fi vazut cum i-au sclipit ochii cand i-am intins banii gresit, cu cata graba i-a bagat in buzunar, de parca ar fi fost salvarea lui din cea mai neagra saracie… pe unii oameni orice castig mic, necinstit ii face mult mai fericiti decat un castig mare, corect) ne-a dus la Biblioteca Nationala.

Sala Apolodor, asa cum am gasit-o noi, este mai mica decat ne-am inchipuit si cu un numar nu prea impresionant de carti. Totusi copiilor le-a placut extrem de tare. Au gasit niste masinute si au inceput sa faca slalom cu ele printre rafturi de carti si bebelusi de un an. Si tot asa au tinut-o patru ore. Ei alergand si eu alergand dupa ei doar doar vor gasi interesanta vreo carte. Pana la urma, cu greu, am descoperit o poveste pe care au considerat-o preferata lor, cu o masinuta de curse rautacioasa si murdara, care, cand a descoperit ce bine este sa ai prieteni si sa te porti frumos, inceput sa se transforme, ajungand pana la urma o stralucitoare masinuta curcubeu.

Sa nu credeti ca le-a ramas vreo urma a moralei acestei povesti. Cum au iesit din sala au luat-o la goana pe holurile Bibliotecii. Biblioteca este o cladire imensa si la parter de abia vezi ce se intampla dintr-o latura in alta. Asa ca masinutele mele pleaca de langa mine precum vantul lasandu-ma incarcata cu cele 120 de sarsanale pe care ar fi trebuit sa le pun pe ei ca sa iesim afara, la frig. Le strig sa se intoarca, nici prin cap nu le trece. Ajung in cealalta parte al cladirii. Cel mare il baga pe cel mic intr-o sala (din fericire cu pereti de sticla) si ii inchide usa. Amandoi tipa ca din gura de sarpe. Peretii preiau zgomotul si il amplifica de ai fi crezut ca tipa in megafon.

Paznicul de la intrare ia statia: „Costele, avem o situatie in corpul B”. Situatia eram noi, desigur. Incerc sa ma grabesc, dar cred ca ma taram ca un melc. Il scot pe cel mic din ‘inchisoare’ si le spun ca sunt suparata pe ei si ca nu ii mai duc la nicio biblioteca pana nu invata sa fie civilizati. Incep sa strige mama si sa planga si tot acest plans se rostogoleste valuri, valuri spargandu-se de peretii inalti de sticla si apoi pravalindu-se asupra tuturor celor aflati inauntru.

Ha! pai daca aici este asa, atunci la acustica de la Ateneu cum va fi? Am sa va spun cand voi afla. Inca nu am curajul.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s