Atat am primit atat prestez

Probabil ca daca ti-a ramas ceva idealism te intrebi si tu cum este posibil ca persoane bine cunoscute si platite de 7 ori mai mult decat altele sa ajunga sa faca niste produse de care si tu te-ai jena. Si asta fara a te pretinde a fi un super specialist. Asa cum este cazul lor.

Am intalnit destul de multe astfel de persoane incat sa consider ca este vorba de un comportament generalizat. De la asa zisi consilieri pana la scribi mai de soi, ti se va intampla sa ti se inmaneze un articol sau o solutie dezastruoasa, dar cu pretentia ca ai primit exact ceea ce meriti.

Grija lor nu este sa faca cel mai bun lucru de care sunt capabili. Ci cum sa castige cat mai mult cu cat mai putin efort. Sau mai exact cu efortul pe care ei il considera corect. Am vazut jurnalisti vechi si adulati cum trimit comunicate de presa pe post de articol fara ca macar sa li se inroseasca un pic obrazul de jena.

Iar asta se intampla pentru ca sunt foarte solicitati. Au facut la un moment dat ceva bine si li s-a dus buhul. Cand cineva isi doreste un serviciu de un anumit tip se gandeste automat la ei. Fiind cei mai vizibili si la indemana. Si vai, ce dragut din partea lor, desi sunt niste persoane asa de ocupate si faimoase nu te-au refuzat. Poti multumit sa consideri treaba ca si facuta.

Sau mai exact nu. Daca nu negociezi la sange ce anume vor face te poti trezi cu una din cele mai mari tepe. Ei au acceptat, au cerut un pret, dar timpul ia-l de unde nu-i. Fiindca asa cum te-au acceptat pe tine ii accepta si pe toti ceilalti. Asa ca isi calculeaza ceea ce inteleg ei prin pretul corect, iti dau 5 minute pentru ceea ce in mod normal le-ar lua 2 ore. Fiindca daca sunt unii care platesc inseamna ca atat merita.

Si uite asa o duc minunat dintr-o glorie veche pentru ca daca iei la bani marunti ce fac acum vei descoperi numai banalitati, in cel mai bun caz. Iar comportamentul este atat de intalnit incat aproape nu iti mai vine sa apelezi la niciunul. Tu iti controlezi la sange ‘vedetele’ cu care se intampla sa lucrezi?

Criza? Nu si pentru mine

Criza te-a afectat psihic?

Ce te mai piepteni…

Draga cititoare, tara arde, de fapt lumea arde, si tu te piepteni ceva de speriat. Criza n-a reusit sa-ti clinteasca nici macar un fir de par din cap. Psihicul tau a ramas intact, obosit doar de eventualele esecuri sentimentale din ultima vreme. Daca este sa credem in principiul ca iti atragi exact ceea ce gandesti, inseamna ca te asteapta o perioada de prosperitate uimitoare, pentru care o sa te invidieze toti cei stresati de criza. Esti un model pentru revigorarea economiei nationale.

Testeaza si tu

Oare cum traiesc oamenii care sunt offline?

De cand am descoperit internetul am avut mare grija si m-am inconjurat numai de oameni care sufera de eruptii de piele in momentul in care le pica netul. Oameni care pricep ce e ala blog. Si cum un nr de comentarii mai mare te poate face fericit si cu chef nebun de sex. Si cum un RT de la o anumita persoana echivaleaza cu luarea licentei dupa 4 ani plictisitori de studii.

Iar pe ceilalti, necunoscatorii, ii vad doar de 3 ori pe an, la sarbatori obligatorii ca Pastele si Craciunul. Fiindca uite asa, mare de tot s-a facut prapastia intre noi, fiecare stie si face altceva. Cum este de exemplu sora mea, care imi da forward la un email cu o poza funny la 5 zile dupa ce eu o vazusem deja, gratie twitter. Pai daca ei sunt asa in urma nu avem cum discuta!

Dar exista lucruri mult mai grave decat lanturile de mailuri funny corporate vs twitter. Eu nu inteleg cum stabilesc acesti oameni, care stau departe de net ce se intampla in lume. Asteapta sa ii sune un prieten, ca poate accidental afla ca a fost cutremur in Haiti? Se uita la stirile acelea imbecilizante de la TV?

Acum sa nu ma banuiti de cine stie ce elitism. Insa daca iti lasi creierul sa fie mangaiat si zguduit numai de ceea ce unii destepti au conceput si pentru tanti Floarea cu 4 clase primare, atunci… deh. Si asta ani de zile. Poate iti mai cumperi in weekend o revista din aceea cu coperti lucioase si cu titluri bombastice ‘Evolutia pietei imobilirate pana in 2020’ si ‘Cei mai importanti lideri ai lumii. Prognoze ale unui nou razboi’, dar o astfel de scanare cu greu mai poate salva ceva. Si nu ca ar fi esential sa stii in fiecare secunda ce face toata lumea, dar nu ai cum iesi bine daca iti limitezi sursele numai la 3-4, si alea concepute asa, pentru toata lumea si nu pentru nisa din care tu faci parte. Ca sa nu mai vorbesc ca toate stirile cu adevarat importante pentru viata ta nu iti ajung la urechi decat sub forma de barfe.

Ca sa nu mai spun si de relatiile pe care poti sa le ai. Cativa colegi de facultate, daca nu au plecat in alta tara. Cativa colegi de la job, insa cu mare grija, doar se stie cat de periculoase pot deveni acestea pentru linistea ta. Nasii si finii, daca esti mai traditional. Si gata, s-a inchis cercul. Pe cand daca ai internet numarul de persoane cu care poti sta de vorba, cu care poti schimba idei si care sa aiba aceleasi interese ca si tine este nu de 100 de ori mai mare, ci de 1000 e ori. E adevarat ca nu poti decat cu putini dintre ei sa ai relatii ‘de suflet’, dar asta nu pentru ca nu ai avea de unde alege, ci pentru ca si daca te-ai ocupa numai de asta nu ai putea face fata tuturor oamenilor interesanti la care poti fi expus.

A trecut atata timp de cand netul face parte din viata mea, cam 10 asa, incat imi este imposibil sa inteleg cum reusesc sa traiasca ok cei care il acceseaza numai cand isi cauta bilete de avion. Cum reusiti?

Cum reusesti sa devii irelevant

Sa zicem ca ai un site, un blog de nisa, whatever care porneste cu piciorul drept. Si asta pentru ca ai identificat o anumita nevoie, un public care ar putea fi interesat si, pe deasupra, ai mai gasit si modalitatea de a transmite informatia intr-un mod care sa fie usor de digerat si incitant.

In primele luni esti extrem de multumit. Toate cele de mai sus nu se obtin cu usurinta. Caci multi si-au frant gatul chiar de la primul pas. Cu mare placere te uiti cum totul creste in mod natural. Mai o discutie arzatoare. Mai o recomandare de la cineva foarte bine vazut de cercul pe care vrei sa il cuceresti.  Mai o ‘exclusivitate’ care ti se da pentru ca ai capatat un oarecare aer de obiectivitate. Ba chiar te joci un pic de-a arbitrul spre deliciul publicului.

Toate bune si frumoase, pana realizezi ca nu muncesti in niciun caz mai putin decat in prima zi, cand credeai ca iti va plesni capul de atata concentrare, iar rezultatele, desi bune, nu te mai satisfac. Cresterea se intampla totusi mult prea incet si pari sa nu ajungi unde iti doresti decat peste 5 ani. Si cine are 5 ani de irosit asa?

La asta se adauga si efectul neplacut al epuizarii resurselor. De multiple feluri

– sunt resursele tale intelectuale – faci anumite glume pe care lumea deja incepe sa le astepte si nu mai reactioneaza ca la inceput; ai un anumit tip de cunostinte care se invart totusi intr-o arie restransa si cei care te-au urmarit constant ajung sa aiba impresia ca stiu deja tot ceea ce le spui

– sunt resursele de socializare – oamenii cu care interactionezi, cei care ar putea sa iti fie de folos, cei la care poti ajunge au fost deja exploatati. Si pentru niste rezultate nu foarte spectaculoase.

– resursele de curiozitate ale publicului. Care nu sunt nici ele infinite. O fi fost el distrat, amuzat, informat, incitat primele x dati. Pana cand te viziteaza si realizeaza ca nu avea neaparata nevoie sa citeasca un text si incepe doar sa scaneze titlurile. Apoi renunta la obiceiul de a mai intra zilnic, fiind o persoana tare ocupata. Iar cand vine dupa o saptamana realizeaza ca nu a pierdut nimic si fara nicio problema te poate scoate din programul pe care il are. Moment in care ai intrat pe panta irelevantei si doar o data pe luna sau cu cine stie ce ocazie speciala sa se mai uite sa vada ce si cum.

Evident ca o asemenea oboseala din partea ta si din partea publicului este dificil sa nu o sesizezi. Si incepi sa faci miscari haortice, insuficient gandite, care nu fac decat sa te infunde si mai tare.

– pui mai mult continut. Hai sa vedem cum merge si asta, ah, am aflat si de aceasta discutie hai sa o pun ca s-o gasi cineva interesant, am gasit pe unii care ar scrie gratis, ia sa le public ce imi trimit, ca nu are ce sa strice. Decat ca, evident, cititorul isi pretuieste cel mai mult timpul si nu mai are chef sa sape ca sa gaseasca ceea ce il atragea inainte.

– te erijezi intr-un fel de ‘tatal lor’, ceea ce din pacate iti cam inchide orizonturile. Ai in jur cativa paji ocupati sa iti faca osanale si sa iti ridice mingi la fileu. Le raspunzi, ca deh, nu se face sa iti lasi balta userii cei mai fideli. Si asta iti ocupa tot timpul. Ceilalti stau pe margine si ridica din umeri la o asemenea balaceala intr-o baltuta cand lumea este atat de larga. Dupa care pleaca.

Deh, e foarte greu sa nu cazi in capcana ingustimii propriului orizont. Mai ales daca ai un orgoliu usor gadilicios.

Felicitari valentini si valentine

Dupa ce am negociat intens cu respectivul, care nici in momente de maxima restriste, cum ar fi 14 februarie, nu ma lasa sa il numesc Valentin, am pus pe tapet ce isi doreste fiecare. Eu, fiinta devenita casnica si cu creierul atrofiat am cerut 6 ghivece de flori verzi. El, conform intelepciunii milenare: ‘nu comentezi daca ai scapat ieftin’, a promis ca fara gres mi le  va da. Dupa care lui insusi isi va cumpara din proprii bani niste chestii tehnice, am si uitat ce, si va zice ca i le-am luat eu.

Am I good or what?

Asa ca, o felicitare pentru el, de pe valentine la times.ro

Si o posibila felicitare pentru mine, doar se stie, femeile au un simt special al umorului – il inteleg numai daca este vorba despre altcineva.

Si iar ninge 😦

Sunt colerica dar am dreptate

Daca ajunge lumea pe aici cautand ‘berbeci furiosi’ si este, sper eu, multumita de ceea ce gaseste, ma gandesc sa satisfac necesitatile intelectuale si ale celor care cauta ‘dragoni care scuipa flacari’.

Pentru toti curiosii, chiar cu 4000 de ani inainte sa ma nasc eu se stia ca:

„Vi se pare ca folosesc cuvinte mari, nu? Poate, insa trebuie sa stiti ca toti marii revolutionari, toti oamenii care au modificant in vreun fel lumea au fost dragoni. E in natura noastra sa vrem sa schimbam lumea….

Cred ca m-am lasat imbatat de succes. Mi se mai intampla. Cica egoul meu prea mare in combinatie cu firea mea colerica ar fi de vina.”

Colerica?! A spus cineva asa ceva? In primul rand nu oi fi eu perfecta, dar nu vad pe nimeni mai bun in jur care sa stabileasca ce si cum. Asa ca spuneti bogdaproste ca imi asum eu responsabilitatile in timp ce voi stati bine mersi si va ganditi numai cum sa va fie voua mai bine .

Colerica!? Dar tu, fiinta marunta, cine esti? 😛

Afla din horoscopul chinezesc.

Pozitiv cu orice pret

Cea mai mare parte a oamenilor nici nu se prind ca fac o balansare gratioasa intre penibil si plictisitor. Atat de bine le iese miscarea incat ea nici macar nu se vede. Dupa cum se stie, ochiul si mintea sunt atrase de strident.

Adesea plictisitorul este sinonim cu bunul simt. Adica are rol de corectie, te tine in loc tocmai cand esti pe cale sa spui/sa faci o mare gogomanie. Care insa ar fi atras tot felul de adepti sau din contra si astfel, conform unui sistem interesant de gandire pe care l-am capatat mai recent, ar fi incetat sa mai fie o prostie fara sens. Pentru ca este bagata in seama. Iar tot ce a fost bagat in seama inseamna ca a meritat sa fie spus.

Cam asa stau lucrurile si cu sintagma – fii pozitiv cu orice pret. Sintagma pe care americanii o arunca in noi cu mare placere. O data pentru ca duce la rezultate ceva mai palpabile decat indoieste-te de toate. Si inca o data pentru ca s-au prins ca este extrem de usor de vandut, ea sunand suspect de strident in urechile oricarui european care se trage din filosoful din butoi. Pentru care pozitivi sunt numai cei saraci cu duhul si incapabili sa vada ‘complexitatea’ problemei pe care pana si Pristanda cu doua la primarie, doua la prefectura o sesiza.

Gandirea pozitiva nu a fost un circ de la inceput. Ba chiar incerca sa aduca ceva bun simt in discutiile devenite deja manierism gaunos. Cu bunul simt insa nu faci nimic. Sau mai exact bani. Motiv pentru care si el s-a scuturat cum a putut de orice nuantare si a ajuns – nu cumva sa te prinda dracu ca te gandesti la ceva negativ! Ca vine spre tine. Asa cum vine si necuratul daca ai nesimtirea sa il invoci.

Si in jurul acestei spaime din Evul Mediu a adunat tot felul de lucruri de bun simt – nu alerga dupa doi iepuri deodata, vizualizeaza ce iti doresti, curajul te ajuta sa invingi si le-a dus pana la extrem. Cat cei care le asculta sa aiba impresia ca aud ceva deosebit de nou. Si sa plateasca mai cu spor toata spoiala sperand ca revelatia le va schimba in mod deosebit viata. Adica revelatia ca trebuie sa se mai abtina sa gandeasca liber, sau sa faca asocieri asa, dupa cum ii duce creierul. Ca cine stie in ce saracie lucie ii lasa asta. Mai bine sa gandeasca numai floricele si sa fuga de orice greutate ca de dracu, ca vor fi sigur oameni mai impliniti si bogati.

V-am spus ca americanii sunt o natie speciala?

Ce este rau cu banii?

Mami as vrea o inghetata, ii spune fetita de 5 ani doamnei cu inalte valori morale care o considera pe copila lumina ochilor ei.

Asta e mercantilism, raspunde doamna inteleapta. Puisorul meu, tu trebuie sa pretuiesti valorile spirituale. Si nu sa te strici la stomac cu astfel de dorinte nedemne de tine. Lasa-i pe barbati sa se gandeasca la bani, ca ei sunt niste barbari .

Si nedemne au ramas si casa si masina si yahtul si plecarile in vacanta si studiile in strainatate. Si orice alta forma de consum, ca daca nu am consuma am fi mult mai fericiti si mai liberi. Nu ne trebuie nici rujuri, nici carti, nici bilete la teatru, nici plimbari cu taxiul, nici mese la prieteni, nici rochii, nici plasme, nici… Daca nu am avea nimic am fi liberi sa…

Si uite aici vine partea extrem de complicata, pentru ca orice ti-ai dori sa faci costa una alta. Iar spiritualitatea asta e tare gaunoasa daca nu te indeamna sa misti fundul ca sa faci ceva concret. Cum ar fi sa-l inveti pe amaratul ala de copil ca e f ok sa isi doreasca o inghetata. Si o poate obtine daca depune efortul x. Pentru ca altfel nu va avea altceva decat vorbe aruncate in vant ca sa se perie in timp ce se bucura de resturile aruncate de cei ce au indraznit sa isi doreasca una alta. De la o inghetata la un chiosc de inghetata si apoi o fabrica de inghetata si apoi un imperiu.

Cu alte cuvinte dorinta e sanatoasa. Vizualizarea obiectului dorit e benefica. La naiba, ca o sa ajung sa recomand carti de self help!

Nu inteleg filmele romanesti

Nu le inteleg si pace. Nu pricep de ce trebuie sa fie totul atat de sumbru. Si actiunea sa se petreaca ataaaaat de incet. Cum poti sa ai timp de 3 minute acelasi cadru si absolut nimic sa nu se intample in el? Probabil era un moment de tensiune maxima, imi veti spune voi. Si e posibil sa o simt si eu daca nu ar fi fost urmarea unui alt cadru static similar de lung in care nu se intampla nimic. Mai, mai da-o naibii. O faci asa, dar atunci arati numai doua ore din viata cuiva. Nu cateva zile, din care alegi numai din dragoste pentru privitor exact momentele in care personajul sta.

Dar ce ma mira cel mai tare este ca acei oameni nu vorbesc. Aproape deloc. Vorbesc minimul necesar, atat cat sa intelegi care sunt relatiile intre ei. In rest parca sunt morti. Nu ar face o gluma doamne fereste. Nu au spirit. Nu au personalitati. Sunt personaje facute din carton si concepute numai ca sa transmita o anumita idee. Parca te-ai uita la o schema de film si nu la un film.

Iar pe langa faptul ca nu vorbesc personajele nici nu simt. Si daca e cazul sa simta ceva nu o arata prin actiune, expresia fetei sau orice altceva. Nu, o fac ca in orice scriere proasta. Spun: sunt suparat, sunt ingandurat, sunt… in pana mea ce sens mai are atunci sa faci un film? Dai niste cartonase la intrarea in sala cu rezumatul si ai terminat povestea!

Iar cand vorbesc pai sa te tii atunci! Cad in niste filosofii sau in locuri comune despre ce inseamna romanism de ti se taie. Parca era mai bine cand taceau. Atunci erau numai plictisitori, nu anapoda, ca si cum tocmai ce au invatat sa vorbeasca si spun cuvinte numai ca sa isi obisnuiasca limba. De obicei vorbesc mai inspre finalul filmului, asa. Si ne explica care este substratul metafizic al filmului. Sa nu fim cumva tampiti si sa vedem genericul fara sa ni se plimbe prin cap niste grave intrebari de existenta.

Am fost atat de dezamagita de Politist Adjectiv incat nu cred ca mai am curaj sa ma uit prea curand la un film romanesc. Fie el cu oricate premii si pagini laudative. Am renuntat la teatru dupa ani intregi de incercari esuate si smuls parul din cap in sala. Cred ca pot renunta si la filme. Sau sa ma apuc eu sa le scriu niste scenarii, ca nu se mai poate.

Ce trebuie sa aveti ca sa va simtiti bogati?

A scris Sana acum cateva saptamani un articol in care se plangea ca este atat de bogata incat barbatii se sperie de ea :D. Ceea ce m-a distrat foarte tare. Pentru ca deh, inca nu ne-a invitat pe toate la palatul ei, Peles, pentru o iesire intre fete. Drept pentru care nu imi ramane sa cred decat ca notiunea de bogatie difera mult de la o persoana la alta.

Sana se simte bogata pentru ca are masina. Si casa. Ambele middle class, as zice eu. Mie astea nu mi se par semn de bogatie, ci doar de viata confortabila. Eu am alte indicatoare ale ‘bogatiei’ care pe voi probabil va vor face sa radeti cu in barba. Si ele sunt precum urmeaza:

– daca iti permiti sa muncesti doar ceea ce iti place

– daca platesti pentru lucruri pe care foarte bine le-ai face si singur, fara vreun ban: de genul sa te speli pe cap numai la coafor, sa mergi numai cu taxiul

– daca iti permiti cheltuieli mai mari fara sa planuiesti mult inainte: gen o excursie in Asia de cateva saptamani sau o masina noua ca tocmai ti s-a pus pata sa te apuci de rafting si nu incape echipamentul in cea de oras folosita acum

In general esti bogat daca nu te gandesti prea mult inainte sa iti acorzi o placere, as zice eu.

Notiunea voarstra de bogatie care este? Raspundeti pe blogul propriu la intrebare si hotcity va poate face mai bogate cu o lenjerie de la Magielle.ro