Category Archives: se mai intampla

Radu Tudor. The Movie.

Guest-post by Sorin Tudor

Ei, iaca: astazi, Radu a implinit 4 luni (multumesc, multumesc; ceea ce va doresc si voua :)). Ce s-a mai intamplat in tipul asta? Pai, in primul rand, botezul.

De ce „in primul rand” nu-mi dau prea bine seama. Iar little macho, nici atat! Adica: mai intai esti chinuit pentru a fi imbracat trendy&cool. Apoi esti chinuit pentru a fi dus, impreuna cu niste oameni, intr-o biserica.

Ca dupa aia sa fi chinuit iar pentru a fi dezbracat si varat in apa pentru ca un domn – cu barba, cum altfel?! – sa te unga cu ulei prin locurile cele mai neasteptate. In fine, am facut-o si pe asta. Iar daca mai tarziu va avea chef sa afle care e Taina, e liber sa o faca.

Ce sa va spun? Luna acesta Radu a inceput sa rada in hohote. Si a scapat de colici. Si a inceput sa se uite cu mai multa atentie spre lume. Pe scurt, e un intreg spectacol.

Acum, sa fim bine intelesi: nu fac parte dintre aceia care cred ca „implinirea ne-o gasim prin spirit” si alte tampenii de genul asta, numai bune pentru telenovele si carti dedicate „gospodareselor”. Ba, mai mult: fiind o persoana care pretuieste cum se cuvine iesirea la un concert sau vremea petrecuta prin vreun lacas in care se bea bere, realizez, nu fara nostalgii, ca intre timpul de munca si timpul pe care ar trebui sa-l petrec cu Radu, ziua e, intotdeauna, prea scurta. Si, de multe ori, istovitoare.

Cu toate acestea tot ce pot sa spun este ca, atunci cand il vad ca zambeste, nimic altceva nu mai conteaza: nici probleme de job, nici oboseala, nici eventualele suparari. Asa cum, atunci cand plange, orice alt trece pe plan secund, de parca s-ar petrece in alta lume.

Ei, iar acestea fiind spuse, iata ceea ce v-am promis: Radu Tudor. The Movie. De fapt, doar cateva secvente din el. 🙂

Secventa 1: in care Radu se pregateste sa spuna „tata”

Secventa 2: in care lui Radu i se pun intrebari existentiale

Secventa 3: in care Radu este ocupat cu experimente stiintifice

Secventa 4: in care Radu se intreaba cum o duce U. Craiova

Secventa 5: in care Radu s-a prins ce e cu Playboy si cu Iepurasul

Pe luna viitoare! 🙂

Papusa vs little macho

Bebelontul a facut 3 luni si a trecut de 7 kg. Vorbeste, rade, merge si multe alte chestii.

Sunt atat de multe lucruri de povestit in aceasta luna incat zau daca stiu cu ce sa incep. Poate cu ultima discutie – sa fie Radu o papusa sau un little macho? Aici exista divergente. In rest toata lumea este de acord cu urmatoarele – gaza, galusca, gaoace, pitulice, vasile, dom’ primar, spiridus, cheliuta. Mai putin buldogel pe care il detest din toata inima. Nu meriti sa fii numit asa chiar daca balesti.

In aceasta luna am fost la munte, la bucuresti, la mare si apoi iar la bucuresti. Cel mai mult ne-a placut ghiciti unde

Vantul a fost un pic deranjant. Si nici cu soarele prea puternic nu ne impacam foarte bine. Mai ales cand unii au prea multe idei.

Aventuri am avut cat cuprinde. Am cunoscut un pitic.

Am fost la nunta. Casual.

In jurul nostru s-au inmultit girafele.

Si am invatat sa dansam pe muzica proasta.

Papusa sau little macho?

Cum am cucerit lumea in doua luni

Guest-post de Sorin Tudor*

Salut! Numele meu este Radu Tudor. Dar cred ca stiti asta deja. Daca nu stiti, nu e nicio suparare. O sa aflati curand. Pentru ca, tocmai am cucerit lumea.
Acestea fiind spuse, haideti sa va povestesc.

Lumea este foarte diferita. Atat de diferita incat nici macar nu are aceeasi marime. Uneori e aproape cat un patut. Ok, ok, rectific: uneori este aproape cat un patut pus intr-o camera.
(In paranteza fie spus: v-am spus ca sunt un mare ecologist? Trust me: plastic is not good! Intrebati orice alt bebelont – suzeta sau „the real thing”? – si va veti convinge.)

Alteori, lumea este mai mare. Atat de mare incat obosesti sa o privesti. Si incepi sa casti. Si sa casti… Si sa explici celor din jur ca, gata, ti s-a facut foame.
Observatie personala: lumea este cu atat mai mare cu cat este mai verde. Nu v-am spus eu ca sunt un mare ecologist? 😉

In lume se intampla o multime de lucruri. Despre unele dintre ele poti citi pe internet. Daca nu ti-e foame. Si somn. Si daca vrei neaparat.
Personal, cred ca o parte dintre lucrurile care se spun pe internet trebuie tratate cu indiferenta. Si cu parere de rau ca ai pampersii pe tine…

In lume, sunt o multime de oameni care se lauda ca seamana cu tine. Tipul asta, de pilda: este tatal meu, are o privire inteligenta si, in general, este simpatic (mai ales cand ma plimba in brate). Spune mereu ca semanam. Ok, fie!

Din pacate, tatal meu este incomplet. Jur ca nu l-am stricat eu: asa m-am procopsit cu el! Cum incomplet? Pur si simplu nu este dotat cu surse de hrana. Va zic sigur: in doua luni am tot avut timp sa ma conving. Priviti!

Cu toate acestea, l-am lasat sa scrie acest post. Dupa dictare, evident. 🙂 De ce l-a scris el si nu eu? Pentru ca eu abia am implinit astazi doua luni, duh!!!
Moment in care, va repet: ma numesc Radu Tudor si tocmai am cucerit lumea.
Pe curand! 🙂

Sorin Tudor a absolvit liceul in Dr. Turnu-Severin, a scris o carte de povesti – „Rila-Iepurila si tara din oglinda” – si, in momentele de plictiseala, sustine ca este dinamovist. Din 2010 este tatal lui Radu. Full time.

Bebelontul la o luna

A trecut o luna, asa ca ar fi timpul sa va mai povestesc una alta. Si sa pun cateva poze cu bebelontul.


Cand l-am numit asa nu am gresit – Radu este hotarat sa bata toate recordurile si sa creasca intr-o saptamana cat altii in sapte. Acum, la o luna, a acumulat doua kilograme raspandite sub forma de colacei sugrumati pe la toate incheieturile. A facut niste falcute de popey si la barbie cu greu isi fac loc cele trei straturi de gusite.


Toate acestea sunt intretinute prin mancare ceruta intai scancit, apoi impacientat o data la doua ore. Doar somnul de trei ore, pasare rara, care nu stim inca de ce anume este influentata, sa intrerupa acest ritm. Ce bine ca citesc in carti ca de acum este momentul sa doarma toata noaptea, cu numai o trezire! Desigur, noi ne continuam ritmul nostru, dar gandul ca se va intampla asta candva ne da fiori de placere. E adevarat, bebelusii care la o luna invatau sa se trezeasca numai o data noaptea erau niste bebelusi comunisti, care stiau ca parintii lor sunt ocupati ca sa le construiasca un viitor de aur. Sa speram ca Radu nu se va dovedi inca de la varsta asta a fi un capitalist rapace care suge tot ce prinde. Si va invata si el ca nu se mananca de 4 ori pe noapte.

Cea mai mare mare realizare pana acum este descoperirea ca daca te tragi bine-bine de par, apuci si nu mai lasi, te poti face singur sa plangi. Distractie cu care Radu mai intrerupe monotonia somn-masa de cateva zile. Si de atunci eu ma tot uit la pletele bebelusilor mai mari, cam pe la 3 luni, pe care ii intalnim in parc. Marea lor majoritate sunt aproape cheli. Si aici urmeaza multe semne de intrebare: ???????????????????


Tot la capitolul realizari trecem si mutritele pe care le face. Fara scop precis. Dar care i-au adus cateva noi apelative. Exista mutrita de “O”, cu buzele tuguiate si ochii mirati. Cand o face il numim micul dragon. Mai este si fata de Vasile, cand este murdar tot de lapte pe fata si i se vad cele 3 gusite. Are si fata de calut, atunci cand este suparat, insa nu foarte convins si doar scoate un he –he –hehehe. Uneori este si gaza, atunci cand se incordeaza foarte tare ca si cum tocmai ce s-a hotarat ca atat ne-a suportat, se ridica si pleaca.


In ce priveste programul nostru este extrem de incarcat. Avem doua spalari pe zi cu apa fiarta si apoi racita. Si doua plimbari in parc. Si ne schimbam fara numar, fara numar. Daca la asta mai adaugam spalat si calcat haine, facut curat, mancare si ingrijirea propriei persoane rezulta ca ramane o gluma buna intentia mea de a lucra 4 ore pe zi. Sunt zile in care e bine daca reusesc sa mananc ceva pana la ora 2. Si am de ales intre mai multe lucruri fara de care chiar nu se poate. Sau se poate? Pana acum mancarea a primat inaintea somnului si dusului. Fomista si eu, ca si bebelontul. Strategia adoptata pentru supravietuire este – odata si-odata se va termina. Desi mi s-a spus ca e una gresita. Dar eu cred ce spune lumea prin parc cand se baga in seama – ce copil dragut, lasati, ca o sa se termine.


In general insa, stiu bine ca nu am de ce sa zic ca bebelontul ar fi dificil. Prima oara l-am auzit plangand la doua saptamani. De ne-am speriat asa de tare incat am pus mana pe telefon la 12 noaptea ca sa-i spun mamei ca am stricat copilul. Si avem doar unul! Din fericire nu a raspuns, ca altfel nu stiu cat ar fi apreciat umorul situatiei. Si parca nici colicele nu sunt asa de rele. O criza la cateva zile este ca si cum nu ar exista defel.


Dar totusi timpul trece asa de greu! De abia astept sa fie un pic mai mare, sa stea in fundulet si sa putem comunica mai mult decat un “O”

Radu aka bebelontul

Am o poveste lunga despre Radu, supranumit bebelontul de cand am aflat ca are 3,500 kg, mergand spre 90. Dar cum nu este tocmai sigur ca voi fi lasata sa o scriu ma gandesc sa apelez la poze.

Aici are o zi. Este infasat de nu intelegeam nimic din el. Oricum, in perioada respectiva nu intelegeam nimic. Punct.

Trecem repede peste perioada cu spitalul. Si ajungem acasa. Unde mama intelege sa ia situatia in maini.

Poza de mai sus este pentru curiosi. Dupa care mama, extrem de mandra de ea a inceput sa-i prezinte dezastrul de la mine din dulap si l-a invatat sa nu faca asemeni noua.

Bebelontul ar mai fi stat sa discute diverse aspecte estetice dar a fost rapus de oboseala si a luat pozitia broasca. Ceea ce inseamna ca o ora – doua putem face ce dorim.

Dupa care e musai sa il hranim playboy style. Deci daca ar fi sa pozez vreodata pentru revista cu pricina acum ar fi momentul. Asta nu va mai arat, dar wow, ca sa zic asa.

Daca nu doarme si nu mananca atunci Radu e prin parc cu sapca pe o ureche plangandu-se ca sunt prea multe carucioare si mamicile arata cam rau. Unde sunt fetele de alta data?

In rest, toate bune si frumoase. Mai multe detalii pe site in zilele urmatoare. Chiar, cum sa numesc rubrica?

Desene

Nah, ca nu am mai scris de nici eu nu mai tin minte cand. Dar prestez in continuare cu drag si spor pe hotcity. Asa ca aruncati un ochi pe rubrica aripa de fluture ca sa vedeti cum o mai duc. Si pe celelalte rubrici ca sa vedeti la ce m-as gandi daca nu m-as gandi numai la viitorul bebe. Ceea ce este desigur o mare minciuna. Asa ca am scris niste articole prefacandu-ma ca ma gandesc la ceva ce nu ma gandesc 😀

Pana una alta sa va arat poze din viitoarea camera a brotacului. Pe care Nadia a facut-o foarte frumoasa. Apelati cu incredere daca vreti si voi.

Update: piticul Radu este programat sa soseasca pe la noi in data de 21. Adica zodia gemeni, pentru ca toata lumea se arata interesata de asta. Ceea ce am citit pe un site ca ar fi „Ziua incantarii lumesti” (mda, deci presimt ca numai cu facaletul o sa alerg dupa el sa il potolesc).

Cum se comanda de la La Redoute

In urma experientelor cu La Redoute din Romania m-am gandit sa va fac un mic ghid ca sa va descurcati mai usor atunci cand vreti sa comandati haine pentru gravide.

Deci cum se comanda de la La Redoute? Pai, deschizi situl. Te uiti pe ce modele iti plac. Te hotarasti ca vrei musai o rochie vaporoasa, tocmai buna pentru vara, pentru ca ai impresia ca iti va incaprea mai bine balonul supranumit burta in ea. Te gandesti vreo 56 de minute ce marime sa alegi. Iti intrebi colegele ce greutate au si cat poarta. Suni sora si plasezi aceeasi intrebare ‘Tu pari cam grasa, ce marime au hainele tale?’. Afli niste marimi aproximative.

Te uiti in oglinda si iti inchipui cum ai arata la +15 kilograme. Iti consulti carnetul din adolescenta ca sa vezi unde anume s-ar duce acestea mai degraba. Trebuie sa fii sincera si sa recunosti: nu iti cresc sanii oricate kilograme ai pune in plus. Se duc toate glont pe coapse. Doar la unguroaice se duc pe sani. Injuri soarta. Citesti horoscopul pentru berbeci.

Va e teama sa nu fiti rapit(a), mai ales ca umblati imbracat(a) cu haine care valoreaza greutatea dumneavoastra in aur. Desi aveti tot timpul un spray paralizant in buzunar/geanta, nu va simtiti in siguranta si evitati locurile prea putin populate. Joi traiti un moment de panica pe o strada pustie si rece, plina de caini maidanezi.

Au trecut deja 3 ore de la primul gand bun, hotararea de a lua o rochie, si nu ai inaintat niciun pic. Pana la urma iti faci cruce si incerci sa plasezi comanda. Stupoare, nu se intampla nimic. Stres si chin. ‘Poate nu ma vor, poate nu sunt destul de buna. Ce ma fac?’ Si asa mai departe. Pana la urma iti vine gandul salvator de a-ti crea un cont. Alegi iar produsul. Plasezi comanda. Nimic. Tunete si fulgere. Primesti email de confirmare. Dai ok. Alegi produsul. Plasezi comanda. Surpriza…. Nimic. Te loghezi. Alegi produsul. Plasezi comanda. Si apar intrebarile unde sa ti-l aduca si prin cine si cum platesti. Si tot asa pret de cateva pagini. In final toata treaba pare sa se fi facut. Ei nu te mai intreaba nimic. Ba chiar iti si multumesc.

Te trec sudori reci, realizezi ca nu ti-au spus nimic de momentul cand ajung cu rochia la tine. Iei in calcul optiunea de a raspunde la una din ofertele de pe net de a lucra de acasa, cu posibilitatea de a te imbogati nelimitat. Te hotarasti ca de astazi sa trimiti cererea de demisie. Trimiti pana la urma la suport un email nelinistit – la mine cand ajungeti? Ei, oameni draguti, in cateva ore iti dau un telefon: ‘Nu va impacientati, produsul este disponibil, asa cum anuntam si pe site. Doar ca nu in Romania. Va sunam noi cand o fi sa vi-l aducem. Dureaza, stiti, transportul si…’

Rasufli usurata, ai rezolvat partea cea mai grea. Si cum au spus ca dureaza ai timp suficient pentru urmatoarele: intri pe un site de dating, vorbesti cu vreo 6 potentiali, alegi unul, va intalniti, va placeti, faceti stiti voi ce. Va hotarati ca viata voastra este perfecta si tot ce va mai trebuie este un bebe. Va puneti pe munca. Pana la vara urmatoare, cand vine rochia comandata, sunteti tocmai la marimea necesara. Pentru ca astrele va iubesc si nu v-ar face pocinogul sa fiti mult mai grasa decat ati previzionat.

In speranta ca acest ghid v-a fost de folos va urez succes!

UPDATE: dupa 2 saptamani au venit si pantalonii. sunt cu 6 numele mai mari :(. evident nu i-am mai dat inapoi, ca nu mai avem timp sa ne distram in acest fel. ocazie cu care am aflat ca masurile pe care le-au pus ei pe site nu trebuie luate in calcul daca vrei haine pentru gravide.

Saga despre sarcina

Mi-a luat ceva vreme, dar pana la urma am reusit sa scriu despre sarcina. Mai precis a mea, care momentan se da de-a dura inspre luna 7. Articolele le gasiti intr-o sectiune speciala pe hotcity, aripa de fluture.

A fost foarte dificil sa gasesc abordarea, dar pana la urma, din reactii, se pare ca mi-a iesit. ‘Wow, exact asa mi s-a parut si mie, paca ai fi scris despre mine!’ au spus unele fete cand au dat feedback. Ceea ce mi se pare deosebit de bine pentru ca , indiferent ce ar crede unii si altii, noi citim reviste tocmai ca sa citim despre noi. Altfel ne-am duce intins la romane, eseuri sau dictionare. Iar in ce priveste abordarea pseudo-medicala cu teste si descrieri hidoase de posibile boli m-am tinut cat mai departe de ea. O data fiindca mi se pare normal sa apelezi la sfaturi de specialitate si pe de alta parte pentru ca nu suport sutele de texte care nu urmaresc decat sa aiba niste cititori in plus speculand multiplele spaime ale unei femei gravide.

Iar pe langa asta mai exista inca o abordare, de tip blog, cu jurnale simpatice despre prima miscare si vizite la doctori si cumparaturi facute pentru prichindei. Cu multe poze si descrieri care te tin captiv. Mie mi-a placut in mod special Carla, pe care o cunoasteti de la joc urban si care si-a deschis un nou blog pentru aventurile cu cele 2 mazarichi.

Insa oricat de draguta ar fi fost abordarea mie nu mi se potrivea. In primul rand datorita unei doze de cinism care razbate din toate textele, fara sa urmaresc neaparat acest lucru. Si apoi, e clar ca nu pot tine un fel de jurnal daca eu cu greu am putut scrie un text in luna 6. Iar atunci intentia a fost de a descrie stari, senzatii, intamplari, intrebari, spaime fara rost si lucruri bune astfel incat cel care citeste sa constientizeze ca ceea ce traieste este cat se poate de normal. Ba chiar usor de interpretat in tenta umoristica. Ceea ce reduce cu foarte mult nivelul de stres asociat primei sarcini. Daca reusesc sa relaxez si sa fac sa zambeasca macar cateva mamici / viitoare mamici eu consider ca scopul pentru care am scris si am publicat articolele a fost atins.

Sa va mai pun o poza cu mine sa vedeti cat de mare m-am facut

+ 10 kg si alte animale

Cele 10 kg se vad aici. Ok, o parte din ele sunt puse si prin alte parti, dar asa puteti face o comparatie cu ce se intampla anul trecut, cam tot pe vremea asta, adica inainte de roblogfest. Motiv tocmai bun pentru asa tricou narcisist.

Iar pentru curiosi, cum se mai doarme acum la pranz.

Previziuni 2010

O poza face cat o mie de cuvinte.

Iar daca se intalnesc desenele Nadiei cu viziunile Liviei asupra viitorului iese o combinatie la care eu nu mai am nimic de adaugat. Deci horoscopul pentru berbec in 2010 spune ca imi voi cheltui tot bugetul pe canapele, pantofi si un cal !?!

cititi ce se va intampla pentru zodiile voastre aici.