Un Goe modern

Sa fi avut vreo 45 de ani, poate mai mult. Varsta era neclara pentru ca totul era artificial. Stiti, in stilul vedetelor acelora care nu pot sa imbatraneasca frumos.

Unde a imbatrani frumos inseamna sa te abtii de la a folosi tot felul de chimicale care se vad cu ochiul liber, chiar daca tu nu crezi.

Avea aceasta doamna parul valvoi, pana aproape de mijloc, in suvite care se vroiau blonde, dar era prea evident ca ascundeau fire albe. Fusta era scurta, la o palma sub fund. Ciorapi mati pe picioare sanatoase, cizme pana la genunchi. Ce sa spun, se vedea ca se chinuise. A vrut sa faca lucrurile mai bine decat noi, ceilalti, delasatorii.

Accesoriu la toata aceasta tinuta era o trotineta pe care o cara dupa ea peste tot. Trotineta apartinea unui baietel de vreo 5 ani care o scoatea pe doamna in lupta cu anii din starea ei de confort.

Probabil ca era mama lui. Probabil ca il disperase. Probabil ca o disperase. Iubirea poate face asta. Intr-o ora i-a aranjat caciula pe cap de 30 de ori. Da, o data la 2 minute il intrerupea din joc ca sa i-o puna din nou, mai bine. Pana la urma i-a schimbat-o cu totul. Tot parcul a rasuflat usurat. Pana si paznicul de la intrarea din parc a simtit ca lumea a scapat de o povara.

Baietelul era un erou. Cred ca Thor, desi nu as baga mana in foc. Dadea cu punmul in pamant ca sa apara un cutremur. In jur mai erau vreo 4-5 prichindei. Si ei erau eroi. Un Spiderman. Vreo doi Captain Planet. Si ei erau buni la lupte si aveau puteri nemaivazute. Inevitabil, eroii erau cand prieteni cand dusmani. Doamna cu standarde inalte, nu numai vizuale, ci si morale, a gasit acest lucru inacceptabil.

„Haide, te vei juca cu alti copii, care nu sunt violenti.”

Thor a coborat brusc in lumea noatra. De unde rasese si alergase de ii devenisera obrajii doua mere rosii, acum se plimba incet, prin parc, fara sa se opreasca nicaieri. 10 minute, 20 de minute. Doamna in urma lui, la 2 metri, fara sa ii spuna un cuvant. Stoica.

Nu va speriati, nu mi-a trecut obsesia

Daca obisnuiati sa intrati aici o data pe luna sa vedeti ce a mai facut Radu si luna aceasta nu ati gasit nimic nu va speriati – sunt in continuare o proaspata mama cat se poate de obsedata de propria progenitura. Doar ca bebele a decis ca ar vrea sa povesteasca cu propria voce.

Drept si prin urmare are un spatiu propriu: wonderworld.ro . De urmarit, pentru ca planurile pentru el sunt mari.

Si o poza cu gaza blogosferica

Radu Tudor. The Movie.

Guest-post by Sorin Tudor

Ei, iaca: astazi, Radu a implinit 4 luni (multumesc, multumesc; ceea ce va doresc si voua :)). Ce s-a mai intamplat in tipul asta? Pai, in primul rand, botezul.

De ce „in primul rand” nu-mi dau prea bine seama. Iar little macho, nici atat! Adica: mai intai esti chinuit pentru a fi imbracat trendy&cool. Apoi esti chinuit pentru a fi dus, impreuna cu niste oameni, intr-o biserica.

Ca dupa aia sa fi chinuit iar pentru a fi dezbracat si varat in apa pentru ca un domn – cu barba, cum altfel?! – sa te unga cu ulei prin locurile cele mai neasteptate. In fine, am facut-o si pe asta. Iar daca mai tarziu va avea chef sa afle care e Taina, e liber sa o faca.

Ce sa va spun? Luna acesta Radu a inceput sa rada in hohote. Si a scapat de colici. Si a inceput sa se uite cu mai multa atentie spre lume. Pe scurt, e un intreg spectacol.

Acum, sa fim bine intelesi: nu fac parte dintre aceia care cred ca „implinirea ne-o gasim prin spirit” si alte tampenii de genul asta, numai bune pentru telenovele si carti dedicate „gospodareselor”. Ba, mai mult: fiind o persoana care pretuieste cum se cuvine iesirea la un concert sau vremea petrecuta prin vreun lacas in care se bea bere, realizez, nu fara nostalgii, ca intre timpul de munca si timpul pe care ar trebui sa-l petrec cu Radu, ziua e, intotdeauna, prea scurta. Si, de multe ori, istovitoare.

Cu toate acestea tot ce pot sa spun este ca, atunci cand il vad ca zambeste, nimic altceva nu mai conteaza: nici probleme de job, nici oboseala, nici eventualele suparari. Asa cum, atunci cand plange, orice alt trece pe plan secund, de parca s-ar petrece in alta lume.

Ei, iar acestea fiind spuse, iata ceea ce v-am promis: Radu Tudor. The Movie. De fapt, doar cateva secvente din el. 🙂

Secventa 1: in care Radu se pregateste sa spuna „tata”

Secventa 2: in care lui Radu i se pun intrebari existentiale

Secventa 3: in care Radu este ocupat cu experimente stiintifice

Secventa 4: in care Radu se intreaba cum o duce U. Craiova

Secventa 5: in care Radu s-a prins ce e cu Playboy si cu Iepurasul

Pe luna viitoare! 🙂

Papusa vs little macho

Bebelontul a facut 3 luni si a trecut de 7 kg. Vorbeste, rade, merge si multe alte chestii.

Sunt atat de multe lucruri de povestit in aceasta luna incat zau daca stiu cu ce sa incep. Poate cu ultima discutie – sa fie Radu o papusa sau un little macho? Aici exista divergente. In rest toata lumea este de acord cu urmatoarele – gaza, galusca, gaoace, pitulice, vasile, dom’ primar, spiridus, cheliuta. Mai putin buldogel pe care il detest din toata inima. Nu meriti sa fii numit asa chiar daca balesti.

In aceasta luna am fost la munte, la bucuresti, la mare si apoi iar la bucuresti. Cel mai mult ne-a placut ghiciti unde

Vantul a fost un pic deranjant. Si nici cu soarele prea puternic nu ne impacam foarte bine. Mai ales cand unii au prea multe idei.

Aventuri am avut cat cuprinde. Am cunoscut un pitic.

Am fost la nunta. Casual.

In jurul nostru s-au inmultit girafele.

Si am invatat sa dansam pe muzica proasta.

Papusa sau little macho?

Cum am cucerit lumea in doua luni

Guest-post de Sorin Tudor*

Salut! Numele meu este Radu Tudor. Dar cred ca stiti asta deja. Daca nu stiti, nu e nicio suparare. O sa aflati curand. Pentru ca, tocmai am cucerit lumea.
Acestea fiind spuse, haideti sa va povestesc.

Lumea este foarte diferita. Atat de diferita incat nici macar nu are aceeasi marime. Uneori e aproape cat un patut. Ok, ok, rectific: uneori este aproape cat un patut pus intr-o camera.
(In paranteza fie spus: v-am spus ca sunt un mare ecologist? Trust me: plastic is not good! Intrebati orice alt bebelont – suzeta sau „the real thing”? – si va veti convinge.)

Alteori, lumea este mai mare. Atat de mare incat obosesti sa o privesti. Si incepi sa casti. Si sa casti… Si sa explici celor din jur ca, gata, ti s-a facut foame.
Observatie personala: lumea este cu atat mai mare cu cat este mai verde. Nu v-am spus eu ca sunt un mare ecologist? 😉

In lume se intampla o multime de lucruri. Despre unele dintre ele poti citi pe internet. Daca nu ti-e foame. Si somn. Si daca vrei neaparat.
Personal, cred ca o parte dintre lucrurile care se spun pe internet trebuie tratate cu indiferenta. Si cu parere de rau ca ai pampersii pe tine…

In lume, sunt o multime de oameni care se lauda ca seamana cu tine. Tipul asta, de pilda: este tatal meu, are o privire inteligenta si, in general, este simpatic (mai ales cand ma plimba in brate). Spune mereu ca semanam. Ok, fie!

Din pacate, tatal meu este incomplet. Jur ca nu l-am stricat eu: asa m-am procopsit cu el! Cum incomplet? Pur si simplu nu este dotat cu surse de hrana. Va zic sigur: in doua luni am tot avut timp sa ma conving. Priviti!

Cu toate acestea, l-am lasat sa scrie acest post. Dupa dictare, evident. 🙂 De ce l-a scris el si nu eu? Pentru ca eu abia am implinit astazi doua luni, duh!!!
Moment in care, va repet: ma numesc Radu Tudor si tocmai am cucerit lumea.
Pe curand! 🙂

Sorin Tudor a absolvit liceul in Dr. Turnu-Severin, a scris o carte de povesti – „Rila-Iepurila si tara din oglinda” – si, in momentele de plictiseala, sustine ca este dinamovist. Din 2010 este tatal lui Radu. Full time.

Bebelontul la o luna

A trecut o luna, asa ca ar fi timpul sa va mai povestesc una alta. Si sa pun cateva poze cu bebelontul.


Cand l-am numit asa nu am gresit – Radu este hotarat sa bata toate recordurile si sa creasca intr-o saptamana cat altii in sapte. Acum, la o luna, a acumulat doua kilograme raspandite sub forma de colacei sugrumati pe la toate incheieturile. A facut niste falcute de popey si la barbie cu greu isi fac loc cele trei straturi de gusite.


Toate acestea sunt intretinute prin mancare ceruta intai scancit, apoi impacientat o data la doua ore. Doar somnul de trei ore, pasare rara, care nu stim inca de ce anume este influentata, sa intrerupa acest ritm. Ce bine ca citesc in carti ca de acum este momentul sa doarma toata noaptea, cu numai o trezire! Desigur, noi ne continuam ritmul nostru, dar gandul ca se va intampla asta candva ne da fiori de placere. E adevarat, bebelusii care la o luna invatau sa se trezeasca numai o data noaptea erau niste bebelusi comunisti, care stiau ca parintii lor sunt ocupati ca sa le construiasca un viitor de aur. Sa speram ca Radu nu se va dovedi inca de la varsta asta a fi un capitalist rapace care suge tot ce prinde. Si va invata si el ca nu se mananca de 4 ori pe noapte.

Cea mai mare mare realizare pana acum este descoperirea ca daca te tragi bine-bine de par, apuci si nu mai lasi, te poti face singur sa plangi. Distractie cu care Radu mai intrerupe monotonia somn-masa de cateva zile. Si de atunci eu ma tot uit la pletele bebelusilor mai mari, cam pe la 3 luni, pe care ii intalnim in parc. Marea lor majoritate sunt aproape cheli. Si aici urmeaza multe semne de intrebare: ???????????????????


Tot la capitolul realizari trecem si mutritele pe care le face. Fara scop precis. Dar care i-au adus cateva noi apelative. Exista mutrita de “O”, cu buzele tuguiate si ochii mirati. Cand o face il numim micul dragon. Mai este si fata de Vasile, cand este murdar tot de lapte pe fata si i se vad cele 3 gusite. Are si fata de calut, atunci cand este suparat, insa nu foarte convins si doar scoate un he –he –hehehe. Uneori este si gaza, atunci cand se incordeaza foarte tare ca si cum tocmai ce s-a hotarat ca atat ne-a suportat, se ridica si pleaca.


In ce priveste programul nostru este extrem de incarcat. Avem doua spalari pe zi cu apa fiarta si apoi racita. Si doua plimbari in parc. Si ne schimbam fara numar, fara numar. Daca la asta mai adaugam spalat si calcat haine, facut curat, mancare si ingrijirea propriei persoane rezulta ca ramane o gluma buna intentia mea de a lucra 4 ore pe zi. Sunt zile in care e bine daca reusesc sa mananc ceva pana la ora 2. Si am de ales intre mai multe lucruri fara de care chiar nu se poate. Sau se poate? Pana acum mancarea a primat inaintea somnului si dusului. Fomista si eu, ca si bebelontul. Strategia adoptata pentru supravietuire este – odata si-odata se va termina. Desi mi s-a spus ca e una gresita. Dar eu cred ce spune lumea prin parc cand se baga in seama – ce copil dragut, lasati, ca o sa se termine.


In general insa, stiu bine ca nu am de ce sa zic ca bebelontul ar fi dificil. Prima oara l-am auzit plangand la doua saptamani. De ne-am speriat asa de tare incat am pus mana pe telefon la 12 noaptea ca sa-i spun mamei ca am stricat copilul. Si avem doar unul! Din fericire nu a raspuns, ca altfel nu stiu cat ar fi apreciat umorul situatiei. Si parca nici colicele nu sunt asa de rele. O criza la cateva zile este ca si cum nu ar exista defel.


Dar totusi timpul trece asa de greu! De abia astept sa fie un pic mai mare, sa stea in fundulet si sa putem comunica mai mult decat un “O”

Radu aka bebelontul

Am o poveste lunga despre Radu, supranumit bebelontul de cand am aflat ca are 3,500 kg, mergand spre 90. Dar cum nu este tocmai sigur ca voi fi lasata sa o scriu ma gandesc sa apelez la poze.

Aici are o zi. Este infasat de nu intelegeam nimic din el. Oricum, in perioada respectiva nu intelegeam nimic. Punct.

Trecem repede peste perioada cu spitalul. Si ajungem acasa. Unde mama intelege sa ia situatia in maini.

Poza de mai sus este pentru curiosi. Dupa care mama, extrem de mandra de ea a inceput sa-i prezinte dezastrul de la mine din dulap si l-a invatat sa nu faca asemeni noua.

Bebelontul ar mai fi stat sa discute diverse aspecte estetice dar a fost rapus de oboseala si a luat pozitia broasca. Ceea ce inseamna ca o ora – doua putem face ce dorim.

Dupa care e musai sa il hranim playboy style. Deci daca ar fi sa pozez vreodata pentru revista cu pricina acum ar fi momentul. Asta nu va mai arat, dar wow, ca sa zic asa.

Daca nu doarme si nu mananca atunci Radu e prin parc cu sapca pe o ureche plangandu-se ca sunt prea multe carucioare si mamicile arata cam rau. Unde sunt fetele de alta data?

In rest, toate bune si frumoase. Mai multe detalii pe site in zilele urmatoare. Chiar, cum sa numesc rubrica?