Cum se comanda de la La Redoute

In urma experientelor cu La Redoute din Romania m-am gandit sa va fac un mic ghid ca sa va descurcati mai usor atunci cand vreti sa comandati haine pentru gravide.

Deci cum se comanda de la La Redoute? Pai, deschizi situl. Te uiti pe ce modele iti plac. Te hotarasti ca vrei musai o rochie vaporoasa, tocmai buna pentru vara, pentru ca ai impresia ca iti va incaprea mai bine balonul supranumit burta in ea. Te gandesti vreo 56 de minute ce marime sa alegi. Iti intrebi colegele ce greutate au si cat poarta. Suni sora si plasezi aceeasi intrebare ‘Tu pari cam grasa, ce marime au hainele tale?’. Afli niste marimi aproximative.

Te uiti in oglinda si iti inchipui cum ai arata la +15 kilograme. Iti consulti carnetul din adolescenta ca sa vezi unde anume s-ar duce acestea mai degraba. Trebuie sa fii sincera si sa recunosti: nu iti cresc sanii oricate kilograme ai pune in plus. Se duc toate glont pe coapse. Doar la unguroaice se duc pe sani. Injuri soarta. Citesti horoscopul pentru berbeci.

Va e teama sa nu fiti rapit(a), mai ales ca umblati imbracat(a) cu haine care valoreaza greutatea dumneavoastra in aur. Desi aveti tot timpul un spray paralizant in buzunar/geanta, nu va simtiti in siguranta si evitati locurile prea putin populate. Joi traiti un moment de panica pe o strada pustie si rece, plina de caini maidanezi.

Au trecut deja 3 ore de la primul gand bun, hotararea de a lua o rochie, si nu ai inaintat niciun pic. Pana la urma iti faci cruce si incerci sa plasezi comanda. Stupoare, nu se intampla nimic. Stres si chin. ‘Poate nu ma vor, poate nu sunt destul de buna. Ce ma fac?’ Si asa mai departe. Pana la urma iti vine gandul salvator de a-ti crea un cont. Alegi iar produsul. Plasezi comanda. Nimic. Tunete si fulgere. Primesti email de confirmare. Dai ok. Alegi produsul. Plasezi comanda. Surpriza…. Nimic. Te loghezi. Alegi produsul. Plasezi comanda. Si apar intrebarile unde sa ti-l aduca si prin cine si cum platesti. Si tot asa pret de cateva pagini. In final toata treaba pare sa se fi facut. Ei nu te mai intreaba nimic. Ba chiar iti si multumesc.

Te trec sudori reci, realizezi ca nu ti-au spus nimic de momentul cand ajung cu rochia la tine. Iei in calcul optiunea de a raspunde la una din ofertele de pe net de a lucra de acasa, cu posibilitatea de a te imbogati nelimitat. Te hotarasti ca de astazi sa trimiti cererea de demisie. Trimiti pana la urma la suport un email nelinistit – la mine cand ajungeti? Ei, oameni draguti, in cateva ore iti dau un telefon: ‘Nu va impacientati, produsul este disponibil, asa cum anuntam si pe site. Doar ca nu in Romania. Va sunam noi cand o fi sa vi-l aducem. Dureaza, stiti, transportul si…’

Rasufli usurata, ai rezolvat partea cea mai grea. Si cum au spus ca dureaza ai timp suficient pentru urmatoarele: intri pe un site de dating, vorbesti cu vreo 6 potentiali, alegi unul, va intalniti, va placeti, faceti stiti voi ce. Va hotarati ca viata voastra este perfecta si tot ce va mai trebuie este un bebe. Va puneti pe munca. Pana la vara urmatoare, cand vine rochia comandata, sunteti tocmai la marimea necesara. Pentru ca astrele va iubesc si nu v-ar face pocinogul sa fiti mult mai grasa decat ati previzionat.

In speranta ca acest ghid v-a fost de folos va urez succes!

UPDATE: dupa 2 saptamani au venit si pantalonii. sunt cu 6 numele mai mari :(. evident nu i-am mai dat inapoi, ca nu mai avem timp sa ne distram in acest fel. ocazie cu care am aflat ca masurile pe care le-au pus ei pe site nu trebuie luate in calcul daca vrei haine pentru gravide.

Poate ca va era dor

si de Andrei.

care s-a facut cea mai grasa si frumoasa matza ever

Ma gandesc ca fac astazi si apologia lui, dupa ce Musetel a devenit mare vedeta in jurnal de blanita.

Daca stii cum gandeste animalutul tau poti participa si tu, sa facem un fel de look who’s talking in patru labe. Eu de abia astept sa le citesc :).

Ar trebui sa ne mutam in ficare an

M-am hotarat, pentru sanatatea noastra mentala nu este suficient sa facem numai cateva vacante pe an. Mai ales ca suntem atat de plictisitori incat nici macar acele vacante nu incercam sa le facem in locuri care ne-ar scoate din confortul cu care ne-am obisnuit. Trebuie sa ne mutam cu totul, avand voie sa luam bagaj numai o valiza.

Si in aceasta sa ingramadim numai strictul necesar, ca sa nu mai aruncam banii aiurea. Sa ne luam sapunul palmolive deja inceput. Si cartea pe care sa o citim pe tren. Sa ingramadim undeva periuta de dinti si pasta, ba chiar si vreun tricou, ca sa nu ne pierdem din prestanta. Si daca suntem chiar persoane ce tin la confort sa luam si cutitul si furculita cu care ne-am obisnuit, ca sa nu fim nevoiti sa mai cumparam alte castroane.

Si cu aceste minime bagaje care nu garanteaza nimic sa ne mutam dintr-un oras in altul. Cu totul diferit. Sa zicem unul de provincie in care lumea se intalneste in singurul loc posibil – micul parculet de unde pleaca cursele de autobuze catre orasele inconjuratoare. Si toata lumea stie tot despre tine chiar inainte sa deschizi gura. Stiu ca furculita are un dinte indoit si in aceasta dimineata nu ai mai avut timp sa te piepteni. Iar dupa ce am batut aleile parculetului timp de un an, de am invatat ridurile fiecarei babe sa ne mutam in alta parte, intr-o statiune montana. De data asta fara furculita, pentru ca am pierdut-o si ne-am obisnuit sa mancam cu mana.

Sa nu prindem nicaieri radacini, sa nu traim cu frica ce s-ar putea intampla in cazul in care intreaga constructie la care am pus cate putin in fiecare zi s-ar prabusi. Asa cum ne cuprinde acum o mare ciuda daca nu ne mai gasim painea preferata pentru gustarea de dimineata. Si cum nu mai iesim cu zilele din casa daca se face cumva un pic mai urat afara, ca doar care ar fi sensul, deja stim cum arata totul in jur. Sa ne obisnuim atat de tare cu noutatea, incat sa ne sperie perspectiva inca unei zile la fel si nu invers.

Si pentru ca stiu ca asa ceva nu se obtine de bunavoie ar trebui sa ne relocam cu totii cu forta. Sa fie cineva insarcinat sa ne intepe in partile mai moi cand incepe sa ne fie mult prea lene ca sa ne mai placa noutatea. Si daca nu si nu obtine nicio zvacnire din picior din partea noastra sa ne arunce undeva, intr-un oras plin cu oameni care s-au hotarat sa se resemneze. Sa stea acolo, dupa gardul de sarma, ca sa nu mai infecteze si pe altcineva.

Saga despre sarcina

Mi-a luat ceva vreme, dar pana la urma am reusit sa scriu despre sarcina. Mai precis a mea, care momentan se da de-a dura inspre luna 7. Articolele le gasiti intr-o sectiune speciala pe hotcity, aripa de fluture.

A fost foarte dificil sa gasesc abordarea, dar pana la urma, din reactii, se pare ca mi-a iesit. ‘Wow, exact asa mi s-a parut si mie, paca ai fi scris despre mine!’ au spus unele fete cand au dat feedback. Ceea ce mi se pare deosebit de bine pentru ca , indiferent ce ar crede unii si altii, noi citim reviste tocmai ca sa citim despre noi. Altfel ne-am duce intins la romane, eseuri sau dictionare. Iar in ce priveste abordarea pseudo-medicala cu teste si descrieri hidoase de posibile boli m-am tinut cat mai departe de ea. O data fiindca mi se pare normal sa apelezi la sfaturi de specialitate si pe de alta parte pentru ca nu suport sutele de texte care nu urmaresc decat sa aiba niste cititori in plus speculand multiplele spaime ale unei femei gravide.

Iar pe langa asta mai exista inca o abordare, de tip blog, cu jurnale simpatice despre prima miscare si vizite la doctori si cumparaturi facute pentru prichindei. Cu multe poze si descrieri care te tin captiv. Mie mi-a placut in mod special Carla, pe care o cunoasteti de la joc urban si care si-a deschis un nou blog pentru aventurile cu cele 2 mazarichi.

Insa oricat de draguta ar fi fost abordarea mie nu mi se potrivea. In primul rand datorita unei doze de cinism care razbate din toate textele, fara sa urmaresc neaparat acest lucru. Si apoi, e clar ca nu pot tine un fel de jurnal daca eu cu greu am putut scrie un text in luna 6. Iar atunci intentia a fost de a descrie stari, senzatii, intamplari, intrebari, spaime fara rost si lucruri bune astfel incat cel care citeste sa constientizeze ca ceea ce traieste este cat se poate de normal. Ba chiar usor de interpretat in tenta umoristica. Ceea ce reduce cu foarte mult nivelul de stres asociat primei sarcini. Daca reusesc sa relaxez si sa fac sa zambeasca macar cateva mamici / viitoare mamici eu consider ca scopul pentru care am scris si am publicat articolele a fost atins.

Sa va mai pun o poza cu mine sa vedeti cat de mare m-am facut

Cat de tare (nu) ma iubesc

Am auzit si eu, ca voi toti, ca este tare bine sa te iubesti. Iar din aceasta iubire in viata ta vor curge numai lapte si miere. Pentru ca daca tu te iubesti si ceilalti o vor face mai cu spor. Si daca cumva vor gresi si nu vor cadea in admiratie, atunci nu-I bai, inseamna ca mare lucru nu este de capul lor si nimic nu este pierdut.

Iar aceasta iubire nu trebuie sa fie oricum ca sa functioneze. Ci trebuie sa fii tu mai presus de orice si oricine. Nu neaparat sa le dai in cap. Decat daca altfel nu este chip. Dar cu asta nu trebuie sa iti framanti mintea, ca te va invata legea selectiei naturale atunci cand va fi cazul. Trebuie insa sa depui ceva munca pentru a mari iubirea de sine in urmatoarele sectoare:

Ceea ce imi place sau ma reprezinta pe mine este fantastic. The best of the best. Si le crème de la  crème. Lucru pozitiv, fiindca altfel am cadea in pacatul invidiei si am face riduri de mahnire. Asa, prea putin o sa ne dorim ce au altii si o sa ne multumim sa ne mai aruncam un ochi admirativ si pupacios in fiecare vitrina de magazin care o sa ne iasa in cale. Atitudine care iese foarte multor oameni. Intreaba pe cine vrei tu mai sanatos la minte si o sa iti spuna ca este pe cea mai de dorit pozitie.  Iar daca din cand in cand mai crede contrariul se duce la psiholog ca sa il lecuiasca.

Merit mult. Mult. Si mai mult. Pentru ca exist. Daca ceea ce am eu este fantastic e cumva de la sine inteles ca ceilalti pot avea o particica din mine, fie ea atentie sau vreun talent anume, doar daca dau mult din ei. Foarte mult. Cu talentul de a vedea lucrurile asa nu se nasc foarte multi. Dar se perfectioneaza pe parcursul vietii. Iar daca nu se descurca singuri incep sa umble si in gasti, astfel incat sa obtina aceastea ceea ce nu poate individul. Asta daca aveati nevoie de o explicatie pentru breslele de mestesugari din Evul Mediu.

Din pacate atata iubire e adesea o dovada de o oarecare ingustime a intelegerii posibilitatilor. Care sunt multiple. Si nici nu este necesar neaparat sa se excluda reciproc, doar noi o facem pentru ca ne plac topurile. Si nu concepem sa fie doi pe primul loc. Asa ca daca eu sunt crestin, este musai ca tu, hindusule, esti inferior. Ca altfel vai si amar, nu m-as mai putea iubi atat de tare.

Si din aceasta cauza adesea oamenii care se iubesc la nemurire, la fel de mult ma si plictisesc. Desi un lucru pozitiv tot exista – sunt mai curati si frumos parfumati decat cei care au o parere execrabila despre ei. Iar in plus sunt veseli si se gudura pe langa tine in scopul de a obtine o oarecare confirmare a motivului pentru care se iubesc de mor. Ca sa nu mai zic ca in general cele mai bune decizii le iei atunci cand iti urmaresti propriile interese si nu cine stie ce ideal abstract.

Asa ca sa ne iubim de nu mai putem. Dar cu moderatie. Tu cum stai cu iubirea de sine? Participa la leapsa lansata de hotcity.

Dau mai departe fostelor noastre colege de la internship, DayDreamer, iYli si Ada.

Sa sarbatorim femeile

Ieri, 1 martie, zici ca a dat un fel de boala in toate redactiile de mari ziare online si offline. Noroc ca nu am deschis si TV-ul, ca altfel probabil ma culcam cu o durere imbatabila de cap.

Inca de acum cateva zile ceasul desteptator a sunat in redactii tipand ‘Doamne, doamne vai si amar. O sa fie primavara, prima zi anul acesta. E musai sa vorbim astazi despre femei, ca naiba stie de ce se asociaza. Si de azi pana pe opt nu avem scapare. Trebuie sa pomenim ceva de ele pentru ca altfel toata lumea zice ca suntem niste porci misogini. Dar ce dracu stiri sa scoti dintr-o muiere?’

‘Sefu’ stiu eu o statistica cu cate dintre ele primesc cate o scatoalca acasa. Adica una din aia de raportat la politie. Ca in rest daca nu raman slute sunt tute si nu sufla un cuvant, le iau ca vitele. Ar iesi de un headline din asta.’

‘Ba mie mi se pare momentul propice sa lansam un site pentru ele. Si numai pentru ele. Dar nu cu rujuri si alte balarii care plac femeilor. Sa fie un site serios si inteligent, ca alea de se fac special pentru barbati. Nu o sa ne coste mult, ca fetele iubesc sa vorbeasca de-a-mboulea’.

‘Stiu si eu niste statistici. Cica sunt discriminate, platite mai putin. Iar in plus nu pot avea nici viata personala daca vor sa fie in functii de conducere. Sa scriem despre asta sefu, sa le facem un cadou frumos de ziua lor.’

Redactorii sefi au ascultat si apoi s-au declarat multumiti. ‘Da ba, asa se procedeaza daca trebuie sa scriem ceva bine despre femei, futu-i mama ei de primavara!’

PS. Nu sunt singura care a observat ca este ceva in neregula. In scurt timp, saptamana viitoare, monitoring media va veni cu date concrete cu privire la modul in care sunt vazute femeile in minunata noastra massmedia.

+ 10 kg si alte animale

Cele 10 kg se vad aici. Ok, o parte din ele sunt puse si prin alte parti, dar asa puteti face o comparatie cu ce se intampla anul trecut, cam tot pe vremea asta, adica inainte de roblogfest. Motiv tocmai bun pentru asa tricou narcisist.

Iar pentru curiosi, cum se mai doarme acum la pranz.

Atat am primit atat prestez

Probabil ca daca ti-a ramas ceva idealism te intrebi si tu cum este posibil ca persoane bine cunoscute si platite de 7 ori mai mult decat altele sa ajunga sa faca niste produse de care si tu te-ai jena. Si asta fara a te pretinde a fi un super specialist. Asa cum este cazul lor.

Am intalnit destul de multe astfel de persoane incat sa consider ca este vorba de un comportament generalizat. De la asa zisi consilieri pana la scribi mai de soi, ti se va intampla sa ti se inmaneze un articol sau o solutie dezastruoasa, dar cu pretentia ca ai primit exact ceea ce meriti.

Grija lor nu este sa faca cel mai bun lucru de care sunt capabili. Ci cum sa castige cat mai mult cu cat mai putin efort. Sau mai exact cu efortul pe care ei il considera corect. Am vazut jurnalisti vechi si adulati cum trimit comunicate de presa pe post de articol fara ca macar sa li se inroseasca un pic obrazul de jena.

Iar asta se intampla pentru ca sunt foarte solicitati. Au facut la un moment dat ceva bine si li s-a dus buhul. Cand cineva isi doreste un serviciu de un anumit tip se gandeste automat la ei. Fiind cei mai vizibili si la indemana. Si vai, ce dragut din partea lor, desi sunt niste persoane asa de ocupate si faimoase nu te-au refuzat. Poti multumit sa consideri treaba ca si facuta.

Sau mai exact nu. Daca nu negociezi la sange ce anume vor face te poti trezi cu una din cele mai mari tepe. Ei au acceptat, au cerut un pret, dar timpul ia-l de unde nu-i. Fiindca asa cum te-au acceptat pe tine ii accepta si pe toti ceilalti. Asa ca isi calculeaza ceea ce inteleg ei prin pretul corect, iti dau 5 minute pentru ceea ce in mod normal le-ar lua 2 ore. Fiindca daca sunt unii care platesc inseamna ca atat merita.

Si uite asa o duc minunat dintr-o glorie veche pentru ca daca iei la bani marunti ce fac acum vei descoperi numai banalitati, in cel mai bun caz. Iar comportamentul este atat de intalnit incat aproape nu iti mai vine sa apelezi la niciunul. Tu iti controlezi la sange ‘vedetele’ cu care se intampla sa lucrezi?

Criza? Nu si pentru mine

Criza te-a afectat psihic?
Ce te mai piepteni…

Draga cititoare, tara arde, de fapt lumea arde, si tu te piepteni ceva de speriat. Criza n-a reusit sa-ti clinteasca nici macar un fir de par din cap. Psihicul tau a ramas intact, obosit doar de eventualele esecuri sentimentale din ultima vreme. Daca este sa credem in principiul ca iti atragi exact ceea ce gandesti, inseamna ca te asteapta o perioada de prosperitate uimitoare, pentru care o sa te invidieze toti cei stresati de criza. Esti un model pentru revigorarea economiei nationale.

Oare cum traiesc oamenii care sunt offline?

De cand am descoperit internetul am avut mare grija si m-am inconjurat numai de oameni care sufera de eruptii de piele in momentul in care le pica netul. Oameni care pricep ce e ala blog. Si cum un nr de comentarii mai mare te poate face fericit si cu chef nebun de sex. Si cum un RT de la o anumita persoana echivaleaza cu luarea licentei dupa 4 ani plictisitori de studii.

Iar pe ceilalti, necunoscatorii, ii vad doar de 3 ori pe an, la sarbatori obligatorii ca Pastele si Craciunul. Fiindca uite asa, mare de tot s-a facut prapastia intre noi, fiecare stie si face altceva. Cum este de exemplu sora mea, care imi da forward la un email cu o poza funny la 5 zile dupa ce eu o vazusem deja, gratie twitter. Pai daca ei sunt asa in urma nu avem cum discuta!

Dar exista lucruri mult mai grave decat lanturile de mailuri funny corporate vs twitter. Eu nu inteleg cum stabilesc acesti oameni, care stau departe de net ce se intampla in lume. Asteapta sa ii sune un prieten, ca poate accidental afla ca a fost cutremur in Haiti? Se uita la stirile acelea imbecilizante de la TV?

Acum sa nu ma banuiti de cine stie ce elitism. Insa daca iti lasi creierul sa fie mangaiat si zguduit numai de ceea ce unii destepti au conceput si pentru tanti Floarea cu 4 clase primare, atunci… deh. Si asta ani de zile. Poate iti mai cumperi in weekend o revista din aceea cu coperti lucioase si cu titluri bombastice ‘Evolutia pietei imobilirate pana in 2020’ si ‘Cei mai importanti lideri ai lumii. Prognoze ale unui nou razboi’, dar o astfel de scanare cu greu mai poate salva ceva. Si nu ca ar fi esential sa stii in fiecare secunda ce face toata lumea, dar nu ai cum iesi bine daca iti limitezi sursele numai la 3-4, si alea concepute asa, pentru toata lumea si nu pentru nisa din care tu faci parte. Ca sa nu mai vorbesc ca toate stirile cu adevarat importante pentru viata ta nu iti ajung la urechi decat sub forma de barfe.

Ca sa nu mai spun si de relatiile pe care poti sa le ai. Cativa colegi de facultate, daca nu au plecat in alta tara. Cativa colegi de la job, insa cu mare grija, doar se stie cat de periculoase pot deveni acestea pentru linistea ta. Nasii si finii, daca esti mai traditional. Si gata, s-a inchis cercul. Pe cand daca ai internet numarul de persoane cu care poti sta de vorba, cu care poti schimba idei si care sa aiba aceleasi interese ca si tine este nu de 100 de ori mai mare, ci de 1000 e ori. E adevarat ca nu poti decat cu putini dintre ei sa ai relatii ‘de suflet’, dar asta nu pentru ca nu ai avea de unde alege, ci pentru ca si daca te-ai ocupa numai de asta nu ai putea face fata tuturor oamenilor interesanti la care poti fi expus.

A trecut atata timp de cand netul face parte din viata mea, cam 10 asa, incat imi este imposibil sa inteleg cum reusesc sa traiasca ok cei care il acceseaza numai cand isi cauta bilete de avion. Cum reusiti?