Manifest pentru ingrijire

In ultima vreme nivea plateste cativa barbati ca sa explice cat de mult le place lor frumusetea naturala. Si cum nu suporta femeile care se infrumuseteaza excesiv. Prea se pregatesc multa vreme sa iasa din casa. Si, cat de enervant, au grija sa isi acopere eventualele imperfectiuni ale fetei astfel incat cel care le priveste sa incerce o oarecare placere estetica. Groaznice femeile astea!

Ar cam fi cazul ca Garnier sa dea replica si sa plateasca barbatii sa se uite in camera si sa spuna pe vocea aceea soptita si plina de compasiune: ‘ai grija de tine’. Asta ca sa rezolvam problema cu adevarat importanta. Si care, contrar campaniilor care se tin acum, nu este ca femeile se ingrijesc prea mult. Ci ca barbatii nu o fac deloc. Sa luam numai produsele cosmetice de la mine din baie. Cele mai cuminti posibile. Eu am asa: sapun, sapun de fata, tonic, gel de dus, sampon, balsam, ulei pentru par, crema pentru maini, crema pentru fata, crema pentru corp, 3 parfumuri. Strictul necesar, dupa cum iti va spune orice fata. Ma inscriu perfect la ce este necesar pentru o frumusetea naturala. Iar el are… gel de dus. Pe care scrie ca se poate folosi si pentru par. Atat. Si cateva pentru barbierit pe care nu le punem la socoteala fiindca nici pe cele strict feminine nu le-am pomenit.

Nu vi se pare discrepanta un pic cam mare? Or fi barbatii fiinte perfecte care nu au nevoie de nicio imbunatatire, dar de aici pana la indolenta nu mai este nicio distanta. Cum de s-a ajuns sa se creada ca barbatii pot fi oricum, ca ei tot ok arata? Nu de alta, dar erau cateva epoci mai fericite in care se pomadau si purtau tocuri. Perioade in care perucile lor aveau bucle elaborate si hainele erau croite ca sa le scoata in evidenta gambele. Ba cred ca si romanii de rand erau mult mai rafinati in ingrijire decat sunt majoritatea barbatilor din jurul nostru.

Comunismul asta i-a facut niste brute urate – este sub demnitatea lor sa aiba gust estetic sau sa si-l cultive, asa ca de cele mai multe ori sunt imbracati mai putin decat decent. Daca vad vreun barbat atent la modul in care arata automat il taxeaza ca fiind poponar si papa lapte, ca si cum in cazul lor nu ar fi de bun simt sa aiba o imagine care sa ne faca placere. Nu stiu de unde aceasta idee atat de gresita ca in cazul unui barbat aspectul fizic nu conteaza. Sau daca are vreo importanta el se refera numai la cele 4 pachetele de muschi de pe abdomen, care oricum nu se vad decat in intimitate. Asa ca orice barbat poate umbla relaxat ca si cum le-ar avea, asta in cazul in care nu burta nu este totusi prea evidenta.

Sau poate voi, barbatii, credeti ca mie imi provoaca cine stie ce orgasm sa folosesc atatea produse cosmetice si ca nu am altceva mai bun de facut cu timpul meu decat sa ma gandesc cum sa imi mai imbunatatesc infatisarea, ca sa va simtiti voi mai bine? Doar ca si asta este o forma de respect fata de altii. Si consider ca acest respect trebuie sa fie reciproc. Oare va cerem prea mult cand va spunem sa aveti grija de voi si sa incetati sa va mai dati ochii peste cap?

Fraierii imi strica socotelile

Sunt cateva lucruri care ar trebui sa fie lasate sa se impuna de la sine. Daca merita. Si nu sa ne fie pompate pe gat cu forta. Iar acestea ar trebui sa fie macar cele din zona spiritului. Ca tot ceea ce atrage corpul ne-am invatat deja sa fie imediat atacat. Deh, banii cei mai multi vin din slabiciunile carnii, asa cum au observat bine popii si cei din publicitate.

Si acolo, adica unde este pofta mai mare, nu ne asteptam pe nimeni sa dea inapoi. Toti ne vor inebuni la cap cu detergentii lor, punandu-le preturi nesimtit de mari si pretinzand ca mai inoveaza ceva o data la 3 luni. De ajungi sa crezi ca detergentii deja au colonizat planeta Marte si nu mai e nicio problema daca ni se prabuseste asteroidul in cap. Detergentul sterge orice pata lasata de cenusa stelara.

Dar uite ca au tabarat si pe taramul cartilor. Incercand sa nasca niste vedete. Fiindca vedetele se vand bine. Iar in plus, ce conteaza. Totul este ca bovinul sa se simta bine citind cartea. Sa aiba impresia ca cea mai buna carte a ajuns la el. Si sa ii placa automat tocmai pentru acest lucru. Chit ca il lasa la fel de bovin ca inainte. Pentru ei o fi chiar un lucru bun un marketing atat de agresiv. Ca altfel probabil nu ar fi pus vreodata mana pe o carte.

Ma intreb insa care este vina noastra, a celorlalti. Care ajungem sa ne pierdem o ora doua cu o gaselnita de prost gust bagata cu forta pe gat. Prin promovari exagerate care te fac imediat sa incerci sa vezi despre ce este vorba – cea mai buna carte a anului, autorul e descoperirea secolului, vai, in viata mea nu am citit ceva mai profund si impresionant. Iar apoi sa te apuce o scarba imensa.

Ce pacat ca o sa ajungem si in domeniul cartilor sa nu ne mai putem increde intr-o recomandare. Toti vanzandu-si fara probleme parerile si gusturile cui are chef sa plateasca.

Doar o carte nu este o afacere cu nimic diferita fata de un detergent. Iar prosti care sa aiba nevoie de marketing ca sa stie ce anume le place se gasesc cu duiumul. Ar fi si pacat sa nu profiti de ei.

2 articole despre branduri si online

Pe care le-am publicat pe hotcity.ro. Si de care sunt un pic mandra. Asa ca nu as vrea sa le ratati 😛

Global nu mai este cool.

Urmariti de logo-uri.

combateti-ma

Cat de mare trebuie sa fii?

Acum cativa ani cand aveam un site de vreo 200.000 useri/saptamana si ma chinuiam sa fac tot felul de proiecte speciale ca sa fie si ei rasfatati de firmele/persoanele doritoare de publicitate aproape nimeni nu se uita la noi.

Internet? Cine sunteti voi si ce vreti? Nu, nu ne intereseaza, nu vrem sa va dam interviuri, nu vrem sa va folosim ca platforma de comunicare, nu vrem sa stim ca existati. Noi vrem sa platim pana falimentam la reviste care au lunar 20.000. Nu se stie ce bunicuta ajunge sa tapeteze cu reclama noastra dulapul de linguri din bucatarie. Sau ce pustan isi face un avion si il arunca pe geamul de la balcon. Printul care penetreaza ubicuu.

Si asa toate ideile noastre bune se pierdeau in neant. Ne luptam in acea vreme cu morile de vant. Oare inca 50.000 de useri sa ii faca mai receptivi? Haideti, comunicati pe net, ca investitia e minima. Va dam noi ideea, va facem proiectul. Numai bagati-i si pe astia in seama, ca uite, exista. Ar trebui sa va intereseze. Deci 50.000 nu va misca din inertie? Atunci poate inca 200.000…

Dar asta a fost atunci. Batalia se dadea pentru trafic in speranta ca niste cifre cat mai mari le vor trapunge ochii si le vor misca vreo molecula in creier. Acum internetul a devenit ubicuu.

Si atunci de ce sa mai faci porcarii din astea? Cand numai cu un text poti crea o miscare. Sau poti obtine dialogul cu persoane pe care le stimezi. Sau poti in mod neintruziv sa pui in legatura brandurile cu publicul. Sau poti pune in legatura oameni cu gusturi comune.

Pe Seceleanu l-ai putea intelege.  El e antreprenor. Adica la fel de bine ar putea face si nasturi, daca ar fi mai rentabil. Pe cei care concep siturile nu ii mai inteleg. Ce conteaza ca au un milion de unici daca tot ceea ce fac este sa vorbeasca despre sex si astrologie? Ah, probabil sunt si ei niste angajati fara imaginatie si alte scopuri decat acela de a ajunge cat mai repede acasa. Si ar putea si ei foarte bine sa se apuce de nasturi ca tot aia este. Si nu vorbesc numai de kudika aici. Ca nici celelalte nu sunt mai breze. Atitudine sa luam banii si sa fugim, gen.

Cat de mare trebuie sa fii? Well, nu mai conteaza cat de mare. Ci cat de bun. Poti sa ai si numai un blog cu 100 de vizitatori ca sa fii relevant si sa iti atingi un scop pe care ti l-ai propus. Si anii urmatori ne vor demonstra cu varf si indesat. Eu am pariat pe asta. Voi pe ce pariati? Din cate vad pe manelism.

Cand online-ul nu este ca tv-ul

Nu mi se intampla sa stau des de vorba cu oamenii din agentiile de publicitate. Dar si cand o fac ma crucesc cu ambele maini de cat de greu le este sa priceapa despre ce anume este vorba in online. Si sunt intalniri informale, adica nu e ca si cum am fi in plin proces de a vinde/cumpara servicii (ceea ce cam distorsioneaza neuronii).

Daca eu m-am nascut cumva cu el in sange (de vina este personalitatea si nu altceva) pentru multi din advertising online-ul este un animal salbatic pe care nu inteleg de unde sa-l apuce. Si pentru ca asta stiu deja il apuca de coada tuburilor catodice.

Pentru oamenii de advertising online este un fel de tv care permite search, publicarea de poze din vacante. Si uneori si cumpararea de servicii. Si cam atat. Orice altceva ai face in online inseamna ca esti un pustan plin de cosuri care nu are succes la agatat sau un ratat profesional. Da, so ’90s.

Ratati, pustani, dar spune in ziare ca mediul este de viitor. Se castiga uneori mai multi bani decat daca faci print. E criza, deci trebuie sa intram. Chit ca mediul este sub demnitatea noastra.

Eu, cum lucrez in online ma stramb sub lovitura. Dar rezist, inca sperand ca pot convinge. Ce face pasiunea din oameni!

Dar nu vrem bannere. Bannerele sunt niste prostii. Ma mai clatin o data gandindu-ma cum daca la tv ai dreptul la spatiu publicitar in online nu.

Vrem ceva special. Sitelet-uri.

Si mi se da exemplu un site coca-cola. Timid replic ca desi stau toata ziua pe net nu am auzit vreodata de el. Obiectia mea nu este luata in calcul. Trece ca bolovanul pe langa urechea surdului.

Spun de social media. Spun de importanta de a fi si ei unul din partenerii de discutie. Spun ca trebuie sa fie dialog si nu discurs. Spun de specific care nu e asa usor de intuit. Nu merge sa copiezi o idee din afara si gata. Mi se raspunde – noi vrem sa facem lucrurile la nivel inalt, nu ne raportam la o gasca de blogarasi.

Suprematia omului care nu a incercat niciodata sa faca o comunitate… Probabil ca au dreptate. Ca doar ce nevoie ai de interactiune cu brandul? Daca la tv mergea fiindca expuneai cateva sec. pe cineva la un mesaj si in online trebuie sa fie la fel. Vorba multa, saracia omului. Ii arati ceva, se duce si munceste, face bani, se duce si cumpara, ii mai arati ceva, se duce munceste etc.

Deci da, advertising gurus se gandesc sa vanda prostioare sclipicioase, fara utilitate. Si sunt convinsi ca vor avea succes pentru ca ei sunt professionals. Si vin sa ne invete si pe noi, astia, piticii care facem un online de gasca din spatele blocului.

Stiu, voua, celor care vindeti online-ul, vi se intampla asta zilnic. Eu inca ma mai mir.