Manifest pentru ingrijire

In ultima vreme nivea plateste cativa barbati ca sa explice cat de mult le place lor frumusetea naturala. Si cum nu suporta femeile care se infrumuseteaza excesiv. Prea se pregatesc multa vreme sa iasa din casa. Si, cat de enervant, au grija sa isi acopere eventualele imperfectiuni ale fetei astfel incat cel care le priveste sa incerce o oarecare placere estetica. Groaznice femeile astea!

Ar cam fi cazul ca Garnier sa dea replica si sa plateasca barbatii sa se uite in camera si sa spuna pe vocea aceea soptita si plina de compasiune: ‘ai grija de tine’. Asta ca sa rezolvam problema cu adevarat importanta. Si care, contrar campaniilor care se tin acum, nu este ca femeile se ingrijesc prea mult. Ci ca barbatii nu o fac deloc. Sa luam numai produsele cosmetice de la mine din baie. Cele mai cuminti posibile. Eu am asa: sapun, sapun de fata, tonic, gel de dus, sampon, balsam, ulei pentru par, crema pentru maini, crema pentru fata, crema pentru corp, 3 parfumuri. Strictul necesar, dupa cum iti va spune orice fata. Ma inscriu perfect la ce este necesar pentru o frumusetea naturala. Iar el are… gel de dus. Pe care scrie ca se poate folosi si pentru par. Atat. Si cateva pentru barbierit pe care nu le punem la socoteala fiindca nici pe cele strict feminine nu le-am pomenit.

Nu vi se pare discrepanta un pic cam mare? Or fi barbatii fiinte perfecte care nu au nevoie de nicio imbunatatire, dar de aici pana la indolenta nu mai este nicio distanta. Cum de s-a ajuns sa se creada ca barbatii pot fi oricum, ca ei tot ok arata? Nu de alta, dar erau cateva epoci mai fericite in care se pomadau si purtau tocuri. Perioade in care perucile lor aveau bucle elaborate si hainele erau croite ca sa le scoata in evidenta gambele. Ba cred ca si romanii de rand erau mult mai rafinati in ingrijire decat sunt majoritatea barbatilor din jurul nostru.

Comunismul asta i-a facut niste brute urate – este sub demnitatea lor sa aiba gust estetic sau sa si-l cultive, asa ca de cele mai multe ori sunt imbracati mai putin decat decent. Daca vad vreun barbat atent la modul in care arata automat il taxeaza ca fiind poponar si papa lapte, ca si cum in cazul lor nu ar fi de bun simt sa aiba o imagine care sa ne faca placere. Nu stiu de unde aceasta idee atat de gresita ca in cazul unui barbat aspectul fizic nu conteaza. Sau daca are vreo importanta el se refera numai la cele 4 pachetele de muschi de pe abdomen, care oricum nu se vad decat in intimitate. Asa ca orice barbat poate umbla relaxat ca si cum le-ar avea, asta in cazul in care nu burta nu este totusi prea evidenta.

Sau poate voi, barbatii, credeti ca mie imi provoaca cine stie ce orgasm sa folosesc atatea produse cosmetice si ca nu am altceva mai bun de facut cu timpul meu decat sa ma gandesc cum sa imi mai imbunatatesc infatisarea, ca sa va simtiti voi mai bine? Doar ca si asta este o forma de respect fata de altii. Si consider ca acest respect trebuie sa fie reciproc. Oare va cerem prea mult cand va spunem sa aveti grija de voi si sa incetati sa va mai dati ochii peste cap?

Sa sarbatorim femeile

Ieri, 1 martie, zici ca a dat un fel de boala in toate redactiile de mari ziare online si offline. Noroc ca nu am deschis si TV-ul, ca altfel probabil ma culcam cu o durere imbatabila de cap.

Inca de acum cateva zile ceasul desteptator a sunat in redactii tipand ‘Doamne, doamne vai si amar. O sa fie primavara, prima zi anul acesta. E musai sa vorbim astazi despre femei, ca naiba stie de ce se asociaza. Si de azi pana pe opt nu avem scapare. Trebuie sa pomenim ceva de ele pentru ca altfel toata lumea zice ca suntem niste porci misogini. Dar ce dracu stiri sa scoti dintr-o muiere?’

‘Sefu’ stiu eu o statistica cu cate dintre ele primesc cate o scatoalca acasa. Adica una din aia de raportat la politie. Ca in rest daca nu raman slute sunt tute si nu sufla un cuvant, le iau ca vitele. Ar iesi de un headline din asta.’

‘Ba mie mi se pare momentul propice sa lansam un site pentru ele. Si numai pentru ele. Dar nu cu rujuri si alte balarii care plac femeilor. Sa fie un site serios si inteligent, ca alea de se fac special pentru barbati. Nu o sa ne coste mult, ca fetele iubesc sa vorbeasca de-a-mboulea’.

‘Stiu si eu niste statistici. Cica sunt discriminate, platite mai putin. Iar in plus nu pot avea nici viata personala daca vor sa fie in functii de conducere. Sa scriem despre asta sefu, sa le facem un cadou frumos de ziua lor.’

Redactorii sefi au ascultat si apoi s-au declarat multumiti. ‘Da ba, asa se procedeaza daca trebuie sa scriem ceva bine despre femei, futu-i mama ei de primavara!’

PS. Nu sunt singura care a observat ca este ceva in neregula. In scurt timp, saptamana viitoare, monitoring media va veni cu date concrete cu privire la modul in care sunt vazute femeile in minunata noastra massmedia.

Exista, desi n-ar trebui povestit

Pe la 17 ani, cand inca nu pricepusem ca ceea ce ne indeamna sa avem relatii este o banala necesitate sexuala, stateam eu asa si ma uitam la mine.

Ce ti-ar mai lipsi tie mai Dana? Ca uite, peretii din casa sunt toti ai tai, sa faci ce vrei cu ei. Ai scris cam asa, de o culegere de exercitii de gramatica. Sa fii sanatoasa, ca se vopseste. Pisica ti-am luat, dar nu ai avut grija de ea si a fugit. De hranit nu ai ce te plange. Iti dam si bilete de autobuz sa te duci la scoala. Ca apoi sa ai de unde chiuli.

Dana de la 17 ani o ducea bine. Dar era cam plictisita. Si ce s-a gandit ea? Ia sa imi trag eu un prieten.

Dar nu vroia asa, orice prieten. Vroia unul special. Si cum, dupa cum v-am spus deja ca special nu avea legatura cu sexul, ceea ce ar fi facut alegerea un pic mai usoara, prietenul acesta trebuia sa stea chiar in blocul de vizavi. Mai inspre scarile din dreapta si suficient de sus ca ea, Dana, sa il vada noaptea cum se fataie prin casa. Si i-ar mai fi placut sa vorbeasca cu el prin biletele aruncate pe geam. Ok, si prin pietricele daca nu se poate altfel. Blocurile erau insa la o distanta cam mare :(. Dar isi inchipuia Dana ca va fi dragostea atat de mare incat vor inventa un sistem de comunicare prin lumini.

Eh, si a stat Dana si a visat la acest eden al relatiilor mult si bine. Pana ce soarta i-a scos in fata un baiat roscovan si pipernicit a carui locuinta indeplinea cerintele. Va dati seama, era mana destinului!

Baiatul roscovan era atat de plictisitor incat Dana se scurgea de ametita pe peretii mazgaliti din camera, pe bancile parcului de langa liceu, pe strada, cu lingura in mana asezata corespunzator la masa. Insa nu se lasa, pentru ca ea stia exact ce vroia. Ca sa il convinga pe baiatul roscovan sa se joace cu ea cu luminile Dana i-a demonstrat ca inca era foarte agila la cataratul in copaci, l-a luat cu ea la banchetul (doamne sfinte ce prostie) de sfarsit de liceu, ba chiar s-a gandit sa ii faca o lista de carti pe care ar trebui neaparat sa le citeasca, poate asa gasesc ceva de discutat.

Insa in niciun caz nu i-a spus ca ea vrea un banal joc de lumini. Intrucat nu trebuie sa ceri niciodata ce vrei, dupa cum scrie in codul feminin. Baiatul roscovan a suportat. Si iar a suportat sa nu priceapa ce i se cere. Doar ca Dana s-a hotarat la un moment dat ca nu ii mai trebuie asa relatie la distanta. Si a pus punct.

Relatiile tale la distanta cum au mers? Participa la leapsa hotcity si poti castiga o camera portabila logitech.

Orasul pantalonilor rosii

Va puteti inchipui un oras gri acoperit de ceata. Unde ciorile zboara de pe una din sutele de mii de sarme puse aiurea pe stalpi ca sa se aseze pe o alta. Nici nu este atat de complicat de vizualizat, pentru ca traim intr-un astfel de loc.

Si ca meniul sa fie complet, o burnita subtire se aseaza peste baltile ramase cu o seara inainte. Masinile profita disperate de orice viteza de peste 50 la ora aruncand cu stropi noroiosi peste pantofii de proasta calitate ai trecatorilor. Acestia uita sa mai injure, mult prea preocupati sa isi acopere nasul deja julit de vantul puternic.

Nu a fost niciodata acest oras prea frumos, dar toamna reuseste sa ascunda crampeiele de bine pe care inainte ne odihneam ochii incercand sa ignoram restul. Putea fi o arcada zvelta de casa boiereasca acoperita de iedera. Sau un set de lumanari pus pe mese de lemn in seri tarzii de vara. Ori o rochie inflorata peste genunchi dezveliti.

Toamna ia toate acestea si le pune in pod, aducand insomnii si dureri de stomac de la vin fiert si slanina. In ficare dimineata stai si iti privesti cearcanele vinetii intrebandu-le daca sa iesi din casa. Sa se surpe oare lumea daca astazi te declari cu moralul aproape de pamant? Poti sa si plangi, la o adica, daca astfel reusesti sa convingi. Poti sa plangi si fara sa incerci sa convingi pe nimeni. Numai gandindu-te in ce oras gri traiesti.

Si stand eu asa, la o trecere de pietoni, cu ochii in jos asteptand sa vad cam pana la ce inaltime a pantalonilor mi se aseaza stropii ridicati de autobuz, prin fata ochilor imi trece o pereche de pantaloni rosii. O culoare din aceea pe care nicio femeie care se respecta nu si-o pune decat in miez de vara. Numai ca stofa sangerie nu acoperea picioare de femeie care stie asemenea subtilitati. Ci picioare masculine, cocotate pe o bicicleta. Iar in partea de jos pantalonii nu aveau niste banale ghete, asa cum te-ai astepta, ci doua pungi negre de plastic.

Oi sta eu prost cu nervii, dar imaginea m-a inveselit brusc. Atat de tare pana la a spune ca nu este atat de rau. Daca poti purta pantaloni rosii fara a-i transforma intr-o secunda intr-o fresca a orasului cenusiu. Si as vrea sa rog toti barbatii, in compensatie pentru ca i-am binedispus vizual in timpul verii, sa isi puna pantaloni rosii. Iar eu promit, daca ei reusesc si sa ii plimbe prin oras fara sa-i murdareasca, ca la vara sa nu mai port sutien.

Barbatii si corturile

Doua weekend-uri la Vama cu cortul mi-au demonstrat un adevar ciudat, dar incontestabil: orice barbat care iti instaleaza cortul e mai mult decat gata sa te instaleze confortabil si in viata sa. Chiar si daca este vorba numai de doua nopti.

Prima oara am presupus ca este vorba de neobisnuita gratie pe care o afisam in ducerea la implinire a sarcinii grele de a lumina calea fortosului constructor. Acesta, om serios, si cu preocupari profund sportive, a gasit ca ar putea face mai mult pentru mine. Asa ca, terminand de aparat carcasa exterioara s-a gandit si la interior. Cu multa bunavointa am platit serviciul pe care mi l-a facut ascutand prelegerile sale impotriva fumatului. Consider ca suntem chit.

Al doilea ridicator de cort era un tinerel cu mainile tremurande care aproape si-a dat duhul potrivind betele. Si acesta ar fi vrut mai mult, desi era clar ca nu il tine. Greu sa mai prestezi ceva dupa prea multa iarba. L-am rasplatit si pe el permitandu-i sa isi deguste singur fantasmele violacee.

Deci sunt 100% multumita de efectul pe care ridicarea unui cort il are asupra barbatilor. Nu am mai vazut nicaieri atata deschidere si implicare. Si nici atata duiosie masculina. Nu stiu de ce mamele noastre nu ne-au spus ca aceasta e cea mai buna modalitate de a obtine un barbat la casa lui. Si eu care consideram corturile a fi ceva incomod!

M-as duce acum cu un cort in fata la Teatrul National. Sa imi aleg barbatul vietii. Cate unul nou si atatator in fiecare zi. Sper ca nu exista o lege impotriva acestui proiect al meu. Ne vedem pe peluza.

Baietii care spala parul

Ieri am fost la coafor sa ma vopsesc, conform unei intelegeri incheiate acum doi ani cu cireasa. Poate nu stiti, ea are biroul chiar in fata mea. Vrea sau nu, sunt cam printre primele lucruri pe care le vede cand ridica ochii din computator. Nu-i vorba, ca si in cazul meu e la fel. Dar nu e acelasi lucru, pe cuvant. Ea zilnic mai uimeste ochiul nepasator cu cate ceva. Acum sunt niste margele care se potrivesc cu albastrul de la casti. Si cu pantofii. Hm.. oare cat mai are pana isi pune picioarele pe birou? Oricum, va anunt.

Dar pe moment sa ne intoarcem la ale noastre. Sana trebuia sa ma anunte cand gata, nu se mai poate, si trebuie neaparat sa ma vopsesc. Si uite, traiam eu linistita si fara vreo problema, pana m-am dus in Vama cu cortul. Ceea ce presupune un chin ceva mai mare decat dormitul cu 2 motani in pat. Asa ca, la 10 dimineata, cand deja slabisem vreo 2 kg de tranpiratie (noroc ca eram invelita cu un sac de dormit de iarna care absoarbe bine apa), probabil mi-a aparut si firul alb 101. Eu, inocenta, nu am observat nimic, prea preocupata fiind sa par demna facand pipi intr-o buda comuna a carei usa nu se inchide.

Si uite, am plecat asa, cu tacutul ucigas fir al 101-lea. Sana doarme pana la 15 in patutul ei pufos, leganata de miros prajit de peste. Viseaza ca mananca. Apoi chiar mananca o saorma. Si asa, cu toate poftele satisfacute, vine la mine pe plaja, arunca o privire si exclama plina de oroare: Nu se mai poate, trebuie sa te vopsesti!

Acum, introducerea facuta, sa ajungem si la baietii care spala parul. Pe mine m-a spalat Liviu sau Laviniu, un nume din acesta predestinat. The L era micut, foarte tanar si cu niste maini ce pareau sa se franga la orice atingere. Langa mine, o doamna blonda, aproximativ ca o vaca, plescaia de placere catre propriul L. Eu tocmai ma pregateam sa ii cer lui Liviu/Laviniu sa termine repede. Dar cum nu am gasit cuvinte mai potrivite doar m-am incruntat la el. Era foarte dragut, nu-i vorba. Dar hm… cate vaci o fi spalat? As vrea un L virgin, va rog! Liviu/Laviniu pricepe ce si cum, dar nu se sinchiseste. Si isi revarsa tot farmecul asupra mea. Doamna-vaca incepuse sa grohaie de-a dreptul la auzul cuvintelor ‘Ce culoare perfecta v-a iesit’. Sa va mai spun ca era un blond din acela spicul graului cu accente de inghetata de lamaie? Avea dreptate Marx, factorul de diviziune a muncii este pervers rau.

Ah, si da, acum am o prostie negricioasa in cap. Dar Sana zice ca e in regula. Cica e mai bine. Drept pentru care va invit sa va distrati cu Rape me.

Unde au disparut buzele?

Aseara am cunoscut un soricel. Avea un tricou cu dungi orizontale, ca si cum ar fi plecat in excursie cu clasa. O strangere de mana atat de moale incat ai fi zis ca o sa se franga la orice atingere. De ce o mai face atunci?, ca nu e ca si cum eu nu as mai fi putut sa imi ingradesc dorinta de a ne gadila degetele reciproc.

L-am studiat cu mare avant toata seara. Nu de altceva, dar eu nu am mai vazut un soricel din scoala generala. Iar atunci aveam in jurul nostru tot felul de soricei si soricele, asa ca nu ieseau prea mult in evidenta. Dar imi inchipuiam ca dispar cu timpul. Si sunt inlocuiti de lei paralei. Sau macar de maimute perverse.

Cum, nu stiti ce anume este un soricel? Ei bine, este acea persoana caruia corpul i-a jucat o festa neplacuta. Ii sta cumva stramb, de te face sa te intrebi daca nu cumva ar fi mai bine sa ii faci rost de un clopot din acela de sticla. Insa, daca te uiti mai cu atentie, totul este in regula – doua maini, doua picioare, mustatile asezate exact unde trebuie, peste…

…buzele, doamne, unde au disparut buzele?

Probabil de asta are un soricel o seriozitate atat de cadaverica. Probabil de asta ii lipseste cu totul simtul umorului. Probabil de asta ochii ii sclipesc speriati, chiar si atunci cand abordeaza subiecte ‘tari’ – afaceri, manarii, spagi, slabiciunea altora si neasemuita sa cunoastere in ale lumii. Isi ridica ochelarii pe nas, ca sa capteze atentia. Dar degeaba, buzele, sau mai exact lipsa lor, capteaza tot.

Si nu, nu, te rog, nu rade singur de glumele tale. Oh, iti dispar buzele si mai rau!

Uite, pana sa nu dau peste soricel nici nu imi dadusem seama cat de incompleti am fi fara ele. Fara buze n-ai cum sa spui fraze voluptoase. Iar de aici se duce totul de rapa. Glumele par nesarate, pozitiile de putere te fac sa razi si sa dai un bobarnac, fiecare fraza dezvaluie lipsa de imaginatie si cuvinte chinuite. Iar ochii din spatele ochelarilor par si mai mici, rai si nesiguri. Iti fac impresia ca se va razbuna pe intreaga lume pentru lipsa lor de buze.

Ferice de noi, voluptosii, va zic!

Deductie logica

Traiesc, asa ca nu mai am timp de scris. Cel putin pana nu termin cu masina, doctorii, impozitele si alte plati catre stat. Dar ca sa nu spuneti ca v-am parasit va dau niste poze sub titlul Deductie logica.

Costume de baie

+ Rochii.

=> Farmacie

Si acum, ca v-am distrat, cititi aici.

Sa va fie de bine!

Inchiriez balconul meu doritoarelor

Inchiriez balconul meu doritoarelor de privelisti sexuale. Si celor care vor sa se intoarca la natura. Pentru ca in spatele blocului meu vin carduri si carduri de barbati. Tineri si imbracati in rosu. Cu burtile supte peste muschii bine dezvoltati. Cu venele gatului iesite in evidenta de atata strigat. Cu berea in mana. Gata de distractie.

Barbati siguri pe ei, care isi cunosc locul in lume. Si sunt multumiti de el. Barbati pe care daca ii tii la tine in sufragerie nu iti vor face niciodata vreo surpriza. Vei stii mereu ce propozitie vor spune. Unde se vor scarpina. Si ce trebuie sa spui/faci ca sa nu te incomodeze. Barbati dintr-o bucata, ce mai. Iar acea bucata nu este tocmai cerebrala.

Ei bine, toti acestia, adunati de prin toate cotloanele Bucurestiului, vin in spatele blocului meu. Stau rezemati pe gard si isi spun in tonalitate de bas lucruri despre masini. Si echipa favorita. Si fete pe care le scot in oras. Sa le arate la populatie. Uneori isi mai dau o palma peste spate. Prieteneste. Vezi atunci muschii cum tresar sub tricourile dungate in alb si rosu. Si le simti rasul gros cum iti patrunde direct in stomac.

La inceput sunt calmi. Beau o bere. Fumeaza niste tutun. Mai scuipa o data in laturi, smechereste. Isi arata ultimele figuri de box invatate. Casual. Apoi numai ce ii vezi ca se intorc cu fata spre gard, ceea ce inseamna implicit cu fata spre balconul pe care stau eu fumand o tigara, si se descheie la slit. Iar apoi da, ce credeti, nu ma lasa asa sa mor de curiozitate. Si imi permit sa vad obiectul. Uneori chiar de mai multe ori. Depinde cat de mult fumez.

Cum se intuneca, lucrurile incep sa se precipite. Vin, se intorc cu fata catre gard. Se deschid la slit si sssssssssss. Apoi pleaca in fuga. Ca sa lase loc si altora. Si tot asa, pana noaptea tarziu. Sincera sa fiu acum nu mai pot privi niciun barbat de la balcon fara sa ma astept sa ii vad obiectul. De cateva ori m-am inselat, avand astfel de asteptari de la niste bieti vecini care incercau si ei sa intre in scara. Dar la urmatorii imi scoteam parleala.

Asa ca m-am hotarat: imi inchiriez balconul tuturor doritoarelor de expozitie de obiecte. Inchiriez mai ales cand este un meci pe stadionul Dinamo. Atunci garantat se vor dezvalui privirii noastre cateva zeci. Va fi party numai pentru fete. Va puteti aduce si matele daca le aveti in dotare. Daca nu, se accepta oua, rosii. Si cartofi. Dar numai daca sunt stricati.

Ce bine ca am crescut

Traim intr-o lume de barbati ignoranti. Unii care nu au reusit sa vada mai departe de familia in care au crescut si de baietii cu care au impartasit bancuri cu Bula in spatele blocului. Acolo, ei intre ei, au invatat tot felul de lucruri importante privind supravietuirea. Si au ajuns la concluzia ca lumea este exact ceea ce se vede din spatele blocului.

Apoi au crescut. Dar au purtat mereu cu ei bucatica de gard de care se sprijineau odinioara. Orice ar fi vazut aceasta era acolo ca sa priveasca numai printre sarmele sale ruginite. Si sa se mai odihneasca pe el daca oboseau. Dar mai ales ca sa il foloseasca pe post de scut indiferent ce ar fi intalnit nou. Pentru ca se stie, cel de dincolo de gard nu poate fi decat dusmanul.

Asa ca, singura lor grija a fost sa nu se inconjoare cumva de oameni rai care sa isi doreasca sa dea cumva gardul la o parte. Si sa ajunga din cauza asta la indemana indoielilor care se comporta ca niste furii sugandu-ti puterea si lasandu-te muiere, nu barbat. Asa ca, daca nimereau peste ceva care ar fi avut potential sa le sadeasca o urma de intrebare asupra indubitabilei lor extraordinare personalitati apelau la salvatorul ‘da-i in p… mea’.

Din pacate, printre particulele de fier care sustin taria gardului mult iubit se afla si conceptia patriarhala. Care contine un set de reguli destul de clare – o femeie este buna daca sta la locul ei. O femeie este buna daca vine la pachet si cu altele. O femeie este buna daca nu are pareri diferite de ale lui. O femeie este buna daca este „supusa” si alte asemenea.

Cum din pacate cam 90% dintre ei sunt asa nu prea avem nicio sansa sa nimerim peste ceva diferit. Si suntem condamnate ori sa mai suportam una alta ori sa cautam la infinit cu mintea facuta tandari ca am putut fi totusi atrase de un  asemenea specimen lipit de gardul blocului. Si numai ca sa dam ulterior peste un alt sustinator la gardului. Si tot asa.

Pana ajungem sa credem ca acel gard e de fapt o padure de copaci cu radacini bine infipte. Si pe care nu le poti scoate decat daca arzi padurea cu totul. Ramai si fara patriarhat dar si fara sustinatorul lui. Si atunci ce te faci? Mai injuri, dar numai in gand. Iti cad trasaturile fetei si te ofilesti. Ba, daca esti adaptabila, chiar incepi sa ii crezi si sa te inversunezi pe tine ca uite, nu esti asa cum ar trebui. Ca doar iti spune toata lumea ca esti defecta!

Oh, ce bine ca am crescut! Si acum le pot vedea atat de bine gardul in care s-au ingradit. Si ca le pot rade in nas. Si daca uneori ma mai intristez ca lucrurile sunt asa nici nu ma mai gandesc sa ma bag langa ei in inchisoarea gardului. Si daca asta le place, sa fie sanatosi, ca eu am in fata mea intreaga lume, fara garduri.