Tag Archives: bloguri

Cand online-ul nu este ca tv-ul

Nu mi se intampla sa stau des de vorba cu oamenii din agentiile de publicitate. Dar si cand o fac ma crucesc cu ambele maini de cat de greu le este sa priceapa despre ce anume este vorba in online. Si sunt intalniri informale, adica nu e ca si cum am fi in plin proces de a vinde/cumpara servicii (ceea ce cam distorsioneaza neuronii).

Daca eu m-am nascut cumva cu el in sange (de vina este personalitatea si nu altceva) pentru multi din advertising online-ul este un animal salbatic pe care nu inteleg de unde sa-l apuce. Si pentru ca asta stiu deja il apuca de coada tuburilor catodice.

Pentru oamenii de advertising online este un fel de tv care permite search, publicarea de poze din vacante. Si uneori si cumpararea de servicii. Si cam atat. Orice altceva ai face in online inseamna ca esti un pustan plin de cosuri care nu are succes la agatat sau un ratat profesional. Da, so ’90s.

Ratati, pustani, dar spune in ziare ca mediul este de viitor. Se castiga uneori mai multi bani decat daca faci print. E criza, deci trebuie sa intram. Chit ca mediul este sub demnitatea noastra.

Eu, cum lucrez in online ma stramb sub lovitura. Dar rezist, inca sperand ca pot convinge. Ce face pasiunea din oameni!

Dar nu vrem bannere. Bannerele sunt niste prostii. Ma mai clatin o data gandindu-ma cum daca la tv ai dreptul la spatiu publicitar in online nu.

Vrem ceva special. Sitelet-uri.

Si mi se da exemplu un site coca-cola. Timid replic ca desi stau toata ziua pe net nu am auzit vreodata de el. Obiectia mea nu este luata in calcul. Trece ca bolovanul pe langa urechea surdului.

Spun de social media. Spun de importanta de a fi si ei unul din partenerii de discutie. Spun ca trebuie sa fie dialog si nu discurs. Spun de specific care nu e asa usor de intuit. Nu merge sa copiezi o idee din afara si gata. Mi se raspunde – noi vrem sa facem lucrurile la nivel inalt, nu ne raportam la o gasca de blogarasi.

Suprematia omului care nu a incercat niciodata sa faca o comunitate… Probabil ca au dreptate. Ca doar ce nevoie ai de interactiune cu brandul? Daca la tv mergea fiindca expuneai cateva sec. pe cineva la un mesaj si in online trebuie sa fie la fel. Vorba multa, saracia omului. Ii arati ceva, se duce si munceste, face bani, se duce si cumpara, ii mai arati ceva, se duce munceste etc.

Deci da, advertising gurus se gandesc sa vanda prostioare sclipicioase, fara utilitate. Si sunt convinsi ca vor avea succes pentru ca ei sunt professionals. Si vin sa ne invete si pe noi, astia, piticii care facem un online de gasca din spatele blocului.

Stiu, voua, celor care vindeti online-ul, vi se intampla asta zilnic. Eu inca ma mai mir.

Apetitul femeilor pentru sfaturi

Cam 4/5 dintre textele scrise de femei contin un sfat. Ceva complicat la care nu poti raspunde singur. De cate mese ai nevoie pe zi. Daca sa iti pastrezi sau nu prietenii actuali. Ai nevoie de un rucsac sau de o geanta. Ce trebuie sa faci ca sa fii fericita.

Si nici macar unul la persoana I, care sa avertizeze astfel asupra subiectivitatii. Pentru ca sfaturile lor sunt universale. Asa si numai asa se poate proceda. Nu, femeile care dau sfaturi nu cred. Ele stiu. Si sunt atat de sigure de asta incat e musai sa iti transmita si tie. Sa stii si tu. Ce mai, suflete gingase, cu iubire de aproape.

Daca ele isi fac unghiile, atunci faptul de a avea unghiile facute este un lucru cu necesitate bun. Si cui nu ii pasa traieste in greseala si pacat. Ei, si cum poti face ca sa ii ajuti? Pai nu e complicat. Le spui ‘e cazul sa va faceti unghiile’. Atat. Pentru ca pe loc, fiindu-le revelat celorlalti unde gresesc,  se vor buluci imediat pe la manichioare.

Ce conteaza faptul ca lor nu le place sa auda sfaturi? Ca imediat li se increteste pe spate spiritul rebel? Asa ceva nu te poate face sa te opresti. Pentru ca sfaturile tale nu sunt ca ale tuturor celorlalti, adica enervante. Nu… Ale tale sunt sunt intelepciunea ultima fara de care s-ar prabusi lumea.

E, si daca ai spus ce ai pe suflet, fara o farama de persuasiune, si vezi ca lumea este rea si invidioasa si de asta nu te baga in seama, atunci… mai spui inca o data. Dar exact la fel. Eventual un pic mai iritat. Cu o voce ceva mai ascutita. Cu niste caps, cu niste culori.

A… si nu strica din cand in cand sa te miri cum sunt oamenii de prosti si nu te asculta nimeni. Si sa mai spui o data, ca poate pricep.

Si daca tot vorbim despre tendinte de comportament. Barbatii au un apetit deosebit pentru lansarea de acuzatii. Bad, bad, bad, bad boyz 🙂

Ps – sa ne distram cu Livia, care sufera numai de umor excesiv atacand doua subiecte grele – sex si valentine. hm… o banuiesc de spam…

Publicul nu este chiar asa de prost

Vroiam sa vorbesc despre public pentru ca el a fost adus iar in discutie in urma lamentatiilor din ultima luna pe marginea mortii presei. Nu am de gand sa privesc partea economica a povestii. Si nici macar cea moralo-cetateneasca. Au facut-o deja altii. Am sa va vorbesc insa despre ce anume m-a deranjat pe mine.

Daca ati ratat discutiile aruncati un ochi pe urmatoarele:

Grupul celor care deplang desacralizarea.

CTP despre vanzarea sufletului pur de jurnalist.

Patapievici despre instigarea la ura pentru rating.

Sorin Tudor despre viitoare moarte a democratiei.

Petreanu despre victoria prostiei.

Fluture despre slaba calitate umana.

Manac despre incapacitatea de a discerne.

E posibil sa fi ratat cateva. De acestea imi aduc aminte pe moment. Toata lumea si-a dat cu parerea. Iar concluzia este unanima. Publicul este prost, trebuie hranit cu lingurita si pastrat la nivel elementar ca sa nu se autodistruga. Ciudat, tinand cont de faptul ca ei, da, exact ei, cei care vorbesc, sunt la randul lor acest public. Si nu par chiar idioti. Si nici cei care ii citesc nu dau dovezi de cretinism. Ca sa vezi cati oameni destepti avem in jurul nostru 🙂

Nu pot sa nu ma opresc sa ma intreb – daca aveti atat de putina incredere in ei, cei pentru care scrieti, de ce va mai obositi?

Inteleg ca este destul de deranjant sa ti se sufle piedestalul de sub picioare dupa ce te obisnuisei sa privesti lumea de sus, dar sa vedem si partea buna. Uite ca existam, daca mi se permite un noi, si putem sa ne salutam intre noi. Iar asta este posibil si datorita democratizarii informatiei aduse de internet.

Trecem printr-o oarecare anarhie informationala? Da. Ne va ucide asta? Depinde cata incredere aveti in oameni. Pana la urma toti am ales democratia fiindca puterea este atat de periculoasa daca tentam cu ea numai pe cativa. E de asteptat ca si fortele contrare din media sa se anihileze astfel incat toti sa ajungem la o pozitie safe.

Intrebarea mea este – cand o sa incepeti sa va creditati publicul?

Stiu, shame on me si alte lucruri bune

Nu am mai reusit sa scriu nimic. Desi aveam cateva lucruri de spus. D’ale mele, nimic fara de care sa sucombe lumea.

Am deschis wordpress-ul, am scris si un titlu si apoi ianuarie s-a prabusit peste mine cu discutii, mailuri, analize, strategii. Justitia Americii e oarba? Aiurea. Asa suntem noi cand presupunem ca stim ce vor ceilalti. E ca si cum ai merge pe gheata legat la ochi. Dar descult ca sa simti terenul cand crapa.

Eu cel putin asa ma simt. Singurul lucru care ma bucura este ca la fel eram si anul trecut cand prin mai faceam strategia de dezvoltare pentru hotcity. Si era formata 70% din intrebari carora nu le gasisem raspunsuri. Si restul din intuitie. Din fericire intuitiile s-au dovedit a fi corecte. Si intrebarile ca prin farmec si-au gasit raspunsul. O parte mare din ele. Ceea ce inseamna ca de acum inainte intrebarile sunt din ce in ce mai precise.

Un alt lucru bun este ca Mimi si-a facut blog. Unul care te face sa ranjesti la fiecare post, caci Mimi vede lucrurile altfel. Din ce in ce mai isteric, dupa cum spune o alta colega care refuza sa isi faca si ea. Deci Mimi rules, va invit sa o cititi si sa o comentati, fiindca momentan nu mai munceste nimic, doar da refresh odata la 5 minute sa vada daca nu i-a scris cineva ceva.

Cu aceasta ocazie toate colegele cu care scriu la hotcity au blog. Le vedeti in blogroll impreuna cu baietii de la times si designerii care cu greu ma suporta. Mai este si domnul Petreanu pe acolo, dar asta doar pentru ca orice femeie are dreptul la o slabiciune marturisibila. L-as fi trecut in blogroll si pe domnul Fluture care ma face sa rad de fiecare data, insa nu mi-a raspuns la un comentariu si inca astept sa imi treaca. Si dono. Sa traiti!

Si fiindca tot suntem la bloguri, si mie nu imi place sa fac afirmatii nefondate, din aceasta luna sustinem blogosfera feminina si financiar. Punem la bataie cate 1000 eur pentru reclama catre 2 bloguri feminine pe luna. Hah, propozitia asta se putea spune si mai putin alambicat? Deci 1000 eur/persoana, 2 fericite/luna. Oricum, anuntul oficial luni, pe hotcity.

Stay tuned, o gramada de lucruri bune sunt pe cale sa se intample.

Omg, i am a groupie

Un amic interesant, destept si modest (calitate pe care dupa spusele sale ar trebui sa mi-o insusesc si eu, celelalte doua neavand taine pentru mine) imi povestea cum diverse domnisoare cadeau prada exaltarii datorita faptului ca ii citeau blogul. O exaltare mai decenta, e adevarat, fiind vorba doar de niste zambete si insinuari ‘take me i’m yours’. Comparativ cu tipete si rupt tricoul in public. Acum ce poti sa-i faci, doar are un blog, nu este rock star.

Internetul le face pe femei tare indraznete. Le vezi lipite de tastatura. Trimitand zambete odios de dulcege catre o pagina de net. Citind ceea ce randurilor insirate de cuvinte nici prin cap nu le-a trecut sa spuna. Si bucurandu-se ca uite, exista cineva care gandeste exact ca ele. Desi procesul de evolutie e un pic cam incet, daca stai sa le intrebi. Dar o femeie indragostita iarta orice. Si se ofera cu multa generozitate, chiar daca exista mici scapari :).

Well, si eu citesc fidel de cativa ani http://…. ( ntttt!!! un pic de decenta, va rugam. De unde atata curiozitate?) si mi se pare ca am trecut de faza initiala, de courtship, si am putea face lucruri ceva mai serioase. Iar argumentul este beton – Ai incredere in mine, te-am citit zi de zi peste 700 de zile. Iti spun eu ca ne potrivim.

Dar lumea este nesigura, observ. Si cam speriata. Iar increderea in oameni a disparut cu totul. The rock blogger gaseste argumentul meu superfluu. Si tot face apel la dreptul sau de a se indoi. Pe care eu cu multa placere i l-as sterge. Fiindca va spun, acest courtship e un pic cam lung. Si am cam ramas fara argumente. Oare o felie de tort o sa-l convinga de bunele mele intentii?

Intre timp eu ma tot perfectionez avand noi revelatii in privinta relatiilor. 🙂

Girl power

Sa va spun un secret :), militez pentru Get the power back to the women. Stiti, dupa modelul power back to the people.

Nu am sa va plictisesc cu motive morale – fiindca sunt si ele fiinte umane si merita.

Si nici cu motive estetice – viata este mai frumoasa cu ele alaturi, bla, bla.

Este un motiv egoist. Sunt femeie. Si m-am plictisit sa fac parte dintr-o clasa dezavantajata. Asa ca m-am gandit sa imi recastig puterea. Si cum forta sta in numar… faceti si voi deductia logica: daca femeile isi recastiga puterea imi va fi si mie mai usor la nivelul micro in care ma invart sa o obtin.

Este un plan pe termen lung, ca toate planurile grandioase :).

Si nu voi obosi niciodata sa laud o femeie atunci cand merita. Si sa incerc sa sparg tiparele in care ne baga lumea. (Fiindca este mai usor sa nu gandesti. Mai ales cand asta iti da un avantaj de pozitionare.)

Cand am facut hotcity am pornit la lupta. Sa arat cat de limitata este viziunea asupra femeilor. Si cat de bine este cand vezi si altceva. Si cat de variate sunt lucrurile cand iti scoti ochelarii de cal. Si sa ne strangem toti cei care credem ca se poate si altfel.

Si da, exista o cultura feminina. Care este acum trecuta la subcultura, prostioare usurele, indobitocire. Well, e timpul sa o scuturam un pic de praf.

Incepem cu blogosfera feminina. Pe care eu o sustin. Tu?

468x60_hotcity