Tag Archives: bun simt

Criza ne face mai comunisti

Stiu, este vreme urata. Si mai este si criza. Barbatii uita sa se mai barbiereasca. Si femeile sa doarma noaptea.

Ni se previzioneaza o lunga perioada in care vom trai prost. Atat de prost incat ni se vor schimba toate valorile. Nici gand sa mai visezi la rochii cu buline. Nu… e rusine. Nu ai auzit ca este criza? Acest interes nu arata altceva decat ca esti o fiinta superficiala. Noroc ca vine criza si iti da una peste bot sa te invete minte.

Trebuie sa te intorci la lucrurile simple. Spune, dar sincer, cand ai mirosit ultima oara o floare? Cand ai zambit unui copil? Aici este esenta vietii. Si daca ramai suficient de sarac incat sa nu mai alergi dupa excursii in strainatate si case te faci si tu om. Inveti sa apreciezi lucrurile cu adevarat importante. Ca nu totul este competitie. Si ceea ce este cu adevarat bun vine in resurse nelimitate. Si cu totii ne putem bucura de ele.

Scuzati-mi va rog sensibilitatea exagerata, dar ce punct de vedere comunist. Si ma intreb sincer daca voi, cei care spuneti asta, sunteti chiar intregi la minte. Noi inca nu avem clasa de mijloc. Si acces la educatie de calitate si oportunitati mai greu. Asa zic si eu, sa ne bucuram ca o sa li se dea in cap si astora care ar mai reusi sa schimbe marea asta de ignoranta in care ne scaldam. Sa fim toti la fel, ce mama ma-sii!

De cealalta parte a asprimii vremurilor privesc crizatii. Ei au inlocuit pacifismul tamp cu seriozitatea bataioasa. Nici gand sa se apuce de mirosit flori, ci cadavre. Jubileaza deasupra adversarului cazut care inca mai misca. Si cine este adversarul? Cum cine, toata lumea! Se ia facaletul din cui si se face bici de alungat mustele de pe… in fine, stiti voi la ce trag mustele.

Iar in tot acest timp eu sunt disperata ca nimeni nu se mai joaca. Ideile au inghetat in asteptarea unor vremuri mai bune. Orice este ori riscant ori pierdere de timp. Nici inainte nu excelam cine stie ce prin inovatie, dar acum chiar ca imi vine sa casc. Te pomenesti ca maine ma prinzi mirosind flori!

Publicul nu este chiar asa de prost

Vroiam sa vorbesc despre public pentru ca el a fost adus iar in discutie in urma lamentatiilor din ultima luna pe marginea mortii presei. Nu am de gand sa privesc partea economica a povestii. Si nici macar cea moralo-cetateneasca. Au facut-o deja altii. Am sa va vorbesc insa despre ce anume m-a deranjat pe mine.

Daca ati ratat discutiile aruncati un ochi pe urmatoarele:

Grupul celor care deplang desacralizarea.

CTP despre vanzarea sufletului pur de jurnalist.

Patapievici despre instigarea la ura pentru rating.

Sorin Tudor despre viitoare moarte a democratiei.

Petreanu despre victoria prostiei.

Fluture despre slaba calitate umana.

Manac despre incapacitatea de a discerne.

E posibil sa fi ratat cateva. De acestea imi aduc aminte pe moment. Toata lumea si-a dat cu parerea. Iar concluzia este unanima. Publicul este prost, trebuie hranit cu lingurita si pastrat la nivel elementar ca sa nu se autodistruga. Ciudat, tinand cont de faptul ca ei, da, exact ei, cei care vorbesc, sunt la randul lor acest public. Si nu par chiar idioti. Si nici cei care ii citesc nu dau dovezi de cretinism. Ca sa vezi cati oameni destepti avem in jurul nostru 🙂

Nu pot sa nu ma opresc sa ma intreb – daca aveti atat de putina incredere in ei, cei pentru care scrieti, de ce va mai obositi?

Inteleg ca este destul de deranjant sa ti se sufle piedestalul de sub picioare dupa ce te obisnuisei sa privesti lumea de sus, dar sa vedem si partea buna. Uite ca existam, daca mi se permite un noi, si putem sa ne salutam intre noi. Iar asta este posibil si datorita democratizarii informatiei aduse de internet.

Trecem printr-o oarecare anarhie informationala? Da. Ne va ucide asta? Depinde cata incredere aveti in oameni. Pana la urma toti am ales democratia fiindca puterea este atat de periculoasa daca tentam cu ea numai pe cativa. E de asteptat ca si fortele contrare din media sa se anihileze astfel incat toti sa ajungem la o pozitie safe.

Intrebarea mea este – cand o sa incepeti sa va creditati publicul?

Multumesc de intelegere

Ce fraza perversa. Si ce pozitie perversa ai cand o spui.

De fapt nu ar trebui sa o spui niciodata. Din urmatoarele motive. Logice.

Sa zicem ca faci un lucru de cacao. Si tu stii ca este asa. Ca tocmai ce ti-ai cerut scuze. Stii si totusi il faci. Pai sa iti fie rusine, eu ce sa mai zic la faza asta?

Daca am ‘intelegere’ inseamna ca tocmai ce te las sa ‘ma faci’. Si asta fiindca ma santajezi sentimental. Cu fraze lacrimoase de genul – o sa ai recunostinta mea vesnica. Si toata lumea stie ca aceste fraze sunt garbage. Ca sa nu mai zic ca reconostinta e o mare povara, fiind transformata in ceva concret mai ales de cel care poarta respectivul sentiment. Iar cel care este tinta ar vrea mai ales sa fie lasat in pace.

Sa zicem, cazul 2, ca nu faci ceva de cacao. Dar ca tie ti se pare asa. Si te dai de ceasul mortii. Si apreciezi exagerat ceva ce nu exista.

Asta inseamna ca mie imi pui o alta povara. Sa te educ. Sa iti explic ca nelinistea ta nu are ce cauta. Sa inteleg daca ceva din atitudinea mea a creat asa o spaima falsa. Sau poate esti tu asa, mai dus cu capul. Bleah, si acum ce sa ma fac cu multumirea ta? Sa te las pe campii sau sa imi pierd timpul explicandu-ti. Mai, dar ce dilema morala ti-ai gasit sa ma pui cand eu eram asa pasnica si nici prin cap nu imi trecea ce ma paste.

Evident, atunci cand o spuneam eu, fraza mi se parea plina de bun simt. Ba chiar si inteligenta. De asta o si foloseam. Destul de des. Si apoi ma miram ca celalt nu imi raspunde ‘Ba iti multumesc eu tie ca ma apreciezi si imi faci un asemenea compliment’. Dar uite, acum ca mi s-a aplicat tratamentul cu pricina am realizat cat de pervers este.

Deci voi, toti cei carora le-am spus ca le multumesc pentru intelegere, sa stiti ca imi retrag cuvintele. Nu, chiar nu va apreciez in mod deosebit pentru ce ati facut. Sunteti liberi sa nu va ‘bucurati’ de recunostinta mea cu care v-am impovarat.

Si, desigur, imi pare rau ca m-am prin asa de tarziu. Si pentru asta va multumesc de intelegere 😛