Tag Archives: cadouri

Felicitari valentini si valentine

Dupa ce am negociat intens cu respectivul, care nici in momente de maxima restriste, cum ar fi 14 februarie, nu ma lasa sa il numesc Valentin, am pus pe tapet ce isi doreste fiecare. Eu, fiinta devenita casnica si cu creierul atrofiat am cerut 6 ghivece de flori verzi. El, conform intelepciunii milenare: ‘nu comentezi daca ai scapat ieftin’, a promis ca fara gres mi le  va da. Dupa care lui insusi isi va cumpara din proprii bani niste chestii tehnice, am si uitat ce, si va zice ca i le-am luat eu.

Am I good or what?

Asa ca, o felicitare pentru el, de pe valentine la times.ro

Si o posibila felicitare pentru mine, doar se stie, femeile au un simt special al umorului – il inteleg numai daca este vorba despre altcineva.

Si iar ninge 😦

Sare de unde nu te astepti

Pana de curand, daca ma puneai sa vorbesc cu un copil iesea ceva ce merita filmat. Copilul se uita la mine cu gura cascata de o asemenea aratare. Eu calculam in gand minutele pe care le mai am ca sa ma fac de ras. Si ma rugam sa nu intre nicio mama in camera sa ma vada cat de nepriceputa sunt.

Greseam ba tonul, ba cuvintele, ba subiectele. Incercam sa imi aduc aminte din filmele americane cum se procedeaza. Deci iei copilul si ii spui sa nu mai arunce hartii pe jos. Fiindca polueaza planeta. Si o sa se strice atmosfera. Si vom muri toti inghetati in pesteri. Sau ne vom praji pe un pamant complet uscat. De atata rau nu vom mai apuca nici sa spunem: Au!

In acest moment copiii isi strambau gura la mine. Si imprastiau mai cu spor hartiile in fata mea. Facand un desavarsit dezastru din orice loc in care se nimerea sa fim lasati singuri. Intr-un final apoteotic una din mame se apropia. Deja stiam ce urmeaza: „Nu ai putut si tu sa ii spui sa nu mai faca atata mizerie?”. Copilul era pupat, eu pusa la munca, daca lasam impresia ca macar asta pot face cum trebuie.

Prin atatea intamplari de acest gen am trecut incat mi-am dat singura verdictul – vai de bietul copil care petrece mai mult timp cu mine! sa fac un bine si sa ma abtin de la a avea vreunul propriu.

tomaAsta pana am avut primul nepotel. Si cu el lucrurile au mers cumva de la sine. A pus el ordine in lucruri cand inca nici macar nu stia sa vorbeasca. Rolul pe care mi l-a stabilit a fost acela de a-l face sa rada. Spuneam un cuvant si el pe loc se conforma si isi ranjea la mine cei doi dinti din fata. Singurii pe care ii avea. Acum am evoluat amandoi – lipim mustele de pereti cu cartile, ne jucam de-a ursul si vanatorul, dezlipim tastele de la pc si spunem cuvinte care suna funny pana ne prabusim de atata distractie.

Gata, am intrat si eu in sfarsit in lumea copiilor! E simplu, te indruma ei cum sa faci. Ca de obicei totul e sa asculti.

Si pentru ca acum ma simt foarte bine cu ei in preajma, hotcity si dasiprimeste au lansat impreuna un loc pentru mamici si copii: lucrusoare.ro Va invitam sa veniti si sa oferiti lucrusoare de la copii de care nu mai aveti nevoie. Sau sa cereti ce va lipseste. Iar asta nu este tot, mai pregatim si altele. La fel de simpatice.

Yep, cine ar fi crezut?

Viseaza pentru mine

Ati putea spune ca aceasta este activitatea cea mai placuta oamenilor. Stiti, caii verzi care obisnuiesc sa pasca pe pereti. Si care exercita o fascinatie ce intrece cu mult numararea dubioaselor oi ce sar gardul. Dar nu este chiar asa. Nici cu caii nu este prea usor.

Visele astea presupun un efort mult mai mare decat sa faci parturi si sa te scarpini la ceafa in timp ce bei o bere. Desi pe termen scurt satisfactia primita este tot pe acolo.

Ba cu visele poti iesi chiar pe negativ. E adevarat ca ti se plimba ceva adrenalina prin degetele de la picioare. Fiindca in vise casele stau pe piloni lungi si subtiri cu capiteluri dorice. Si cat vezi cu ochii este numai o mare limpede si lina, plina de delfini. Problema este, desigur, cand sari sa faci o baie. Fiindca poti avea neplacuta surpriza sa realizezi la aterizare ca te afli de fapt pe un sol cam stancos. Care nici macar nu a avut bunul simt sa isi slefuiasca pietrele, sa nu te intepe.

Este nedrept, ati putea mormai dezamagiti de un asa plan divin pentru faptura noastra telurica. Si sa incercati sa rezolvati problema aruncand un ochi in jur. Sa vedeti cine mai este dispus sa viseze. Pentru voi si in locul vostru. Si apoi sa va faca conferinte in care sa va explice.

Cum arata casa de pe pilonii vostri. Incarcati de afise cu toate concertele din lume. Pe care soparle vegeteaza muscand de nas cantaretii favoriti. Sa va scoata perdelele de la ferestre. Si sa le inlocuiasca cu caleidoscoape. Pentru ca simt ei ca va reprezinta mai bine. Sa va bata trepte in aer ca sa nu va zgaltaiti cand pasiti in lume. Ca sa va vedeti visul de jos in sus. Dar mai ales sa le testeze primul pe toate, ca, daca ceva e in neregula, sa isi juleasca el pielea. Si nu tu gandul.

Si tot asa. Minim o conferinta pe seara. In care lucrurile sa capete contur si greutate. Pentru ca pe un vis nu il poti lasa de izbeliste. Ca pe ametitele alea de oi ce sar gardul. Si tu sa casti a lehamite de o asa repetitie. Si sa te intrebi la ce draci ti-o fi trebuit. Cand e asa de simplu sa bei o bere, sa faci un part si sa te scarpini dupa ceafa.

Spuneti si voi daca nu este totul deosebit de bine conceput. Mie imi pare ca da. Dar vorbeste lumea ca deasupra mea tuna si fulgera incontinuu. Asa ca, hm…

Cand muntele vine la Mahomed

persoana lenesa din mine jubileaza.

De data asta s-a prezentat cu un cadou de craciun pentru sora mea, o fiinta vesela care a dezvoltat in timp o parere resemnat- intelegatoare privind gusturile mele morbide 🙂

dar daca ii dau urmatorul cadou sper sa mai urc cateva puncte

misu-motanelul

Cumparat de aici.

Si in plus banii se duc si la niste oameni binevoitori care se lupta sa stranga si sa tina in viata, dar undeva departe de turul pantalonilor mei, cainii care ma terorizeaza pe strazi. Si da, pentru aceasta fapta buna voi primi niste ceai si voi cunoaste oameni interesanti. Asta ca sa pricepeti cat de putin egoista sunt eu.

Nona, tks.