Ce are catolicismul cu greierii

Nu mi s-a mai intamplat de mult ca o carte sa ma puna atat de tare pe ganduri. Cam din liceu, cand orice inadvertenta dintre sistemul de credinte si fapte imi sarea in ochi ca meritand o pedeapsa capitala. Eh, ale tineretii valuri. Acum, cand stiu ca zilnic derapam fata de ceea ce spunem ca am crede, nu mi se mai pare nimic special in asta. Un fapt banal.

Si uite ca vine dl Heinrich Boll in Opiniile unui clovn ca sa imi spuna ca derapajele pot fi grave si nu exista niciun fel de scuza pentru ele. E adevarat ca el a ales si o perioada in care derapajele se plateau cu viata. Si nu a ta, ci a altora. Actiunea petrecandu-se in Germania de dupa al 2-lea razboi mondial. Un motiv suficient ca sa fii ceva mai neintelegator fata de natura umana.

Dar nu asta m-a stresat cel mai tare. Ci modul in care era prezentat catolicismul, personajul principal, clovnul, avand un razboi personal cu el. Si cum tot ce este catolic ne afecteaza si pe noi… Glumesc. Dar acest catolicism era adulat de oameni inclinati spre ordine. Si eforturi care merita fiindca duc la … acumulare. Desigur, pentru clovnul cu pricina acumularea este un alt cuvant rau. Doamne sfinte!

Toti care nu sunt asa, adica isi mai traiesc viata si nefacand nimic, considerad uneori regulile sociale ca fiind niste mari aberatii, merita, dupa parerea catolicilor, sa fie lasati sa moara de foame. Intransigenta este egala cu prostia ne spune Boll. Pentru ca numai un bou ar putea pretinde cu mana pe inima ca e normal si corect ca toata lumea sa fie ca el.

Ceea ce cam da peste cap tot ce am invatat noi despre greiere si furnica. Furnica e numai o catolica practicanta cu inima de piatra care nu are niciun fel de iubire crestineasca fata de aproape, ci numai o dorinta ucigasa de convertire. Furnica iubitoare de Dzeu ar lua greierele si i-ar imprastia creierii pe pavaj ca apoi sa-i adune intr-o forma conforma principiilor pe care ea le are.

Va spun sincer ca m-am speriat groaznic. Nu ca eu as avea vreo avere fantastica si de darnicia mea ar depinde soarta a mii de greieri veseli si cantatori. Dar de judecat intransigent mi s-a intamplat si mie. Si probabil si voua, tuturor. Uh, dupa cum spuneam in liceu, viata e grea si cam gresita.

Nadia a vazut altceva 😛

Fraierii imi strica socotelile

Sunt cateva lucruri care ar trebui sa fie lasate sa se impuna de la sine. Daca merita. Si nu sa ne fie pompate pe gat cu forta. Iar acestea ar trebui sa fie macar cele din zona spiritului. Ca tot ceea ce atrage corpul ne-am invatat deja sa fie imediat atacat. Deh, banii cei mai multi vin din slabiciunile carnii, asa cum au observat bine popii si cei din publicitate.

Si acolo, adica unde este pofta mai mare, nu ne asteptam pe nimeni sa dea inapoi. Toti ne vor inebuni la cap cu detergentii lor, punandu-le preturi nesimtit de mari si pretinzand ca mai inoveaza ceva o data la 3 luni. De ajungi sa crezi ca detergentii deja au colonizat planeta Marte si nu mai e nicio problema daca ni se prabuseste asteroidul in cap. Detergentul sterge orice pata lasata de cenusa stelara.

Dar uite ca au tabarat si pe taramul cartilor. Incercand sa nasca niste vedete. Fiindca vedetele se vand bine. Iar in plus, ce conteaza. Totul este ca bovinul sa se simta bine citind cartea. Sa aiba impresia ca cea mai buna carte a ajuns la el. Si sa ii placa automat tocmai pentru acest lucru. Chit ca il lasa la fel de bovin ca inainte. Pentru ei o fi chiar un lucru bun un marketing atat de agresiv. Ca altfel probabil nu ar fi pus vreodata mana pe o carte.

Ma intreb insa care este vina noastra, a celorlalti. Care ajungem sa ne pierdem o ora doua cu o gaselnita de prost gust bagata cu forta pe gat. Prin promovari exagerate care te fac imediat sa incerci sa vezi despre ce este vorba – cea mai buna carte a anului, autorul e descoperirea secolului, vai, in viata mea nu am citit ceva mai profund si impresionant. Iar apoi sa te apuce o scarba imensa.

Ce pacat ca o sa ajungem si in domeniul cartilor sa nu ne mai putem increde intr-o recomandare. Toti vanzandu-si fara probleme parerile si gusturile cui are chef sa plateasca.

Doar o carte nu este o afacere cu nimic diferita fata de un detergent. Iar prosti care sa aiba nevoie de marketing ca sa stie ce anume le place se gasesc cu duiumul. Ar fi si pacat sa nu profiti de ei.

Literatura special pentru femei?

Acum, eu inteleg ca nu am niciun motiv sa citesc  o carte pe zi. Pentru ca si pe cele pe care le-am iubit in timpul liceului/facultatii le-am uitat. M-am trezit pe la jumatatea lui 1984 ca o citisem de fapt. Desi eu nu mai tineam minte. Si este o carte buna. Nu ai ce sa-i reprosezi. Si sa iti mai aduca aminte de ea se mai gaseste cate unul saptamanal.

Nici nu vreau sa ma gandesc cu cate carti bune mi se intampla acest lucru. Si cum, prin urmare, timpul petrecut cu ele pare un fel de pierdere. Nu ca m-ar atrage cine stie cat alte lucruri, mai senzoriale, si vai cat de rau imi pare acum ca nu am stat sa beau bere cat as fi vrut, numai pentru ca aveam o carte de citit. Deci nu de aici vine supararea, ci din faptul ca si placerea cititului, ca oricare alta, e ceva trecator. Oricat ar spune unii sau altii ca nu ar fi chiar asa.

Trecand peste aceasta introducere lunga si inutila, ca cine stie, poate voi aveti o memorie de elefant si tot ce cititi se intipareste acolo, revin la literatura pentru femei. Care acum consta intr-o inepuizabila lista de carticele in care o ea singura, desteapta, cu simtul umorului si traind intr-o mare metropola apasatoare incearca sa isi gaseasca un rost. Copiate dupa un sablon, scrise la kilogram si vandute ca panaceu pentru viata grea a femeilor.

Iar daca asta nu este suficient, vine si o carte ‘serioasa’ care sa trateze stiintific problemele femeilor

Iata ce spun femeile: Ce sa fac pentru a da sens vietii mele? As vrea sa fiu fericita, dar cum sa elimin sentimentul de vinovatie? Cum sa devin suficient de increzatoare pentru a-mi realiza visele? Cum sa am mai multa dragoste si bucurii in viata, in loc de stres permanent? Aceasta carte contine raspunsuri la toate aceste intrebari si chiar mai multe! Este o carte dedicata femeilor, tuturor femeilor.

Fiecare capitol cuprinde tehnici practice si masuri de actiune usor de implementat. Veti citi si cateva povesti adevarate dominate de succes. Va veti aminti de aceasta carte, mult timp dupa ce ati citit-o. Lectiile pe care le veti invata nu vor imbogati doar spiritual, ci va vor deschide si sufletul.

Eu am o singura intrebare – de unde le scoateti? Unde vedeti voi aceste femei atat de saracute intelectual incat sa le hraniti numai cu prostii. Si chiar daca ar fi unele, lucru de care nu ma indoiesc, pe celelalte de ce le-ati uitat?

Si da, ultima intrebare, daca citesc aceasta carte minunata oare chiar reusesc sa nu o uit, asa cum mi se promite? 😛

Sa facem o lista de lecturi feminine pentru domnii/doamnele de la edituri, poate ne baga si pe noi cineva in seama. Sa trecem la sala de lectura.

Confesiunile unui bancher toxic

Se pare ca suntem in epoca confesiunilor. Povestile goale nu se mai vand bine. E mult mai excitant sa fie vorba de un suflet traumatizat de viata care a devenit poet si spre placerea noastra scuipa tot din el.

Ok, asta, plus faptul ca marketingul tinde sa distruga si cea mai mica urma de veridicitate din comunicarea dintre noi. Dupa teoria – oamenii vor povesti, nu vor adevarul. Eu sper din toata inima sa le treaca faza asta in care prea multi au invatat la scoala ca un brand trebuie sa aiba o personalitate si o poveste. Pe care sa o vindem. Nu de alta, dar este atat de plictisitor sa auzi numai povesti cusute cu ata alba. Un pic de atentie, ce naiba!

Iar acum sa revenim la confesiunile unui bancher. Carte peste care am dat din intamplare, fiind la munte, inconjurata de 4 bancheri. Si eu singura reprezentanta a unei profesii inclinate spre comunicare. Bancherii, toti, terminati dupa carte. Isi spuneau unii altora citate. Si faceau misto de ceilalti prieteni, tot bancheri, care inca mai credeau ca profesia lor este cat de cat nobila.

Evident, o astfel de atmosfera de barfa nu are cum sa nu atraga atentia. Bancherii mei, sefi de departamente, isi dadeau coate ‘uita-te la ala ce ticalos furacios este’, ‘ah, ce de bani mai putem jumuli de la clienti’. De, ii inteleg, ei nu au bloguri cu care sa se distreze, asa cum facem noi, cei care lucram in online. Si aceasta carte i-a lovit direct. Cam asa cum ne-ar lovi pe noi o discutie despre pagini false si jumulirea advertiserilor.

Numai ca bancherii nu lucreaza cu maruntisuri. Ci cu sume si procese care ne pot trimite pe toti la sapa. In timp ce ei cu un aer de profesionist serios isi mai pot cumpara inca un yaht. Ei, si ce poveste poti sa mai faci pornind de aici!

Citesc cartea, e usurica, nici voua nu v-ar lua ceva mai mult de cateva ore. Le explic stricandu-le petrecerea ca e un fake, aratandu-le problemele de constructie. As, nici gand sa ma asculte, prea tare le-ar fi placut sa fie banditi ‘Tu nu stii nimic de banking’. Ii inteleg, au o meserie destul de plictisitoare. Ca si a noastra, de altfel. Daca nu ar fi atatea scandaluri artificiale.

Cat de baroc traiti?

Pamantul este plat. Ba este rotund. Este guvernat de legi stricte. Ba tocmai cand le folosim bruiem realitatea.

Destul de baroc. Dar gata, ne ajunge. Iar daca vrem ceva mai mult citim un horoscop. Sau scuipam in san in fata bisericii. Sau ne punem o dorinta de fiecare data cand mancam ceva nou in anul respectiv. Ceea ce ne da o ocupatie fascinanta chiar de pe 1 ianuarie. Si ne tine asa in expectativa, sa vedem daca se implineste pana terminam toate felurile posibile de mancare.

Eh, dar astea sunt lucruri banale, intrate in obiceiul popular. E ca si cum te-ai duce la Mc sa faci pipi daca esti in oras si nu se mai poate altfel. Eu as vrea sa stiu altceva. Cat se zapaceste viata ta de un fantastic care nu este la fel de raspandit precum injuratura. Unul propriu, pe care nu il imiti fiindca asa se simte in aer.

Eu recunosc ca sunt doua lucruri care imi fac viata baroca: barbatii si cartile.

Ei bine, unii barbati reusesc, chiar daca numai pentru o perioada scurta de timp, sa imi schimbe personalitatea cu totul. Legile fizicii, experienta, obisnuintele, interesele nu mai fac o ceapa degerata. Lumea are alte culori, cuvintele isi schimba greutatea  si sunt mai maleabila decat un tanc de 5 ani incantat ca este lasat sa se urce pe bicicleta pentru prima oara in viata lui. Asa ca mananca legumele din supa la pranz si nu zice nici car nici mar cand nu este lasat sa se joace cu oamenii mari.

Cartile actioneaza altfel, mult mai subtil. Este o problema de empatie. Daca viziunea lor asupra lumii a fost suficient de puternica sunt in stare sa retraiesc cateva zile la rand starea de spirit pe care o degaja. Si asa ma vezi dand raspunsuri aiurea vanzatorului de merdenele. Sau speriind prietenii cu unele comentarii baroce la intrebarea daca vreau si cartofi prajiti pe langa friptura.

Ultima carte care a avut un asemenea efect a fost Umbra vantului.