Sunt toanta. Si asta imi ocupa tot timpul

Sunt o fiinta gingasa, care se gandeste mult la dragoste. Cel mai important lucru din univers. Cel pentru care merita sa mori. Si sa traiesti in acelasi timp. Numai cand aud cuvantul dragoste sufletul imi vibreaza asa, ca un tremurici. Si ma albesc pana in varful degetelor, ca apoi sa ma inrosesc instant.

De iubit poate oricine. Dar de iubit cu adevarat numai unii. Aceia care inteleg ca in dragoste este mult plans. Si suferinta. Si totusi nu renunta. Ca sa iubesti iti trebuie caracter. De piatra, nu din asta facut din aluat de profitor. Nu este nimic deosebit sa iubesti pe cineva frumos, destept, inteligent, care se comporta exact cum iti place, cu simtul umorului si a pantofilor si cu ochii pe oportunitati.

Oricine poate iubi asa ceva. Important este insa sa nu fi superficial. Si sa iubesti pe cineva care mai si minte. I se intampla si sa te trateze urat. Si sa uite de tine. Important este sa nu cedezi, fiindca iubirea invinge la final. Ok, poti sa plangi seara de sa se ude plapuma. Si poti si sa faci un pic de scandal in timp ce blugii sunt deja descheiati ca el sa nu aiba prea multe probleme cu sexul de impacare. Important insa, orice ar fi, este sa iubesti. Iti e tie rau acum, cum am izbucnit eu in hohote in plin mall. Dar scopul nobil merita.

Merita. Merita? O merita oare? Eu sunt gata sa dau totul. Sa nu ma gandesc toata ziua decat la el. Chit ca asta inseamna sa nu mai ajung sa stiu limba romana. Sau sa am vreun serviciu mai de doamne ajuta. Sau sa ma mut de la blocul asta confort 3. Nu ma fac pe mine chestiile materiale. Ci numai cele spirituale. Dar o merita el iubirea mea atat de profunda? Ca uite, parca ma gandesc si la altcineva. Un baiat care ma face sa zambesc. Si care ar putea fi iubit cu la fel de multa patima.

Si acum ce sa fac, sunt cam confuza, pe cine sa iubesc? Pentru ca eu vreau iubirea suprema.

Sau mai exact:

sal las sau sa raman cu el

buna;am prieten sunt cu el de 2 si 2 luni la inceput simtiam cal iubesc ori ce imi spunea numi era greu sa o fac pt el dar acu cate o data paca nu mai suport nici sa ma atiga mai ales cand vine momentul sa facem dragoste ne certam mereu pe tema asta numi place sa fac sau poate imi place dar nu simt nimik cu el mama gandit de multe ori sal las dar parca se rupe ceva in mine cand ma gandesc ca o sa trebuiasca sa stau fara el cu toatas ca ne certam mereu cand fac cu el drag.ma gandesc la un baiat care lam intalnit pe net dar nu e nimik intre mine si el doar amici el nu simte nimik pt mine cred dar nu stiu daca eu pt el simt ceva mereu ma gandesc la iel sunt foarte confunda as sta cu el si nu as sta cu prietenul as pleca in tara ca el ie spaniol si nu as pleca imi face toate poftele nu am probleme merg cand vreau in tara de asta nu ma plang dar dar nu stiu bdaca il iubesc daca o sa pot rezista tot timpul cu iel iel asculta mult de familia lui niciodata nu se sfatuieste cu mine si stam in aceias casa singurei dar mereu suna si intreaba pe alui va rog datimi un sfat nu stiu ce sa fac`pe o parte cred ca sunt si tanara am 18 anii va rog datimi un sfat multumesc

Literatura special pentru femei?

Acum, eu inteleg ca nu am niciun motiv sa citesc  o carte pe zi. Pentru ca si pe cele pe care le-am iubit in timpul liceului/facultatii le-am uitat. M-am trezit pe la jumatatea lui 1984 ca o citisem de fapt. Desi eu nu mai tineam minte. Si este o carte buna. Nu ai ce sa-i reprosezi. Si sa iti mai aduca aminte de ea se mai gaseste cate unul saptamanal.

Nici nu vreau sa ma gandesc cu cate carti bune mi se intampla acest lucru. Si cum, prin urmare, timpul petrecut cu ele pare un fel de pierdere. Nu ca m-ar atrage cine stie cat alte lucruri, mai senzoriale, si vai cat de rau imi pare acum ca nu am stat sa beau bere cat as fi vrut, numai pentru ca aveam o carte de citit. Deci nu de aici vine supararea, ci din faptul ca si placerea cititului, ca oricare alta, e ceva trecator. Oricat ar spune unii sau altii ca nu ar fi chiar asa.

Trecand peste aceasta introducere lunga si inutila, ca cine stie, poate voi aveti o memorie de elefant si tot ce cititi se intipareste acolo, revin la literatura pentru femei. Care acum consta intr-o inepuizabila lista de carticele in care o ea singura, desteapta, cu simtul umorului si traind intr-o mare metropola apasatoare incearca sa isi gaseasca un rost. Copiate dupa un sablon, scrise la kilogram si vandute ca panaceu pentru viata grea a femeilor.

Iar daca asta nu este suficient, vine si o carte ‘serioasa’ care sa trateze stiintific problemele femeilor

Iata ce spun femeile: Ce sa fac pentru a da sens vietii mele? As vrea sa fiu fericita, dar cum sa elimin sentimentul de vinovatie? Cum sa devin suficient de increzatoare pentru a-mi realiza visele? Cum sa am mai multa dragoste si bucurii in viata, in loc de stres permanent? Aceasta carte contine raspunsuri la toate aceste intrebari si chiar mai multe! Este o carte dedicata femeilor, tuturor femeilor.

Fiecare capitol cuprinde tehnici practice si masuri de actiune usor de implementat. Veti citi si cateva povesti adevarate dominate de succes. Va veti aminti de aceasta carte, mult timp dupa ce ati citit-o. Lectiile pe care le veti invata nu vor imbogati doar spiritual, ci va vor deschide si sufletul.

Eu am o singura intrebare – de unde le scoateti? Unde vedeti voi aceste femei atat de saracute intelectual incat sa le hraniti numai cu prostii. Si chiar daca ar fi unele, lucru de care nu ma indoiesc, pe celelalte de ce le-ati uitat?

Si da, ultima intrebare, daca citesc aceasta carte minunata oare chiar reusesc sa nu o uit, asa cum mi se promite? 😛

Sa facem o lista de lecturi feminine pentru domnii/doamnele de la edituri, poate ne baga si pe noi cineva in seama. Sa trecem la sala de lectura.

Deductie logica

Traiesc, asa ca nu mai am timp de scris. Cel putin pana nu termin cu masina, doctorii, impozitele si alte plati catre stat. Dar ca sa nu spuneti ca v-am parasit va dau niste poze sub titlul Deductie logica.

Costume de baie

+ Rochii.

=> Farmacie

Si acum, ca v-am distrat, cititi aici.

Sa va fie de bine!

Apetitul femeilor pentru sfaturi

Cam 4/5 dintre textele scrise de femei contin un sfat. Ceva complicat la care nu poti raspunde singur. De cate mese ai nevoie pe zi. Daca sa iti pastrezi sau nu prietenii actuali. Ai nevoie de un rucsac sau de o geanta. Ce trebuie sa faci ca sa fii fericita.

Si nici macar unul la persoana I, care sa avertizeze astfel asupra subiectivitatii. Pentru ca sfaturile lor sunt universale. Asa si numai asa se poate proceda. Nu, femeile care dau sfaturi nu cred. Ele stiu. Si sunt atat de sigure de asta incat e musai sa iti transmita si tie. Sa stii si tu. Ce mai, suflete gingase, cu iubire de aproape.

Daca ele isi fac unghiile, atunci faptul de a avea unghiile facute este un lucru cu necesitate bun. Si cui nu ii pasa traieste in greseala si pacat. Ei, si cum poti face ca sa ii ajuti? Pai nu e complicat. Le spui ‘e cazul sa va faceti unghiile’. Atat. Pentru ca pe loc, fiindu-le revelat celorlalti unde gresesc,  se vor buluci imediat pe la manichioare.

Ce conteaza faptul ca lor nu le place sa auda sfaturi? Ca imediat li se increteste pe spate spiritul rebel? Asa ceva nu te poate face sa te opresti. Pentru ca sfaturile tale nu sunt ca ale tuturor celorlalti, adica enervante. Nu… Ale tale sunt sunt intelepciunea ultima fara de care s-ar prabusi lumea.

E, si daca ai spus ce ai pe suflet, fara o farama de persuasiune, si vezi ca lumea este rea si invidioasa si de asta nu te baga in seama, atunci… mai spui inca o data. Dar exact la fel. Eventual un pic mai iritat. Cu o voce ceva mai ascutita. Cu niste caps, cu niste culori.

A… si nu strica din cand in cand sa te miri cum sunt oamenii de prosti si nu te asculta nimeni. Si sa mai spui o data, ca poate pricep.

Si daca tot vorbim despre tendinte de comportament. Barbatii au un apetit deosebit pentru lansarea de acuzatii. Bad, bad, bad, bad boyz 🙂

Ps – sa ne distram cu Livia, care sufera numai de umor excesiv atacand doua subiecte grele – sex si valentine. hm… o banuiesc de spam…

I’m the average Joe

Cand toata lumea fuge catre extraordinar, fantastic si deosebit incercand sa se arate a fi mai cu mot decat altii, eu inca o data plec in cautarea lui the average.

Si pornesc de la mine. Pentru ca mi se pare ca sunt un exemplu destul de bun de asa ceva. Adica o incarnare a comunului. Daca eu gandesc ceva trebuie sa mai treaca si prin capul altor catorva milioane. Daca eu ma impiedic intr-un loc, probabil au fost cateva oase bine frante inaintea mea. Si vor mai fi si dupa mine.

Mai ascult si cuvintele aruncate in treacat de catre unii, altii. Mai ales pe acelea care nu sunt alterate de dorinta de a impresiona. Pentru ca atunci ai sanse de a te pacali cel mai putin.

Si prin inductie merg mai departe. La rezultate ce la o prima vedere pot parea surprinzatoare. Dar, evident, nu sunt. Pentru ca vorbim aici de average joe. Insa cine mai sta sa il asculte si pe el? Cand noi avem teorii intregi de marketing scremute de oameni care au publicat carti. Si exemple pe care le putem copia. Si mai ales studii facute cu resurse serioase, care sa ne rastalmaceasca ceea ce bunul simt ne spunea de la inceput.

Spune teoria ca average joe vrea sa se simta special? Pai atunci facem comunitatea fiintelor senzationale. Ce conteaza ca average joe casca de plictiseala de i se rup falcile. El este un prost, nu stie ce vrea. Sa ii spunem noi. Ca asa am citit in carti ca se face. Iar in plus, noi suntem cei mai superiori, da, da.

Despre ce vorbesc aici?

Mai tineti minte cand va spuneam ca revistele pentru femei in forma actuala cam vobesc in gol pentru ca o parte importanta din publicul lor a ajuns in alta parte? Well, cand este intrebat acest public imi da dreptate. Chiar si atunci cand nu pare sa o faca.

Aloo, se aude acolo in fata? Directia este gresita!

PS – tot ce au inteles cei de la 9am din asta e ca ar fi un feminism de tip nou. Ne scuzati, mai bine lasati prostiile si mergeti la colegii de la kudika sa le explicati ca de la 16 ani am depasit faza cu Lacrimi de Valentines. Si nu este feminism sa nu suporti asemenea dulcegarii cliseistice.

Dar ce stiu eu? 9am are conform sati un trafic zilnic de peste 80k unici. Din care a reusit sa trimita prin link vreo 240 useri. Ma intreb ce parere o avea dono despre asta. Vorbeam de relevanta, influenta, sau ce?…

Spiritul gregar al femeilor

Asa, pentru ca imaginea este funny si are greutate in argumentatia de mai jos, as vrea sa va inchipuiti urmatoarea scena: o sala de sport in care sunt ingramadite 25 de aparate pentru bicepsi. Atarnati de ele 25 de muschiulosi transpirati urmaresc miscarile instructorului care le impune ritmul si tipa la ei ca sunt niste momai. Si sa mai renunte naibii la prajituri daca vor un fund apetisant!

Haha, imposibil nu? Pe de alta parte sali de aerobic unde fetele se misca in acelasi ritm se gasesc peste tot. De fapt ele nici nu prea fac exercitii daca nu au alaturi alte cateva care sa sufere la fel de tare. Ce mai, femeile performeaza mai ales in grup. In timp ce barbatii inclina spre individualitate.

Si de aici cateva lucruri pe care le tot observam in societatea noastra si nu prea stim cum sa le explicam, cum ar fi forta de penetrare a revistelor care se adreseaza femeilor sau capacitatea de a vorbi la nesfarsit pe forumuri de bebelusi.

Femeile au un spirit gregar. Si acesta ar fi unul dintre motivele pentru care se comporta diferit fata de barbati. Bine, cine vrea de aici sa traga concluzia ca barbatii sunt superiori si mai cu mot nu au decat. E specific pentru o anumita ingustime a intelegerii sa folosesti particularitatile pentru a-ti justifica propria superioritate si sa nu vezi ca din diferente pot iesi lucruri bune. Femeile reactioneaza unitar. Ha ha ha, ce proaste!, se umfla pe ei muschiul propriei individualitati.

Nici gand sa spun ca individualitatea nu ar fi un lucru bun. Sau ca din asta nu am avea cu totii de profitat. Dar sa nu mai scoatem ochii cu ea ca singura valoare posibila. Numai daca ma uit la ce scrie Michael Houellebecq despre traumele pe care le au acum barbatii din cauza individualitatii si ma bucur ca pe mine nu prea ma paste pericolul de a ajunge asa. O sa vedeti si voi daca puneti mana pe ‘Particule elementare’ – dezorientare, alienare, ratare, singuratate.

Asa ca pare sa fie un lucru bun ca acestei forte individuale sa i se opuna una gregara care sa mai slefuiasca colturile. Excesele nu sunt bune, in orice parte ar duce ele. Si un dialog al contrariilor este cel care ne poate opri din a cadea in greseala de a le face.

Bonus – ce se intampla cand nu mi se raspunde la emailuri.

Fete masculinizate

Stau cu picioarele desfacute, cu talpile indreptate in laturi, ca si cum ar trebui sa fie bine infipte in pamant. Pentru orice eventualitate. Nu se stie care este urgia care va urma. Chit ca sunt intr-un bar unde cea mai probabila problema este sa nu te imbeti prea tare si sa aluneci pe podeaua umeda a baii.

Ele sunt insa niste stalpi care pastreaza ordinea lumii. Nu le vei vedea vreodata bete. Atat de tare incat sa devina patetice si sa se observe cea mai mica urma de slabiciune pe ceafa lor lata. Da, femeile barbatoase au ceafa lata. E semnul lor distinctiv. Care nu le lasa sa fie altfel. Au purtat pe ea coasa. Si de ea atarnate doua caldari. Umplute cu nisip. Si apoi cu apa.

Asta le-a ingrosat vocea si le-a accentuat ridurile fetei. Femeile masculinizate nu vorbesc niciodata prostii. Le impiedica timbrul de zimbru. Care porneste din fundul pieptului tocmai cand incearca sa explice cum au verificat de dimineata teava de la aragaz. Iar apoi au schimbat o siguranta, ca parea sa nu mai reziste mult. Si apoi au discutat cu administratorul blocului de copacul din fata scarii care ar trebui taiat. Femeile masculinizate se implica, spre deosebire de restul pipitelor.

Povestile importante referitoare la ce au mai facut nu se termina niciodata. Nici un amanunt nu e de tratat in gluma. Sau diluzoriu. Stau cu picioarele bine in fipte in pamant, dominand cu totul interlocutorii. Fata de care se simt subtil induiosate pentru neputinta lor evidenta. Si gata sa ii ajute cu o bujie. Sau cu un sfat, daca e nevoie. Si intotdeauna e nevoie. Fiindca toti ceilalti oameni au o calitate asa prosteasca de a se uimi de ceea ce ii inconjoara.

Urmeaza o palma data pe spate in semn de incurajare, mai sa le zboare acestora plamanii.

Pe maine aceste femei ma sperie. Dar barbatii par sa se simta bine in preajma lor. Se saluta strangandu-se la piept, fara frica de vreo interpretare erotica. Le iau tovarase de calatorie in zilele in care se prostesc pescuind. Le folosesc ca si perna cand sunt dati afara de iubite. Le propun in gluma sa se combine cu tot felul de aratari.

Si cu multa grija le ascund ca le gasesc ingrozitor de neatragatoare.