Tag Archives: fericire

Vreau sa fiu fericit

Eu daca aud afirmatia asta izbucnesc in ras fara pic de consideratie pentru emitent. Cam asa cum as face si daca s-ar plange cineva in preajma mea ca o sa moara numai pentru ca are nasul inrosit si il doare in gat.

Probabil mi se trage de la anul de facultate in care am studiat problema fericirii, din antichitate pana acum. Si lucrurile au stat extrem de stupid intotdeauna. Chiar si la mintile cele mai luminate, denumite generic filosofi. Ca sa nu spun ca includerea fericirii intr-o declaratie de constituire a unui popor mi se pare o dovada de lipsa de viziune. Le spunem sa isi caute fericirea, le dam si arme ca sa poata sa ajunga la ea mai cu spor. Si apoi ne miram ca se omoara pe capete. Da, ce chestie neasteptata!

Bine, parca ii aud pe unii in fundal pufnind cu urmatoarea argumentatie slaba – zici asa numai pentru ca nefericirea este religia ta, exulti imediat ce se intampla ceva rau. Si alte rautati similare care se arunca celor care nu au impresia, asemenea lor, ca fericirea ar fi un fel de obiect care atarna deasupra capului. Si iti da un fel de statut diferit de cel al celorlalti. Un obiect pentru care merita sa calci pe un cadavru, doua ca sa il obtii si sa il pastrezi cat mai mult.

Desigur, daca e sa ii iei la bani marunti pe acesti cruciati ai fericirii in privinta identificarii obiectului cu pricina le va fi cam greu sa iti spuna cam despre ce ar fi vorba. Arunca asa, cu jumate de gura, ca ar fi familia. Sau, mai specific, iubirea. Sau mai abstract implinirea potentialitatilor. Sau mai concret, o casa si o masina.

Iar cumva toate acestea nu sunt asteptate de la sine. Ca nimeni nu spune ca vrea sa se faca fericit. Ci de la altii. Cei rai care te impiedica sa ajungi la obiectul fericirii sa ti-l atarni deasupra capului. Motiv tocmai bun sa ii impusti. Sau macar sa le faci morala vreo 2 ore, ca asta nu este ilegal.

Lasati-ma, va rog, sa mai rad inca o data. Haha!