Cum se comanda de la La Redoute

In urma experientelor cu La Redoute din Romania m-am gandit sa va fac un mic ghid ca sa va descurcati mai usor atunci cand vreti sa comandati haine pentru gravide.

Deci cum se comanda de la La Redoute? Pai, deschizi situl. Te uiti pe ce modele iti plac. Te hotarasti ca vrei musai o rochie vaporoasa, tocmai buna pentru vara, pentru ca ai impresia ca iti va incaprea mai bine balonul supranumit burta in ea. Te gandesti vreo 56 de minute ce marime sa alegi. Iti intrebi colegele ce greutate au si cat poarta. Suni sora si plasezi aceeasi intrebare ‘Tu pari cam grasa, ce marime au hainele tale?’. Afli niste marimi aproximative.

Te uiti in oglinda si iti inchipui cum ai arata la +15 kilograme. Iti consulti carnetul din adolescenta ca sa vezi unde anume s-ar duce acestea mai degraba. Trebuie sa fii sincera si sa recunosti: nu iti cresc sanii oricate kilograme ai pune in plus. Se duc toate glont pe coapse. Doar la unguroaice se duc pe sani. Injuri soarta. Citesti horoscopul pentru berbeci.

“Va e teama sa nu fiti rapit(a), mai ales ca umblati imbracat(a) cu haine care valoreaza greutatea dumneavoastra in aur. Desi aveti tot timpul un spray paralizant in buzunar/geanta, nu va simtiti in siguranta si evitati locurile prea putin populate. Joi traiti un moment de panica pe o strada pustie si rece, plina de caini maidanezi.”

Au trecut deja 3 ore de la primul gand bun, hotararea de a lua o rochie, si nu ai inaintat niciun pic. Pana la urma iti faci cruce si incerci sa plasezi comanda. Stupoare, nu se intampla nimic. Stres si chin. ‘Poate nu ma vor, poate nu sunt destul de buna. Ce ma fac?’ Si asa mai departe. Pana la urma iti vine gandul salvator de a-ti crea un cont. Alegi iar produsul. Plasezi comanda. Nimic. Tunete si fulgere. Primesti email de confirmare. Dai ok. Alegi produsul. Plasezi comanda. Surpriza…. Nimic. Te loghezi. Alegi produsul. Plasezi comanda. Si apar intrebarile unde sa ti-l aduca si prin cine si cum platesti. Si tot asa pret de cateva pagini. In final toata treaba pare sa se fi facut. Ei nu te mai intreaba nimic. Ba chiar iti si multumesc.

Te trec sudori reci, realizezi ca nu ti-au spus nimic de momentul cand ajung cu rochia la tine. Iei in calcul optiunea de a raspunde la una din ofertele de pe net de a lucra de acasa, cu posibilitatea de a te imbogati nelimitat. Te hotarasti ca de astazi sa trimiti cererea de demisie. Trimiti pana la urma la suport un email nelinistit – la mine cand ajungeti? Ei, oameni draguti, in cateva ore iti dau un telefon: ‘Nu va impacientati, produsul este disponibil, asa cum anuntam si pe site. Doar ca nu in Romania. Va sunam noi cand o fi sa vi-l aducem. Dureaza, stiti, transportul si…’

Rasufli usurata, ai rezolvat partea cea mai grea. Si cum au spus ca dureaza ai timp suficient pentru urmatoarele: intri pe un site de dating, vorbesti cu vreo 6 potentiali, alegi unul, va intalniti, va placeti, faceti stiti voi ce. Va hotarati ca viata voastra este perfecta si tot ce va mai trebuie este un bebe. Va puneti pe munca. Pana la vara urmatoare, cand vine rochia comandata, sunteti tocmai la marimea necesara. Pentru ca astrele va iubesc si nu v-ar face pocinogul sa fiti mult mai grasa decat ati previzionat.

In speranta ca acest ghid v-a fost de folos va urez succes!

UPDATE: dupa 2 saptamani au venit si pantalonii. sunt cu 6 numele mai mari :(. evident nu i-am mai dat inapoi, ca nu mai avem timp sa ne distram in acest fel. ocazie cu care am aflat ca masurile pe care le-au pus ei pe site nu trebuie luate in calcul daca vrei haine pentru gravide.

Oare cum traiesc oamenii care sunt offline?

De cand am descoperit internetul am avut mare grija si m-am inconjurat numai de oameni care sufera de eruptii de piele in momentul in care le pica netul. Oameni care pricep ce e ala blog. Si cum un nr de comentarii mai mare te poate face fericit si cu chef nebun de sex. Si cum un RT de la o anumita persoana echivaleaza cu luarea licentei dupa 4 ani plictisitori de studii.

Iar pe ceilalti, necunoscatorii, ii vad doar de 3 ori pe an, la sarbatori obligatorii ca Pastele si Craciunul. Fiindca uite asa, mare de tot s-a facut prapastia intre noi, fiecare stie si face altceva. Cum este de exemplu sora mea, care imi da forward la un email cu o poza funny la 5 zile dupa ce eu o vazusem deja, gratie twitter. Pai daca ei sunt asa in urma nu avem cum discuta!

Dar exista lucruri mult mai grave decat lanturile de mailuri funny corporate vs twitter. Eu nu inteleg cum stabilesc acesti oameni, care stau departe de net ce se intampla in lume. Asteapta sa ii sune un prieten, ca poate accidental afla ca a fost cutremur in Haiti? Se uita la stirile acelea imbecilizante de la TV?

Acum sa nu ma banuiti de cine stie ce elitism. Insa daca iti lasi creierul sa fie mangaiat si zguduit numai de ceea ce unii destepti au conceput si pentru tanti Floarea cu 4 clase primare, atunci… deh. Si asta ani de zile. Poate iti mai cumperi in weekend o revista din aceea cu coperti lucioase si cu titluri bombastice ‘Evolutia pietei imobilirate pana in 2020’ si ‘Cei mai importanti lideri ai lumii. Prognoze ale unui nou razboi’, dar o astfel de scanare cu greu mai poate salva ceva. Si nu ca ar fi esential sa stii in fiecare secunda ce face toata lumea, dar nu ai cum iesi bine daca iti limitezi sursele numai la 3-4, si alea concepute asa, pentru toata lumea si nu pentru nisa din care tu faci parte. Ca sa nu mai vorbesc ca toate stirile cu adevarat importante pentru viata ta nu iti ajung la urechi decat sub forma de barfe.

Ca sa nu mai spun si de relatiile pe care poti sa le ai. Cativa colegi de facultate, daca nu au plecat in alta tara. Cativa colegi de la job, insa cu mare grija, doar se stie cat de periculoase pot deveni acestea pentru linistea ta. Nasii si finii, daca esti mai traditional. Si gata, s-a inchis cercul. Pe cand daca ai internet numarul de persoane cu care poti sta de vorba, cu care poti schimba idei si care sa aiba aceleasi interese ca si tine este nu de 100 de ori mai mare, ci de 1000 e ori. E adevarat ca nu poti decat cu putini dintre ei sa ai relatii ‘de suflet’, dar asta nu pentru ca nu ai avea de unde alege, ci pentru ca si daca te-ai ocupa numai de asta nu ai putea face fata tuturor oamenilor interesanti la care poti fi expus.

A trecut atata timp de cand netul face parte din viata mea, cam 10 asa, incat imi este imposibil sa inteleg cum reusesc sa traiasca ok cei care il acceseaza numai cand isi cauta bilete de avion. Cum reusiti?

Cum reusesti sa devii irelevant

Sa zicem ca ai un site, un blog de nisa, whatever care porneste cu piciorul drept. Si asta pentru ca ai identificat o anumita nevoie, un public care ar putea fi interesat si, pe deasupra, ai mai gasit si modalitatea de a transmite informatia intr-un mod care sa fie usor de digerat si incitant.

In primele luni esti extrem de multumit. Toate cele de mai sus nu se obtin cu usurinta. Caci multi si-au frant gatul chiar de la primul pas. Cu mare placere te uiti cum totul creste in mod natural. Mai o discutie arzatoare. Mai o recomandare de la cineva foarte bine vazut de cercul pe care vrei sa il cuceresti.  Mai o ‘exclusivitate’ care ti se da pentru ca ai capatat un oarecare aer de obiectivitate. Ba chiar te joci un pic de-a arbitrul spre deliciul publicului.

Toate bune si frumoase, pana realizezi ca nu muncesti in niciun caz mai putin decat in prima zi, cand credeai ca iti va plesni capul de atata concentrare, iar rezultatele, desi bune, nu te mai satisfac. Cresterea se intampla totusi mult prea incet si pari sa nu ajungi unde iti doresti decat peste 5 ani. Si cine are 5 ani de irosit asa?

La asta se adauga si efectul neplacut al epuizarii resurselor. De multiple feluri

– sunt resursele tale intelectuale – faci anumite glume pe care lumea deja incepe sa le astepte si nu mai reactioneaza ca la inceput; ai un anumit tip de cunostinte care se invart totusi intr-o arie restransa si cei care te-au urmarit constant ajung sa aiba impresia ca stiu deja tot ceea ce le spui

– sunt resursele de socializare – oamenii cu care interactionezi, cei care ar putea sa iti fie de folos, cei la care poti ajunge au fost deja exploatati. Si pentru niste rezultate nu foarte spectaculoase.

– resursele de curiozitate ale publicului. Care nu sunt nici ele infinite. O fi fost el distrat, amuzat, informat, incitat primele x dati. Pana cand te viziteaza si realizeaza ca nu avea neaparata nevoie sa citeasca un text si incepe doar sa scaneze titlurile. Apoi renunta la obiceiul de a mai intra zilnic, fiind o persoana tare ocupata. Iar cand vine dupa o saptamana realizeaza ca nu a pierdut nimic si fara nicio problema te poate scoate din programul pe care il are. Moment in care ai intrat pe panta irelevantei si doar o data pe luna sau cu cine stie ce ocazie speciala sa se mai uite sa vada ce si cum.

Evident ca o asemenea oboseala din partea ta si din partea publicului este dificil sa nu o sesizezi. Si incepi sa faci miscari haortice, insuficient gandite, care nu fac decat sa te infunde si mai tare.

– pui mai mult continut. Hai sa vedem cum merge si asta, ah, am aflat si de aceasta discutie hai sa o pun ca s-o gasi cineva interesant, am gasit pe unii care ar scrie gratis, ia sa le public ce imi trimit, ca nu are ce sa strice. Decat ca, evident, cititorul isi pretuieste cel mai mult timpul si nu mai are chef sa sape ca sa gaseasca ceea ce il atragea inainte.

– te erijezi intr-un fel de ‘tatal lor’, ceea ce din pacate iti cam inchide orizonturile. Ai in jur cativa paji ocupati sa iti faca osanale si sa iti ridice mingi la fileu. Le raspunzi, ca deh, nu se face sa iti lasi balta userii cei mai fideli. Si asta iti ocupa tot timpul. Ceilalti stau pe margine si ridica din umeri la o asemenea balaceala intr-o baltuta cand lumea este atat de larga. Dupa care pleaca.

Deh, e foarte greu sa nu cazi in capcana ingustimii propriului orizont. Mai ales daca ai un orgoliu usor gadilicios.

Voi cata rabdare aveti?

Dupa 2 saptamani in care nu am deschis niciun site nici picata cu ceara am zis sa vizitez cateva ca sa vad ce si cum s-a mai intamplat. Lucrurile au mers intr-un ritm atat de ametitor, de mi-am spus ca probabil ar trebui sa lipsesc vreun an asa, ca sa am ce stiri sa citesc despre internet. Dar ce mai vorbesc blogurile (mai degraba de ce nu mai vorbesc blogurile) alta data, intr-un alt post.

Si uite asa am dat peste un articol de pe 11 septembrie al lui Comanescu in care povesteste cum facea un fel de live blogging pentru hotnews prin 2001, cand situl avea un pic peste un an. Si ma intreb cati dintre noi avem rabdare 9 ani ca sa ajungem sa avem un proiect de succes. Pe mine un mariaj de o asemenea durata ma face sa ma duc la popa sa cer dezlegare de pacate si o slujba speciala numai pentru mine si sufletul sitului meu. Iar asta numai ca sa reusim sa existam fizic. Chiar daca nu impreuna.

Ceea ce ma duce cu gandul la urmatoarea intrebare. Ce inseamna un proiect de succes?

– acoperire investitii si profit

– deschiderea unor noi drumuri, impunerea unor standarde

– recunoastere ca lider din partea comunitatii careia i se adreseaza

?

Spuneti si voi cand incepeti sa rasuflati un pic usurati. Si care este perioada maxima de timp pe care v-o acordati ca sa ajungeti acolo.

Generatia Spam

Aseara am petrecut doua ore cu o alta generatie indragostita de internet, generatia de 20 de ani. Recunosc ca era printre primele contacte de acest gen. Asa ca socul, deh, a fost destul de mare. Probabil cam cat de mare trebuie sa fi fost acum cativa ani si socul ziaristilor in momentul in care cititorii au inceput sa le spuna ca nu sunt cu nimic mai presus decat ei. Drept pentru care au inceput sa se citeasca intre ei si i-au trecut pe ziaristi la relicve ale istoriei.

Ei au vorbit si eu i-am ascultat rumegand informatia dupa metoda de aici. Ce a reiesit? Ca noua generatie este generatia spam, generatia zgomotului, generatia cantitatii. Si, ca orice generatie, este extrem de mandra de minunata sa descoperire care o defineste. In cazul de fata fraza cheie este – cu cat faci mai mult zgomot cu atat ai sanse mai mari de a acoperi zgomotul celorlalti.

Iar pornind de aici noua generatie nu mai este o generatie de content. Acesta este detronat. Este o generatie de linkuri, prin orice mijloace – prieteni care nu te intereseaza, dar dau bine ca si cifre, taguri, conturi false, vorbarie si topuri in care sa iasa cat mai in fata. Motiv pentru care noua generatie nici nu prea are bloguri. Acestea necesita mult prea multa munca. Ce sens are sa scrii 2000 de caractere intr-un singur loc cand poti scrie 140 intr-o multitudine de locuri? Si pe acestea sa le multiplici pana cand mesajul tau ajunge sa faca inconjurul planetei in NUMAI 6 pasi!

Generatia spam care nu mai vizeasa sa inventeze ceva, ca nu are de ce. Tot ce trebuie sa stii este aici, imediat, la dispozitie. Spus de altii care stiu cum se face.

Generatia stresata de faptul ca pe pozele de pe facebook poti pune numai 50 de taguri.

Generatia spam care iubeste topurile, de orice fel si da mass message sa fie votat ca fiind cel mai popular.

Generatia spam care scrie numai pentru a pastra legaturile cu ceilalti, incat ajungi sa vezi numai posturi lipsite de substanta care amintesc ca unul sau altul dintre ‘clienti’ a facut ceva.

Generatia spam care da mana numai ca sa mai primeasca un link.

Si mai adaugati cate vreti… acesta este numai inceputul.

Nu pot sa nu ma intreb: ne va schimba oare aceasta generatie jobul asa cum l-am schimbat si noi pe cel al jurnalistilor clasici? Sau nu vorbim de o generatie si implicit de o schimbare, ci numai despre o gramada de oameni care nu au suficienta imaginatie ca sa gaseasca ceva mai valoros in care sa isi investeasca timpul.

PS: Zgomot. Zgomot. Si ca sa ne distram, lamaie va promova acest articol folosind tehnicile mult intragite ale tinerei generatii. Si s-a facut spam.

Sa dam la saiba

Pe pagina de media a aparut o noua sectiune. Cu joburi. Si Ringier care cauta oameni pentru un site adresat femeilor. Si pentru editia online Libertatea. Le-am citit, ca deh, sunt mereu curioasa cum isi organizeaza altii departamentele.

Si ei, well, i-au pus in patratele. Bine delimitate. Ca si cum ai cumpara niste robotei. Cel putin asa mi se pare mie. Ai redactori (preferabil unii care se pricep la anumite domenii, desi, deh, orice femeie poate sa scrie despre treburile femeiesti :D), ai coordonator de proiect (mi-a placut mult sarcina de a concepe rapoarte saptamanale de activitate si cerinta de a avea simtul umorului si nu oricum, ci bine dezvoltat. cred ca se completeaza cumva), ai online moderator (adica specialist in spam finut pe retele sociale), ai brand manager, ai seo specialist.

Ok, sunt niste oameni seriosi. Nu stiu ce mi-o fi venit sa rad asa de ei. Cred ca o sa faca un super site. Ma mir ca le lipseste redactorul sef, dar e online, nu trebuie sa ne incurcam in detalii din acestea. Bine, sa ma potolesc, probabil ca toti marii publisheri sunt organizati asa. Si sa va povestesc cum vad eu o buna echipa de publicatie online. Dupa care puteti sa ma trimiteti lejer si argumentat in epoca de piatra.

Eu zic ca in online trebuie sa ai o echipa formata numai din coordonatori de proiect cu abilitati dezvolare brand si ceva cunostinte seo. Sau ca macar asta ar trebui sa fie dezideratul. Altfel pur si simplu ai o echipa formata din oameni care stiu mai putin decat stie un blogger bunicel si care impreuna, daca reusesc sa comunice bine, reusesc sa faca cam cat acesta. Si asta pentru ca in online se lucreaza mai ales pe proiecte, chit ca toate proiectele la un loc formeaza o publicatie unitara. Iar prin proiect poti intelege ce vrei – sectiune noua, alt unghi de abordare, facilitati pentru user etc. Acesta este mare avantaj al internetului. Ca permite usor testari, ajustari. Adica iti permite sa incerci.

Si cum sa incerci cu oameni bagati in casute si cu taskuri din care nu au cum iesi?

Dar probabil ca nu stiu despre ce vorbesc. Sa ne organizam, zic!

Radiografie de viral

Times a publicat vineri inca un articol care a devenit viral. Este al 3-lea in doi ani (au mai fost Vadim a murit si Judetul Dolj si-a declarat independenta). Ocazie cu care sa le transmit de LMA colegilor pentru ca ne-au binedispus atatea zile.

Articolul a avut vineri cand a fost publicat 37.000 vizite, desi situl a fost cazut 6 ore din cauza traficului. Pana spre seara stransese peste 700 de comentarii. A continuat sa fie citit si peste weekend cu 17.000 vizite in sambata si 9.000 duminica. La ora la care eu scriu aceste randuri se apropie de 1000 de comentarii, cu peste 67.000 de vizite. Poate nu vi se pare cine stie ce. Dar vorbim de un site cu media de 2000 vizite pe zi.

Si acum cateva lucruri despre virale, pentru ca articolele de la times sunt printre putinele care au reusit sa se propage astfel. Vorbesc, desigur, de .ro Pretentii de virale au mai existat. Doar ca era vorba de campanii de PR care imitau viralul. La sfarsit tragandu-se un fel de linie, cat se poate de pr-istica – uite ce chestie interesanta am facut de vorbeste atata lume despre noi! Ca sa nu mai vorbesc ca orice pretentie de clip funny facuta pe la noi este si automat cuprinsa in categoria viral.

Si acum cateva mituri pe care as vrea sa le daram in legatura cu viralul

Traficul de la cei mari. Este un mit. De fapt viralul vine de la cei mici si multi. Care au dat peste o informatie si o considera destul de interesanta/funny incat sa o transmita mai departe. Si asta fara nicio legatura cu hai sa scriu despre ce ai facut ca si tu ai scris despre mine.

Wow, a scris X despre mine. Si mi-a adus 8000 cititori. E clar ca e viral. Hm.. nu este. E o ‘recomandare’. Traficul nu este datorat productiei tale, ci capacitatii celui care a pus linkul de a-si determina proprii cititori sa faca o actiune. Ai un viral daca traficul direct este mai mare decat cel indirect. Cand 1000 micuti pun link catre tine ai viral. Cand vin din messenger ai viral. Cand cresc cautarile pe google dupa o anumita informatie pusa de tine ai viral. De exemplu acest test a avut 86% trafic direct si restul prin linkuri sau cautari google.

Poti controla un viral. Iar aici chiar m-as adresa clientilor de agentii online. Care procedeaza cam ca aici. Ei vor viral. Cred ca orice poate devini astfel. Daca agentia este buna. Si nu este platita degeaba. De fapt viralul tine de un context. Nici unul din aceste articole nu ar fi fost atat de citite/discutate/preluate/recomandate daca nu ar fi existat contextul potrivit. La acesta este inceperea scolilor + discutiile despre educatie + proasta pregatire a elevilor (puteti numai sa cititi comentariile de la acest articol si va ganditi ca atunci cand vor creste ceva mai mari s-a terminat cu noi) + un libertinaj mult prea mare afisat de la varste mult prea mici. Textul nu a intentionat sa fie viral. Ci numai parodie. Numai ca a lovit unde a durut mai tare.

Daca am face un viral ne-am scos. De fapt nu. Si daca nu ma credeti puteti sa va ganditi la ce faceti voi. Sub 10% revizitam macar inca o data un site pe care am ajuns pentru ca ar fi ceva fun. Castigi o oarecare notorietate in piata de online. Castigi niste linkuri. Dar nu neaparat si cititori fideli. Iar la times.ro ar trebui chiar sa fie mai usor ca in alte parti. Ai virale parodii si tu oferi zilnic asa ceva. Deci nu ai ce asteptari sa inseli. Viralul nu este raspunsul pentru ce isi doreste o publicatie, indiferent ce cai verzi se viseaza astazi pe net.

Cititi aici continuarea la articolul de vineri. Mult mai fun decat articolul de la care a pornit totul. Ceea ce mai spune inca ceva despre virale, pentru cei care au ochi sa priceapa.

Sa vezi si sa nu crezi

Uneori mi se mai pare mie ca una, ca alta. Dar testul, care nu minte niciodata, spune ca traiesc in cea mai buna dintre actualele lumi posibile.

Tu ti-ai ales bine mogulul?

Care mogul ti se potriveste?

Iti e mai bine la Orlando

Celelalte medii erau cam ocupate. Asa ca ai ajuns in internet. Prin urmare, intelegi ca internetul este un instrument, ca nu exista bine sau rau. Ci numai eficient sau ineficient. Te gandesti sa stai pe aproape, sa inveti si tu de la maestri cum poti face bani din media care e cea mai prost platita. Speri sa existe un moment in care sa poti spune ca gata, esti la fel de bun ca el si poti deveni si tu un mic mogul. Pana atunci visezi cifrele din analytics.

Testeaza si tu

Mai mult nu este mai bine

Da, stiti si voi ca e corect ce este in titlu. Si totusi parca nu. Pentru ca nu va dati seama nici voi cum ati ajuns voi sa faceti produse de publishing. Ma rog, e la liber, investitia este mica. Cineva v-a sugerat ca ar mai fi loc pe aceasta piata. Ca sunt numai situri proaste. Sansele sa iti iasa sunt mari daca nu te bati cu nimeni.

Ai dreptul sa incerci, ca oricine altcineva. Si cum incerci?

A, in niciun caz nu incepi prin a te intreba ‘ce aduc eu nou?’ Nop, insusi faptul ca existi este atat de fascinant incat nu mai trebuie sa te intrebi nimic altceva. Toata lumea cand te va observa va lasa tot ceea ce face pentru a veni sa suga intelepciune in stare pura. Si va fi atat de nesatula incat va vrea mai mult si iar mai mult din hrana la mana a-7a cu care binevoiesti sa il hranesti. Atunci cand nu esti ocupat sa te uiti la filme pe youtube.

Cum se face un proiect? Ei bine, se porneste de la niste casute. Care sunt goale. Si le asezi unele pe altele pe homepage, cum le are toata lumea, pe coloane. Numai ca la tine sunt in alte culori, mai proaspete. Iar in plus lumea este plictisita de ceilalti si tu reprezinti speranta. Cel putin la inceput. Profiti de hype si apoi mai vezi tu ce se intampla.

Casutele goale insa nu iti dau pace. Ele trebuiesc umplute cu ceva. Ei bine, tu vei fi mai bun decat ceilalti pentru ca vei avea macar cu un articol mai mult. Ei au pe home un slideshow cu 5 articole? Ei bine, tu vei avea cu 6. Iar ca bonus, le vei da si primele 500 de caractere din  stirile de pe net, care au o cat de vaga legatura cu domeniul tau. Fara link la sursa, ca nu vrei sa iti paraseasca situl.

Paginile se vor umple de vorbe, vizitatorii vor incepe sa curga din google. Iar apoi vor reveni si singuri impresionati de cat de bine stii sa compilezi informatie de pe net. Si cum te zbati tu cautand pentru ei si scriind articole cat mai lungi – cam 2-3 pagini, asa, ca sa arati ca esti serios si nu un fietecine. Si apoi te vei imbogati instant pentru ca ai un angajat platit cu 300 euro, iar acum ca e criza ii poti da linistit 200.

Trece vremea insa scenariul nu se valideaza. In google nu stai prea bine, page rank – ce-i aia?, 2pagini/vizita in zilele fascinant de bune, rata de revenire? – eh, mai bine nu mai discutam, nimeni nu da link catre tine si numai de-al naibii nici tu catre ei. Injuri vizitatorul prost care nu pricepe ce e aia continut de calitate si mai degraba vrea scandal, mai schimbi ordinea casutelor, pui editorul sa mai umple una, sa stea in week-end, nu conteste – acum chiar i-ai facut, vei avea 7 articole!

Mai stai, mai te framanti, dar niciodata nu te intrebi ‘ce aduc eu nou?’, nop, asa ceva ar face rau la ficat.

Re:seminar – cateva impresii

Ieri seara a fost re:seminar. Prezentarile le gasiti pe re:fresh. O descriere mai detaliata va veni luni pe hotcity la rubrica socializare 2.0 facuta de marie jeanne. Care a fost bloggerul perfect, imi dau eu seama – si-a luat notite, a facut poze, a vorbit cu toata lumea. Exact ce sfatuiau vorbitorii sa faci daca vrei sa devii un brand in online. Parca era pusa acolo ca sa dea exemplu. O placere sa o privesti.

Mie mi-a placut mult aceasta intalnire. Mi-a aratat clar ce nu fac ca sa devin o persoana cunoscuta prin prezenta online. A fost cam singura intalnire de acest gen de la care am plecat cu cateva idei concrete. E adevarat ca nici nu am fost la foarte multe. Asa ca ii transmit felicitari lui Costin si de abia astept si urmatoarele.

Si acum cateva cuvinte despre prezentari. Prima prezentare, cea a Cristinei Popov mi s-a parut destul de arida, aducandu-mi aminte de cursurile de la facultate. Dar banuiesc ca o fi utila. E bine sa iti structureze cineva informatia daca evoluezi intr-un fel de ceata a conceptelor. Am ramas totusi cu o idee – chiar daca nu vrei un brand el tot se construieste prin simpla prezenta. Aha, ok, credeam totusi ca e ceva mai dificil de atat, altfel nu ne-am mai bate capul.

Cristina de la monden.info a fost as usual – plina de energie si convinsa ca viata este o mare acadea roz lipicioasa. A spus lucruri concrete si de bun simt. Dar care nu se fac. Nici eu nu le fac. Poza cu mine ioc. CV ioc. Acelasi nick peste tot – ne mai gandim… Follow-up dupa ce cunosc un om – aproape niciodata (cu exceptia intereselor amoroase care parca imi dau un impuls spre personal branding). Deci daca chiar as vrea, Cristina mi-a spus cum. Momentan insa imi mai iau un ragaz.

M-a distrat ca era convinsa ca un brand personal se contruieste mai ales prin sinceritate. De parca toata lumea ar avea o personalitate asa de compacta si unitara ca a ei. Well, oamenii au ceva mai multe contradictii in general, asa ca si sinceritatea asta ar trebui cumva ghidata, ca sa nu zic fortata, intr-o directie.

Buddha, pe care pana acum nu il identificam vizual, m-a convins ca blogerii de succes sunt slabuti si nervosi. Si el a dat sfaturi de bun simt. De data asta despre importanta intalnirilor offline. Prezentarea lui este suficient de completa, asa ca o puteti citi ca sa va faceti o idee. Atat a repetat ca trebuie sa scrii dupa ce ai fost la un eveniment incat iata ce se intampla chiar acum. Nu ca nu as fi stiut, ca si eu eram cam amarata ca e atat de slab feedback-ul dupa girls night out. Budhha merci ca m-ai ajutat sa sparg gheata.

Dupa parerea sa punctul forte al unui blogger este socializarea. Well, eu as mai aminti cateva – ideile, cunostintele, creativitatea, energia. Eu inca mai cred ca si ursul morocanos poate avea succes. Desi nu imi vine un exemplu clar acum in minte. Insa altfel ajungem sa avem vedete de carton ca la tv, ceea ce nu cred ca vrem.

Despre zoso nu prea am ce sa spun. Nu a avut o prezentare. Raspunsurile erau date jumatate la misto, jumatate vedetism. Acum am citit la el pe blog ca intalnirea i s-a parut un esec. Ma cam depaseste aceasta atitudine. Banuiesc ca isi pastreaza personalitatea umana pentru intalnirile face to face. Dar nici nu am stat pana la sfarsit, asa ca poate ulterior lucrurile au evoluat altfel.

Prezentarea lui costin nu am vazut-o, dar inteleg ca militeaza pentru bloguri de nisa. Ceea ce face sens. Ma uimeste ca se uimeste ca nu exista bloguri de nisa. Pai nu exista pentru ca nu exista nici oameni capabili sa le scrie momentan. Cei care ar avea cunostintele castiga mai multi bani din alta parte. Probabil ca au si recunoasterea de care au nevoie in mediul lor. Internetul inca nu le aduce o plusvaloare. Iar in plus, proabil ca ar face toate greselile enumerate de ante-vorbitori. Si din aceasta cauza nu ar auzi nimeni de ei. Dar poate face Costin cu re:seminar ceva lobby in aceasta directie ca sa citim si noi continut mai de calitate.

Deci una peste alta mie mi-a placut. Si am ramas cu cateva idei practice. Mi-ar fi placut sa fie mai multe exemple concrete. Dar asta poate alta data.