Tag Archives: personalitate

Cat de mult ascultati?

Desigur, este fantastic si minunat sa spui ce iti trece prin cap. Iti auzi vocea care suna mai melodios decat a oricui altcuiva. Si te poti peria in oglinda. Ba chiar ai si niste avantaje ceva mai serioase decat masturbarea egoului: dai prilejul sa fii cunoscut, iti clarifici propriile idei, reusesti sa mai si convingi pe cate unii etc.

Insa actul ascultarii mie mi se pare mult mai interesant. Chiar si atunci cand este vorba sa ajungi la anumite rezultate. Nici chiar artistul nebun purtat pe avanturi de propriul geniu nu este mai degraba un vorbitor. Desi probabil ca asa s-ar crede. Si el trebuie sa asculte in jur ca sa exprime ceva care are relevanta. Pe teren virgin nimic nu apare.

Si cum asculti?

E, aici iti trebuie multa rabdare, curiozitate si experienta. Pentru ca, de cele mai multe ori, ceea ce este mai interesant se afla dincolo de cuvinte. Adica asculti accente. Hai sa zicem cuvinte cheie, pentru ca suntem obisnuiti cu termenul. Si poti ajunge dupa un timp sa ai o harta mentala a persoanei respective. Care sa arate aproximativ ca un tag cloud.

Si asta este posibil pentru ca in general suntem obsedati de numai cateva idei. Ceea ce e bine, altfel nu am mai reusi sa facem nimic. Ne-am pierde in explicatii la explicatii. Temele noastre de discurs revin. Sunt privite din cele mai variate unghiuri. Dam viata unor idei raportandu-ne incontinuu la ele. Si lasand complet deoparte ca si cum nu ar exista ceea ce nu intra in universul nostru.

In acest fel lucrurile care nu se spun sunt cel putin la fel de importante ca si cele care se spun. Pentru ca iti indica ceea ce nu este persoana respectiva. Iar eliminarea este aproape o desemnare. Cu siguranta mult mai corecta decat autoevaluarea pe care si-o face fiecare. Avem asa o tendinta sa ne mintim 😛

Repetarea si lipsa spun mult mai mult despre noi decat ceea ce vrem sa transmitem in mod constient. Numai timp sa ai sa le urmaresti.

Si, desigur, nu trebuie uitat niciodata caracterul. Acesta avand mereu cuvantul final.

Fete masculinizate

Stau cu picioarele desfacute, cu talpile indreptate in laturi, ca si cum ar trebui sa fie bine infipte in pamant. Pentru orice eventualitate. Nu se stie care este urgia care va urma. Chit ca sunt intr-un bar unde cea mai probabila problema este sa nu te imbeti prea tare si sa aluneci pe podeaua umeda a baii.

Ele sunt insa niste stalpi care pastreaza ordinea lumii. Nu le vei vedea vreodata bete. Atat de tare incat sa devina patetice si sa se observe cea mai mica urma de slabiciune pe ceafa lor lata. Da, femeile barbatoase au ceafa lata. E semnul lor distinctiv. Care nu le lasa sa fie altfel. Au purtat pe ea coasa. Si de ea atarnate doua caldari. Umplute cu nisip. Si apoi cu apa.

Asta le-a ingrosat vocea si le-a accentuat ridurile fetei. Femeile masculinizate nu vorbesc niciodata prostii. Le impiedica timbrul de zimbru. Care porneste din fundul pieptului tocmai cand incearca sa explice cum au verificat de dimineata teava de la aragaz. Iar apoi au schimbat o siguranta, ca parea sa nu mai reziste mult. Si apoi au discutat cu administratorul blocului de copacul din fata scarii care ar trebui taiat. Femeile masculinizate se implica, spre deosebire de restul pipitelor.

Povestile importante referitoare la ce au mai facut nu se termina niciodata. Nici un amanunt nu e de tratat in gluma. Sau diluzoriu. Stau cu picioarele bine in fipte in pamant, dominand cu totul interlocutorii. Fata de care se simt subtil induiosate pentru neputinta lor evidenta. Si gata sa ii ajute cu o bujie. Sau cu un sfat, daca e nevoie. Si intotdeauna e nevoie. Fiindca toti ceilalti oameni au o calitate asa prosteasca de a se uimi de ceea ce ii inconjoara.

Urmeaza o palma data pe spate in semn de incurajare, mai sa le zboare acestora plamanii.

Pe maine aceste femei ma sperie. Dar barbatii par sa se simta bine in preajma lor. Se saluta strangandu-se la piept, fara frica de vreo interpretare erotica. Le iau tovarase de calatorie in zilele in care se prostesc pescuind. Le folosesc ca si perna cand sunt dati afara de iubite. Le propun in gluma sa se combine cu tot felul de aratari.

Si cu multa grija le ascund ca le gasesc ingrozitor de neatragatoare.