Tag Archives: relatii

Hei, stii tu care,

hai sa discutam despre asta .

Ma placi? Trebuie sa ma citesti

Toti iubitii mei au fost supusi la traume. Puteau sa fie ei sa fie cei mai draguti oameni de pe suprafata pamantului, cu simtului umorului si aducatori de orgasme. Daca nu ma citeau nu se puteau intelege cu mine.

Iar pe vremea cand nu exista internet peste tot si blogingul nu fusese inca adoptat va rog sa ma credeti ca era complicat.

Ii pandeam sa intre pe usa. Daca eram in toane bune ii asteptam cu cina pusa. Le lasam, sa zicem, vreo 10 minute sa se relaxeze. Cu mare greutate. Fiindca inca de pe la 4 urmaream usa ca o apucata. Iar apoi le tranteam in brate un vraf de foi. Si ma aseazam langa ei pe bratul fotoliului bataind dintr-un picior. Si asteptand parerea. Oare am redat bine? Se intelege? Are relevanta? Mai trebuie taiat ceva?

De stres pufaiam tigara dupa tigara. Si incercam sa imi indrept parul. Tragand tare de el. Ma ridicam. Ma duceam la oglinda. Al naibii, tot nu era drept! Pe masura ce lectura inainta obrajii capatau culoarea fundului de maimuta. Speriata ca, la dracu, o sa inteleaga ca unele lucruri sunt despre ei. Si nu sunt neaparat laudative. Iar daca nu inteleg atunci nu stau chiar bine la capitolul inteligenta. Si asta iar nu era bine… Anticiparea unor dialoguri neplacute ma epuiza.

In tot acest timp ei ramaneau lipiti de fotoliu de privirea mea neinduratoare. Invartind foile nehotarati ce sa faca. Toti, fara exceptie, reactionau la aceasta brutalitate oftand din greu. Si incercand sa ma dezbrace. Cam asa, de pe la jumatatea tomului. Cu voce spasita ziceau ca nu au inteles nimic. Ca nu se pot concentra. Ca au avut o zi ingrozitoare, facand lucruri de oameni mari. Si nu jocuri fara urmari. Asa, ca mine.

Dar ca au ei alt ac de cojocul nelinistilor mele. Doar sa ii las, si o sa vad ca imi place. Mrrr….

Sana zicea azi, sacrilegiu!, ca ea prefera batbatii care nu folosesc internetul. Si ca pot sa nu arunce nicio privire pe blogul ei si ea este bine mersi si multumita. Ba cu atat mai tare. Si cu atat mai bine. Doar nu trebuie chiar asa sa impartasesti totul. Oricat ar fi de important.

Dar eu nu sunt chiar normala la cap. Si daca asta nu merge parca nimic nu merge. Asa ca, sper ca ne-am inteles, daca ma placi TREBUIE sa ma citesti!

Lasa-ma sa te spamez

Nu te incrunta. Si nu ai teama. Si lasa-ma sa te spamez.

Nici nu iti poti inchipui cata placere imi face acest lucru. Fiecare spam e ca un puf roz, din acela care se pune pe capete de creioane de catre fete cu mintile duse. Asa sa sunt si ale mele daca mi se intampla sa ma gandesc la tine. Si o fac des. Noroc ca mi-a mai ramas o farama de simt al penibilului. Si ascund puful roz cat pot de mult.

Dar uneori ma mai razbeste si pe mine. Mi se pare ca este atat de stralucitor. Si colorat. Si paietat. Incat merita prezentat in fata ta cu intreaga ceremonie de rigoare. Ca sa radem apoi amandoi de el. Si sa ne zbavim asa de penibilul in care mai suntem aruncati din cand in cand. Dar nu ne reprezinta pe noi, fiinte rationale. Nu.

Ti se cere o participare minima. Nu trebuie sa faci cine stie ce giumbuslucuri. Eu oricum m-am consumat cu totul in actul spamarii. Probabil ca daca mi-ai raspunde dulceag as face apoplexie. Si as incepe sa vomit toate cuvintele siropoase pe care le-am spus. Asa ca tu nu ai voie. Trebuie sa te tii tare pe pozitie. Sa arati ca nu te gadila un puf roz. Indiferent pe unde si cum se plimba.

Si sa facem lucrul acesta macar o data pe saptamana. Fiindca am si eu nevoie de o distractie. Caci uite, in jurul meu contururile sunt cenusii tare. Si se cer de la mine lucruri multe si obositoare. Asa incat din cand in cand uit cine sunt. Si de ce trece timpul. Si toata joaca aceasta ma ajuta facand clipele sa capete nuante diferite si parfumuri stralucitoare.

Nu-i vorba, daca m-as concentra as putea sa ma joc asa si singura. Invartind pietricele colorate in aer. Dar daca nu intervii din cand in cand sa destabilizezi situatia, si sa faci ca intreaga lume sa se invarta ametita in jurul meu pentru a-si recastiga echilibrul, parca nu mai este la fel de fun. Stiu ca poti face totul mai interesant cu numai cateva cuvinte.

Deci lasa-ma sa te spamez. E doar o alta fateta a jocului.

PSPentru ca exista dreptate pe aceasta lume sunt spamata cu propriile inventii. Acum x ani, intr-un exces de comunicare, am facut pentru ele.ro cate un newsletter pentru fiecare domeniu principal, plus horoscop. Asa ca numarul lor a crescut de la 3 la cam 20. Iar acum am marea placere de a le primi dupa o intrerupere de vreo 2 ani. Ceea ce inseamna click dezabonare si click confirmare dezabonare. Oare cum si-au adus aminte de mine dintr-o data? Of, of, banuiesc ca o merit.

Barbatii ma protejeaza

De cand am trecut de 19 de ani barbatii au incetat sa mai lupte cu mine frecandu-ma casual cu zapada pe fata sau punandu-mi piedica cand mergem pe strada. Si chiar daca o faceau erau mereu atenti sa nu patesc ceva, ca si cum as fi fost de sticla.

Nu exista nici un fel de indoiala, barbatii ma protejeaza. Cu nu stiu ce simturi au detectat ca I am not match for them. Si au inceput sa imi surada tocmai cand eu ma simteam mai tare in toiul luptei. Sa ma priveasca senini cand eu ma chinuiam cu sufletul la gura sa ii enervez. Si sa ma intrebe daca nu vreau sa mergem la o cafea dupa ce ma relaxez.

Fara indoiala barbatii ma plac. Nu vreau sa spun ca toti. Si nici ca ma plac din punct de vedere sexual neaparat. Ma plac asa cum isi plac cainii pe care ii mangaie sub barbie. Imi zambesc cu aerul cozy pe care il au dimineata cand isi beau cafeaua in picioarele goale asezati in fata ferestrei. Si viseaza la lucruri care nu sunt inca. Banuiesc ca ii distrez.

Well, acum, daca nu sunt chiar egala lor, motiv pentru care au incetat lupta, incearca sa mentina starea de armonie prin orice mijloace. Si cel mai la indemana este acela de a-mi ascunde lucruri. Care stiu ca m-ar deranja. Hotarasc ce ar trebui sa ma intereseze si ce nu. La ce as face fata si la ce nu. Cat anume ar trebui sa stiu din lucrurile care ma privesc direct.

Evident, la un moment dat situatia devine atat de grava incat urmele nu se mai pot ascunde. Si atunci vine replica clasica – am vrut sa te menajez. Si injuratura mea exasperata de atata bunavointa care imi taie orice putere de decizie. Si nici macar nu ma pot supara extraordinar de tare, fiindca nu este doar un ‘line’ din partea lor. Chit ca le-a fost mai simplu daca au scos din ecuatie o variabila.

Hm… sa ti se taie de atata protectie. Ceva, cumva, clar fac gresit de ei ajung la o asemenea atitudine fata de mine. Dar oare ce?

Omg, i am a groupie

Un amic interesant, destept si modest (calitate pe care dupa spusele sale ar trebui sa mi-o insusesc si eu, celelalte doua neavand taine pentru mine) imi povestea cum diverse domnisoare cadeau prada exaltarii datorita faptului ca ii citeau blogul. O exaltare mai decenta, e adevarat, fiind vorba doar de niste zambete si insinuari ‘take me i’m yours’. Comparativ cu tipete si rupt tricoul in public. Acum ce poti sa-i faci, doar are un blog, nu este rock star.

Internetul le face pe femei tare indraznete. Le vezi lipite de tastatura. Trimitand zambete odios de dulcege catre o pagina de net. Citind ceea ce randurilor insirate de cuvinte nici prin cap nu le-a trecut sa spuna. Si bucurandu-se ca uite, exista cineva care gandeste exact ca ele. Desi procesul de evolutie e un pic cam incet, daca stai sa le intrebi. Dar o femeie indragostita iarta orice. Si se ofera cu multa generozitate, chiar daca exista mici scapari :).

Well, si eu citesc fidel de cativa ani http://…. ( ntttt!!! un pic de decenta, va rugam. De unde atata curiozitate?) si mi se pare ca am trecut de faza initiala, de courtship, si am putea face lucruri ceva mai serioase. Iar argumentul este beton – Ai incredere in mine, te-am citit zi de zi peste 700 de zile. Iti spun eu ca ne potrivim.

Dar lumea este nesigura, observ. Si cam speriata. Iar increderea in oameni a disparut cu totul. The rock blogger gaseste argumentul meu superfluu. Si tot face apel la dreptul sau de a se indoi. Pe care eu cu multa placere i l-as sterge. Fiindca va spun, acest courtship e un pic cam lung. Si am cam ramas fara argumente. Oare o felie de tort o sa-l convinga de bunele mele intentii?

Intre timp eu ma tot perfectionez avand noi revelatii in privinta relatiilor. 🙂

Povesti

O poveste despre modul in care dai inapoi cand vorbesti cu mine. Ca sa explic inclinarea capului. Si retinerea din privire. Si agresiunea din spatele vorbelor. Spuse casual, ca si cum tocmai m-ai anunta ca se apropie noaptea in prag de seara.

O poveste care sa explice de ce ceasca de cafea dusa la gura are tocmai aceasta traiectorie. Si nu oricare alta. Una molateca de exemplu, cu visarea prinsa in geana de dimineata. Esti obosit, plictisit, iritat, departe? Atatea necunoscute.

O poveste pentru rasul care izbucneste tocmai cand eu as tacea. Si care ma incurca atat de tare incat am nevoie de vreo 30 de zile sa il analizez temeinic. Sa ma pregatesc pentru el ca si cum as da examen de bac. Cu fraze invatate de acasa fiindca pe loc mintea refuza sa mai functioneze, cuprinsa de stupoare.

O poveste pentru cum cade tricoul pe tine. Ascunzand spatii pe care nu am voie sa le explorez. Si ma fac sa imi doresc pelerina lui Dono. Ca sa colorez imaginea care nu se creeaza de la sine. Sa ma tina ascunsa intr-un colt cand te speli pe dinti dimineata. Si te analizezi in oglinda crezand ca esti singur.

O poveste pentru gustul buzelor. Si culoarea ochilor in functie de vremea de afara. O poveste pentru gandurile pe care nu le spui nimanui. Si pentru povestile pe care la randul tau le faci in jurul altora.

O poveste pentru nenumarate povesti.