Tag Archives: revelatii

Oamenii care se uita la TV

Am auzit si eu statistici care spun ca daca nu esti la tv nu existi. Ca toata Romania se uita la cele cateva canale generaliste care difuzeaza fara incetare stiri cu fotbalisti si emisiuni despre nore urate. Si ca e musai sa fii acolo daca vrei sa ai credibilitate.

Dar uite ca nu i-am crezut, cu toate statisticile lor. Fugiti domnilor de aici, le-am spus, inselati poporul cu televizorul. Sa fim seriosi, ca nu se mai uita nimeni. Cine mai are timp de emisiunile de stiri la care se inghesuie toate cadravele cu topor in cap si toti politicienii cu maro in pantaloni? Acum ori citesti o informatie scurta de 140 de caractere ori, daca nu ai ce face cu timpul, cauti pareri avizate. Si pe cat posibil in alte limbi.

Si acest discurs il tin pentru ca de ani de zile eu nu cunosc pe nimeni care sa ajunga cuminte acasa la 6.30 si primul lucru pe care sa il faca sa fie sa deschida televizorul. Iar abia apoi sa pupe cainele, sa bata nevasta si sa isi ia de pe frigider traditionala tuica de prune. Emisiunile tv nu sunt niciodata subiect de discutie. Uneori mai sunt filmele care se dau si la tv, dar cel mai adesea cu asa mare intarziere fata de anul aparitiei incat nici nu mai merita pomenit. Daca nu se intampla ceva deosebit – un cutremur care a scufundat jumatate de continent, tot guvernul care se rusineaza si isi da demisia in bloc, discursul care anunta renuntarea la orice tip de taxa si impozit si decretarea fericirii ca obligatie nationala – nimeni nu deschide tv-ul ca sa se uite cu orele. Asa cum raporteaza productii la hectar toate posturile.

Si tocmai cand eram sa strig ‘busted!’ ma prinde doamna care face curat la mine in casa. Si ma ia la intrebari privind ultima emisiune care a aparut pe piata. Ceva cu oameni singuri care isi cauta pereche. Si imi zice razand manzeste ca era o tanti de vreo 70 de ani care vroia sa se cupleze. Dar nu cu oricine, a naibii baba nebuna, ci numai cu un mos fara burta. Eu ii stric cheful explicandu-i ca cel mai probabil baba a fost platita ca sa insire toate aberatiile cu pricina. Sa fi vazut ce fata dezamagita a facut doamna cu matura!, incerca cumva sa isi apere emisiunea. Chiar si platita nu insemna ca nu exista pe lume babe nebune. E vizibil ca lumea e cu sus-n jos. Si acum a mai venit si norul asta peste noi.

Dar stirile cu doctori carora le spui sa iti faca operatie de hernie si ei iti taie prostata le-am vazut? Traim in cea mai periculoasa tara, una care te baga sanatos in spital si te scoate bolnav.

Asa ca da, le dau dreptate, astora cu televiziunea. Chiar exista oameni care ii urmaresc si cred ca numai ce apare acolo exista cu adevarat. Oamenii care dau cu matura. Si care reprezinta aproape 90% din populatia noastra.

Timp de calitate

Cine nu este enervat de aceasta expresie sa ridice mana sus. Si apoi sa se duca la bucatarie sa isi faca un ceai sau sa trimita mai departe emailuri din acelea cu ‘vei fi blestemat pana la a 10-a generatie daca nu dai la 7 prieteni’ pentru ca oricum iese in castig.

Timpul de calitate este ca si barbatul adevarat, o chestiune rara, trebuie sa muncesti ca sa il ai. In rest nu te bucuri decat de timpi nu chiar asa de placuti in care ti se intampla sa calatoresti sau sa inveti ceva nou la job sau sa mergi cu tramvaiul inspre Muncii. Momente in care tu nu mai esti tu, ci doar un corp folosit in mod parsiv si miscat dintr-o parte in alta, actiuni neindoielnic dubioase.

Timpul de calitate este o stare de bine in care ajungi la insasi esenta vietii. Deci este o stare de iluminare in care intuiesti chiar daca nu poti verbaliza motivatia suprema pentru care te-ai nascut. Nu exista o reteta exacta  a ceea ce trebuie sa faci in timp ce experimentezi absolutul. Unii dintre noi mai grobieni, sau indragostiti de propriile scurgeri il petrec scobindu-se in nas. Altii joaca fotbal cu o cutie de conserve in ghena aflata in plina natura pe malul Prahovei. Eu tocmai ce am aflat ca ajung la starea paroxica de intelegere mangaind pisicul roscovan Musetel care s-a gandit sa fie generos si sa imi ofere cativa timpi de calitate in momentul in care mi s-a asezat in poala. Iar acum toarcem amandoi grrrr grrr ce bine este sa traiesti.

A trecut cam o luna de cand Musetel nu mi-a mai facut aceasta favoare stramband din nas a dispret la orice incercare a mea de a-l lua in brate. Motiv pentru care in sfarsit reusesc  sa inteleg de ce de timpi adevarati  au parte mai ales persoanele divortate care o data pe saptamana petrec doua ore de calitate cu propriile progenituri. Sau persoanele care nu au o mana. Sau alte lipsuri, printre care le putem enumera si pe cele mentale. Dupa cum arata cateva filme devenite celebre.

Ceea ce va doresc si voua.

Va iubesc pentru ca ma iubiti

‘Va multumesc, va multumesc, sunteti extraordinari. Si eu va iubesc’, parca asa spun vedetele in momentul in care vor sa isi puncteze triumful. Sala vuieste. Fluxul de energie zburda liber inspre si dinstre scena. Nimeni nu este in niciun fel izbit de acest va iubesc pentru ca ma iubiti. Dragostea e prea mare ca sa mai vezi conditionalul.

Oricum, noi astia care nu ne lasam dusi de val avem niste lucruri de invatat de aici. Ca sa adopti postura de vedeta nu trebuie decat sa stii cum sa folosesti aceste cateva cuvinte.

Pluralul.
Cineva iti spune un compliment, sau e prezent la ceva sau pur si simplu aminteste o chestie. Conform dictonului, ce este peste 2 deja este multime, atunci multumirile le intorci la plural. Planeta intreaga s-a oprit sa laude ceea ce ai facut. Tu ai vrea sa multumesti nominal fiecaruia in parte. Si iti frangi mainile ca nu iti ajunge timpul pentru asta. Prin ton ii rogi pe ceilalti sa te inteleaga si sa isi extraga fiecare in parte multumirea pe care si-o merita.

Cuvintele
Superlativele nu sunt bune. Arata burlesc. Te iubesc enorm imediat ridica o spranceana. Si celalalt se gandeste ca poate faci misto de el. Sau, cine stie, vrei sa il minti. Doamne fereste! Cand tot efortul tau este indreptat numai in directia de a provoca ceva bunavointa din partea celorlalti. Si se stie, lumea este inerta si indiferenta. Trebuie sa ii zgandari cu ceva. Si o faci folosind cuvinte tari. Cum ar fi iubirea. Sa le spui imi gadila vanitatea ca gasiti simpatic ceva facut de mine e ca si cum ti-ai trage o palma.

Luarea initiativei
Nu poti astepta sa cada lumea singura in extaz. Asta nu se intampla asa, imediat. Starile pozitive se provoaca. Cu un ‘si eu’ de exemplu. Atunci va intelege ca deja a ajuns acolo, ca a initiat actul de adulatie. La care raspunzi pozitiv si ii intorci favoarea. Nu este aceasta cea mai buna dintre lumile posibile? E ingrozitor sa ti se raspunda negativ la niste sentimente asa de nobile.

Sper ca aceste sfaturi va sunt de folos. In final va multumesc din suflet pentru ca v-a placut acest articol. Si eu va iubesc nespus si de abia astept sa ne mai intalnim la povesti. Va pup si sa aveti o viata frumoasa!

Curiozitati in turma

In aceasta saptamana la hotcity este Africa in prim plan. Africa. Hm… ce stiu eu despre Africa? A… nu stiu nimic. Intreb in jur. Ce curiozitate uimitoare … nici ei nu stiu mare lucru.

Ceea ce ma face sa cred ca avem in general curiozitati in turma. Atunci cand nu este vorba de o specializare, din care, de cele mai multe ori reusim sa scoatem si niste bani, ceea ce ne cam obliga sa o avem. Curiozitatea, adica.

Voi, ca niste persoane optimiste, o sa spuneti ca aceasta uniformizare a curiozitatilor inseamna ca suntem toti deosebit de culti si stim de toate despre toate. Eu am sa ma abtin sa cad in pacatul de a vedea lucrurile bune si am sa spun ca avem curiozitati in turma pentru ca suntem lenesi.

Adica ne alegem acele curiozitati pe care
–    ni le satisfacem mai usor pentru ca le mai au si altii si atunci gasim imediat informatia deja bine mestecata in gusa lor ca sa nu ne mai spetim
–    e cumva musai ca sa le avem daca vrem ca cei care ne intereseaza sa se uite la noi cu ochiul cel bun

Conformism in jur cat cuprinde. Nici nu este de mirare ca de obicei discutam cam pe margine, incurcand conceptele si in cel mai bun caz cu o intarziere fata de cei care au sesizat initial ca un lucru merita sa ne atate curiozitatea. Iar toate acestea sunt insotite de o mare oboseala si impresie ca nimic nu se mai intampla nou si interesant in jurul nostru. Deh, nu a mai venit nimeni de ceva vreme sa ne spuna ca ceva ar trebui sa ne placa!

Iar daca cineva in jur nu se inscrie in aceasta minunata linie atunci cu siguranta este o bizarerie ce trebuie sa aiba cateva probleme. Musai acel cineva se da in stamba inventand interese ciudate numai ca sa se dea interesant si sa nu se prinda nimeni ca nu are ce face de fapt cu viata sa.

Si sa nu credeti cumva ca eu as fi altfel. Numai obligata am ajuns sa am o asemenea curiozitate pentru Africa. Dar acum, ca am inceput, parca nu m-as opri. Stie cineva o carte scrisa de un autor african?, ca tare imi e lene sa caut.

Cum s-au schimbat cei de varsta mea

Zilele trecute am fost in control la un concert cu o formatie care a pus o mica pietricica la fundatia muzicii alternative. Artistii, in costumatia de rigoare fistichie, aratau ca si cum mai bine le-ar fi fost in paturile lor, cu o scufie si pantaloni de bumbac, sa le fie cald la spate. Muzica suna bine. Si chiar cred ca trebuie sa fi fost un hit acum vreo 20 de ani.

Publicul, nici el foarte tanar, m-a facut sa ma gandesc ca filmul acela slabut cu Hugh Grant pe post de actual cantaret ratat si fost star nu este chiar asa o minciuna. Ajungem la un moment in care imbatranim odata cu propriul public. Si asta nu este chiar placut.

Sau cel putin mie nu mi s-a parut atunci cand am vazut cine mai era in sala alaturi de mine. O mare parte din colegii de liceu. Cu care ma imbatam cu drag si spor. Si o parte din cei de facultate. Si primul angajator a carui barbuta portocalie mi se parea tare funny pe acea vreme. Sa traiti!

Ca sa o scurtam, erau oameni pe care nu ii mai vazusem de mai mult de 10 ani. Cine stie unde se ascunsesera in Bucuresti. Ca totusi nu este atat de mare. Si locurile de iesit nu sunt asa de multe. Iar la Vama, din cate stiu eu, toate lumea merge.

Ei bine, nu imi ramane decat sa cred ca acesti oameni au trait intr-un oras invizibil. Paralel cu orasul in care am trait eu. Si in acest oras timpul s-a scurs cu mai multa rautate. Si i-a facut sa isi piarda o mare parte a parului din crestetul capului. Sau a pus sunculite pe spate dezgolit (?!) de femei. Si aruncat asupra lor haine din epoca celor purtate in liceu. Numai ca mai labartate si fara culoare. Ca ceva care a trait mai mult decat ar fi trebuit.

In rest nimic. Nicio schimbare. Voi nu credeti ca in 10 ani oamenii ar cam trebui sa isi schimbe expresia fetei? Adica eu sper pe bune ca nu am aceeasi privire de arici tulburat ca mai exista si altcineva pe lume. In afara de el si tepii sai. Cum aveam atunci. E cam deranjant sa vezi aceeasi privire puerila pe o fata mult mai ofilita.

Cireasa imi da dreptate, dintre cei din generatia noastra doar noi am mai ramas. Oameni. Restul sunt aratari a ceea ce au fost odata. Sfanta modestie!

Viseaza pentru mine

Ati putea spune ca aceasta este activitatea cea mai placuta oamenilor. Stiti, caii verzi care obisnuiesc sa pasca pe pereti. Si care exercita o fascinatie ce intrece cu mult numararea dubioaselor oi ce sar gardul. Dar nu este chiar asa. Nici cu caii nu este prea usor.

Visele astea presupun un efort mult mai mare decat sa faci parturi si sa te scarpini la ceafa in timp ce bei o bere. Desi pe termen scurt satisfactia primita este tot pe acolo.

Ba cu visele poti iesi chiar pe negativ. E adevarat ca ti se plimba ceva adrenalina prin degetele de la picioare. Fiindca in vise casele stau pe piloni lungi si subtiri cu capiteluri dorice. Si cat vezi cu ochii este numai o mare limpede si lina, plina de delfini. Problema este, desigur, cand sari sa faci o baie. Fiindca poti avea neplacuta surpriza sa realizezi la aterizare ca te afli de fapt pe un sol cam stancos. Care nici macar nu a avut bunul simt sa isi slefuiasca pietrele, sa nu te intepe.

Este nedrept, ati putea mormai dezamagiti de un asa plan divin pentru faptura noastra telurica. Si sa incercati sa rezolvati problema aruncand un ochi in jur. Sa vedeti cine mai este dispus sa viseze. Pentru voi si in locul vostru. Si apoi sa va faca conferinte in care sa va explice.

Cum arata casa de pe pilonii vostri. Incarcati de afise cu toate concertele din lume. Pe care soparle vegeteaza muscand de nas cantaretii favoriti. Sa va scoata perdelele de la ferestre. Si sa le inlocuiasca cu caleidoscoape. Pentru ca simt ei ca va reprezinta mai bine. Sa va bata trepte in aer ca sa nu va zgaltaiti cand pasiti in lume. Ca sa va vedeti visul de jos in sus. Dar mai ales sa le testeze primul pe toate, ca, daca ceva e in neregula, sa isi juleasca el pielea. Si nu tu gandul.

Si tot asa. Minim o conferinta pe seara. In care lucrurile sa capete contur si greutate. Pentru ca pe un vis nu il poti lasa de izbeliste. Ca pe ametitele alea de oi ce sar gardul. Si tu sa casti a lehamite de o asa repetitie. Si sa te intrebi la ce draci ti-o fi trebuit. Cand e asa de simplu sa bei o bere, sa faci un part si sa te scarpini dupa ceafa.

Spuneti si voi daca nu este totul deosebit de bine conceput. Mie imi pare ca da. Dar vorbeste lumea ca deasupra mea tuna si fulgera incontinuu. Asa ca, hm…

Lovita de primavara

offf….

cerceiinel1

se anunta timpuri dificile

tricksbox.ro

Fragmente

Tocmai ce am avut revelatia ca am o masea de minte crescuta lateral. Si nici unul din cei care m-au sarutat nu comentat nimic. hah!

Times loveste cu felicitari. In studenti de aceasta data.

haraciul-si-mucarerul

Marca smokingcoolcat.

Canalia pregateste acum unele pentru crizati. Ma intreb daca baietii de la de-rasul-blogosferei ar fi de acord sa ni le deseneze.

Daca inca nu i-ati descoperit, fuga fuguta la ei si apoi va astept inapoi cu un multumesc pentru asa link.

PS. La mimi nu aveti voie sa mergeti fiindca azi deja se lauda ca a avut vreo 60 de cititori. Inca putin si o sa se uite de sus la mine.

Update: fuck… fuck… fuck (va las pe voi sa descoperiti ce greseala am facut). fuuuuck!